35 de ani - inceputul declinului?

Acasa > Un suflet super

5 | 14/5/2008

35 de ani - inceputul declinului?

• Inauntrul oricarui om de 70 de ani, se afla unul de 35 care intreaba: "Ce s-a intimplat?” Cand a trecut vremea? Cand mi s-a dus tineretea? Prinse in vartejul vietii, ocupate cu alinatul si ridicatul pruncilor in picioare, ambitioase si in cariera si in casnicie, uitam deseori de o persoana foarte importanta in viata noastra: noi insine.

Prinse in vartejul vietii, ocupate cu alinatul si ridicatul pruncilor in picioare, ambitioase si in cariera si in casnicie, uitam deseori de o persoana foarte importanta in viata noastra: noi insine. Descoperim apoi intr-o zi ca din oglinda ne priveste o straina, cu ochii usor tulburi si cearcane cenusii, cu riduri la coltul ochilor si din ce in ce mai putine pretentii de la sine. In urma cu un an, una dintre membrele comunitatii noastre, Vilma - membra desprecopii.com , isi punea o intrebare care ne-a pus pe multi pe ganduri: 35 de ani este varsta la care incepe declinul?

“Unele simptome au inceput sa-mi dea de gandit si sa-mi aduca aminte ca, cel mai probabil, sunt la mijlocul vietii. Ma refer la metabolism, la modul in care organismul face fata anumitor perioade mai grele, ciclice, din viata de zi cu zi. In primul rand, as vorbi despre furtuna hormonala. Anumite organe se razvratesc si ma intreb in fiecare seara si dimineata ce au cu mine. Desigur, nu-mi place nimic din ceea ce se intampla in a doua parte a "lunii" (ciclul): cosuri (nu ma simt deloc adolescenta, no way!), balonari (n-am stiut ca pot fi atat de neplacute, chiar dureroase), crampe (desigur, ele de ce nu?), greata (si nu sunt insarcinata, jur!), chef de cearta (asta nu ma caracterizeaza), si daca mai zic de lipsa vitalitatii, deja intram intr-o zona gri.
Oare asa trebuie sa fie, asa se intampla tuturor femeilor (luati termenul de 35 ca relativ, presupun ca unele norocoase vor spune ca au 40 si inca n-au experimentat asta)? Sunt in ceata, pe de o parte simt ca-mi afecteaza viata in toate planurile, pe de alta parte, daca ma duc la doctor, n-o sa zica ala ca-s bolnavul inchipuit? (Vilma)

“35 – negam inceputul declinului” este unul dintre cele mai longevive topicuri, care a pornit de la o temere si s-a transformat in grup de suport. Iata cateva dintre cele mai interesante mesaje postate de mamicile din comunitatea desprecopii.com
*Pana la 35 totul a fost ok! Acum au inceput sa scartaie toate cate un pic! Cel mai tare ma deranjeaza fapul ca am luat cateva kg., pe care nu reusesc sa le mai dau jos. Inainte de 35 nu aveam probleme cu greutatea desi mancam mai mult si mai prost decat acum. Si nimeni nu credea ca am peste 30 (aratam f. tanara). Imi placea expresia de pe fetele celor carora le spuneam ca am 35 de ani, acum cand spun ca am 39 nu se mai mira nimeni! Zicea cineva ca la unele persoane fizicul imbatraneste mai repede decat sufletul; la mine la fel, iar constientul meu nu vrea sa accepte faptul ca am aproape 40 de ani! Si in afara de suparatoarele kg., ma mai supara si spatele (coloana) f tare.Dar nu ma dau batuta! Fac sport si incerc diferite diete! Ma aranjez si am grija de mine in toate felurile! Asa ca batranetea va mai avea de asteptat! Totul e sa nu bagi in seama toate "prostiile"! (Tlaura)

*Nu stiu daca e chiar inceputul declinului... parca mi se pare prea devreme si prea... categoric sa spunem asa. Dar simptomele astea le am si eu (nu asa de pronuntate), astea cu PMS: nervi, mai ales nervi si chef de cearta. Asta ma deranjeaza cel mai tare, incerc sa ma controlez dar nu reusesc intotdeauna. Eu tot imi propun sa fac mai mult sport si sa beau mai putina cafea, am observat ca atunci cand nu beau cafea parca nu e asa de accentuat. Si mult aer curat, mers cu bicicleta, mie atunci parca mi se mai elibereaza capul de nervi si tot felul de ganduri, ma simt mai fresh. (Tina tache)

*sunt tare nedumerita de gandurile mele gri/bleumarin si chiar negre care ma bintuie insistent de la o vreme, eu fiind de altfel o persoana optimista. AM dat vina pe tiroida, dar nu e cica ea la mijloc, atunci ce? Chiar asa, la 37 de ani am devenit baba cu drobul de sare? Iar despre kile in plus, balonari, SPM, nervi si dispozitie schimbatoare....nu mai vreau sa aud! (danat)

*Eu am 36 si nu sunt deloc de acord cu declinul. Sunt mai degraba partizanul teoriei cum ca sufletul dicteaza varsta. Pai simptomele astea cu cosuri, balonari si draci de nervi le am de cand ma stiu femeie. Singura problema e ca m-am cam ingrasat dar aici nu-i de vina varsta ci stilul de viata. In schimb sunt incantata cu nu am riduri, ca vopsitul ascunde firele albe, ca mai pot sa trag blugi pe mine fara sa arat ciudat... Mie mi se pare ca odata cu trecerea anilor m-am maturizat dar in sensul bun al cuvantului. Parca sunt mai linistita sufleteste, mai implinita, judec mai drept si incerc sa-mi pastrez echilibrul sufletesc (Danitin).

*Eu am 28 si am balonari, crampe, greata, dureri si intepaturi... Poate ca suntem doar... vii :) (Adria)

*Pana pe la 30, faceam misto de notiunea de PMS, credeam ca e folclor:)))
Ei, de cativa ani incoace( am 38) am toate simptomele: nervi, isterie, balonari, pofta de mancare, tot tacamu'... (Victoria)

*Am citit cu atentie toate postarile voastre si am ajuns la o concluzie foarte clara: sunt retardata! eu am 37 de ani si nu ma confrunt cu nici una din aceste probleme... sau poate ca da, dar nu le dau atentie! Ma balonez si eu, normal de la unele mancaruri dar iau carbune medicinal si rezolv problema...SPM am avut dintotdeauna deci mi se pare normal si ca sa mai scap iau picaturi mastodynon. Nu stiu despre ce dureri de spate vorbiti? de coloana vertebrala? mai am si eu uneori mici crize de sciatica dar le aveam si la 20 de ani. Mananc fara sare, ma ung cu diclofenac iau ceva antiinflamatorii si gata! Hormonal stau bine ca mi-am facut si refacut dozarile hormonale in ultimii ani de m-am plictisit! De slabit am reusit sa slabesc in ultimele 4 luni 20 de kg si nu cu vreun regim minune ci unul facut de mine, cam auster ce-i drept dar si-a facut efectul...si vad ca nu ma mai ingras!
Deci eu cred ca la voi e surmenaj si totul porneste de la psihic si lipsa de incredere! Mai fetelor suntem tinere, frumoase si inca "in termen"! Nu va mai bagati prostii in cap! Femeia e cu adevarat femeie dupa 30 de ani! (lachione)

* Am avut un profesor la un moment dat, suuuper misto, un american, facuse Teologie, psihologie, filosofie, scolit rau. Si el ne-a intrebat pe noi acelasi lucru: de unde va extrageti energiile? Noi ne-m uitat prostiti la el dar la intrebarea asta tb sa raspunda fiecare: de unde iti extragi tu energia? Unde o consumi, stiu, dar radacinile unde sunt?? Ei, la intrebarea asta unii nu au raspuns o viata intreaga, eu teoretic stiu, practic nu am aplicat nimic. Si rapsunsul nu e "in familie", "cu cei dragi". Nu, ce faci tu pt tine, ca om, sa te relaxezi, sa-ti muti gandurile de la tot ce se intampla zilnic si sa-ti umpli rezervele de energie? Ca e masaj, ca e EnerChi, ca e bioenergie, ca e un sport care ti se potriveste sau ca iti plimbi catelul dimineata, tb sa fie ceva care se intampla regulat si te ajuta sa pornesti iarasi la drumul zilnic cu fruntea sus si plina de ... energie! (Tina tache)

*Care-i batrina,cine-i in declin?Sa va fie rusine!
Eu n-am cum sa imbatrinesc, deoarece la 39 de ani(impliniti ieri) am baiat de 2 ani jumatate.Asa ca eu sint o mama tinara!Eu ma imbrac corespunzator unei mame tinere, ma simt bine si nu sint in declin. (Dulcetica)

*Mama are 50 de ani. Pana la 45 a fost sleampata, stearsa, mereu ocupata, prea ocupata pt. a se mai uita la mine, in oglinda, la barbat, etc. Avea 1.58 si 70 de kile si se simtea bine mersi asa, oricum fusese grasa toata viata. La 45 a facut coxartroza, dupa o viata petrecuta numai in fata calc.Mai avea nisip la rinichi, reumatism, noduli, etc. La servici era leoaica, cadea in depresie daca doamne-fereste i se imputinau responsabilitatile, dar in viata personala era o umbra. La 45 de ani a facut o depresie cumplita plecata de la probleme la servici. Chestia aia cand constati ca esti prea batran ca sa schimbi job-urile ca pe sosete si prea destept ca sa stai pe banca. S-a luptat cu depresia vreo juma' de an. Insomnii, dureri, panica, le-a inghitit pe toate. Dupa cele 6 luni a devenit alt om. S-a apucat de sport, mers la sala de 2 ori pe sapt. si facut antrenament intensiv. Nu conta ce probleme avea la job, ea era la ora fixa la sala. A inceput sa se machieze, si-a aranjat parul. A slabit 20 de kg prin sport si dieta, si-a schimbat garderoba.A devenit cocheta, foarte atenta cu ea, si-a rezolvat multe dintre problemele de sanatate. Sportul i-a dat alta vitalitate, a intinerit efectiv. Cam atat, acum incerc sa fac si eu acelasi lucru doar ca la 26. (Anka Maria)

*Mi-am pus si eu intrebarea asta, ma apropii de varsta asta vertiginos. Curiozitatea a invins insa, am cedat ei: "oare cum or simti celelalte?".
Cineva a pus intrebarea "de unde va vine energia", buna intrebare! Serios ca si eu ma intreb uneori "de unde am putere sa merg inainte?", "de unde imi extrag energia care-mi da cateodata impresia ca sunt puternica si infailibila?"... habar nu am de unde vine, de undeva din interior, din adancuri... uneori chiar cand nici nu cred ca mai am resurse. Si totusi este acolo undeva un rezervor de energie. Asa ca: 20? 35? care e diferenta? Sunt tot eu, dar sunt mai femeie decat inainte. Refuz sa inteleg sensul cuvantului "declin" in ceea ce ma priveste, mai am multe de facut, de spus si de simtit. (Avalon)

*Daca imi imaginez panta descendenta desenata grafic, pot sa presupun ca desi linia coboara, ea nu este perfect dreapta si indreptata in jos, ci are din cand in cand urcusuri, mai slabe, dar totusi se afla sub limita superioara. Adica ma simt ca la 25 (chiar asa si e, adica nu chiar 25, cam ca la 30, mai degraba), ma misc ca la 60, cand ma curteaza o raceala, pot sa fiu sigura ca nu mai scap doar cu un gat de tuica fiarta, daca fac o criza de fiere, mai posibil e sa fie un dezechilibru hormonal decat ce-am mancat aseara, daca ma suspectez de vreo depresie, atunci cu siguranta am si avut-o. Si nu mai vreau sa iau medicamente pentru toate astea. Rezulta ca voi imbatrani foarte frumos si sanatos. (Vilma)

*La 4 zile dupa ce am implinit 35 de ani ma casatoream si dupa 3 zile am ramas insarcinata, la 2 zile dupa ce am implinit 36 de ani botezam pruncuta (avea 3 luni!) si acum la 3 zile inainte de a implini 38 de ani zambesc gandindu-ma... da´unde-i declinul? ca viata mea continua pe panta ascendenta!

*Eu voi face curand 35 si trebuie sa va spun ca asa bine, asa puternica si frumoasa nu m-am simtit pana acum. Toata viata am facut sport dar normal ca in sarcina am pus ca o disperata. Am dat jos kg si pot zice ca niciodata nu am avut un corp mai frumos, e matur, am curbe. Singura chestie care ma pune pe ganduri e ca pana acum nu am avut nici un rid. Noptile nedormite, stresul isi spune cuvantul si incep sa apara. Pun creme, ma vopsesc ca-s alba de la 28, fac sport, mananc chestii destepte si sper sa imbatranesc frumos asa cum am vazut multi imbatranind pe aici. La 70 ii vezi in drumetii, in canoe pe lac, jucandu-se cu nepotii in parc.
Am fost in tara acum 6 luni si m-a socat cat de imbatraniti aratau prietenii nostri de o varsta cu noi. Adevarul e ca toti fumeaza, se bea mai mult ca aici, majoritatea sunt statici.
Pragul asta psihologic la 35 de ani e valabil pentru o parte din noi, pentru altele e la 50 iar altele uimitor la nici 30. Unul e inceputul imbatranirii, psihologic vorbind, care are un ceas setat absolut diferit pentru fiecare femeie. Altul e inceputul imbatranirii fiziologice care coincide de obicei cu instalarea menopauzei ceea ce cam rar e cazul la 35. Si atunci se pot face dozari cu hormoni si totul trece mai frumos....
Pentru mine femeia intre 35 si 45 ani e superba. E matura destul sa inteleaga ce face cu frumusetea ei interioara si exterioara, e intzeleapta, in cele mai multe cazuri e fara complexele care i-au consumat tineretea inutil, se simte bine in corpul ei si e stapana pe sexualitatea ei. Deseori am vazut aici femei la 40 45 care aratau mai bine decat fiicele lor de 16 sau 17. Asta pentru ca au ajuns sa pretuiasca fiecare minut din viata si sunt tinere destul sa arate bine dar si intelepte destul ca sa stie ce sa faca cu aceasta tinerete. Deja pt mine e o imagine familiara sa vad mame purtand marimea 4 si fete purtand marimea 16. Si apoi cum spuneam frumusetea inseamna mai mult interiorul, de acolo vine si culmea e ca asa cum te vezi tu asa te percep si altii.
(Olga Târziu)

Ce spune Supereva?
 
 Asa a inceput negarea declinului. Cu gandul ca nimic din ce ni se intampla nu se intampla decat daca permitem sa se intample. Cu gandul ca nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim ci imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Ajuns la capitolul 5, topicul 35 – negam inceputul declinului are peste cinci mii de vizualizari in numai cateva saptamani. Semn ca ne  intereseaza cum sa ne pastram tineretea.

Si daca veti intra in grupul celor ce nu se lasa razbite de vreme, veti afla despre bioenergie si vitamine, despre diete si despre iubirea de sine, dar mai ales veti afla ca nu sunteti singure si ca nu doar voua vi se intampla sa va doara una-alta, sa se mai intepeneasca vreun muschi ori pur si simplu sa fiti cu moralul la pamant. Dar impreuna trecem mai usor peste toate, chiar si peste faptul ca anii pot trece frumos sau asa cum ii lasam sa treaca…

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️