Motto:
Spune-mi povestea, desi o stiu pe de rost
Vreau sa mi-o spui inca o data si inca o data
Spune-mi povestea despre cum n-ai renuntat la mine
Si despre cum te-ai luptat pentru mine pana la final.

 

Spune-mi ca a meritat sa ma astepti,
Si desi unele parti din povestea asta sunt triste,
Intelege ca am nevoie sa ma intorc sa vad locurile de unde m-ai luat
Pentru ca acele locuri fac parte din mine.

Cresc si ma schimb in fiecare zi
Si amintirile mele se sting
Asa ca spune-mi povestea inca o data
Viitorul meu are radacini in trecutul meu. (Sherri Gragg)

Adoptia este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care un cuplu le poate face. Indiferent daca va ganditi sa adoptati pentru ca nu puteti avea propriii dumneavoastra copii sau pur si simplu vreti sa-i oferiti unui copil un camin, posibilitatea de a adopta va va implini ca parinti si va va aduce toate satisfactiile dar si toate grijile pe care un copil le presupune. Exista insa cateva aspecte psihologice pe care trebuie sa le luati in considerare inainte de a adopta. Iata cateva sfaturi:

Cand sa-i spuneti copilului ca este adoptat?

Aceasta este una dintre intrebarile cele mai dificile la care va trebui sa va raspundeti. Specialistii considera ca e mai bine sa-i spuneti copilului cat mai devreme ca este adoptat, dar cand va veti gandi cum sa o faceti, veti experimenta aceeasi teama pe care toti parintii o simt cand trebuie sa le vorbeasca despre sex copiilor lor adolescenti.  

Iata cateva moduri de discutie pe aceasta tema: “Folositi cuvantul adoptie de la inceput” va sfatuieste psihologul american Goodman. “Daca nu vorbiti despre adoptie li se va parea ca adoptia este ceva gresit. Si cu cat amanati momentul, cu cat copilul e mai mare, cu atat riscul de a va respinge cand afla ca este adoptat, creste.

Daca nu le spuneti din timp s-ar putea sa va intrebe: “si ce alte minciuni mi-ai mai spus pana acum? Ce mi-ai mai ascuns?”

Totusi nu trebuie sa vorbiti despre adoptie cand copilul este prea mic. “Unui prescolar nu trebuie neaparat sa i se explice pe larg un lucru atat de complex. Deci, puteti sa-i spuneti ceva de genul: ai crescut in burtica unei doamne/tanti si noi te-am luat cand ai iesit din burtica ei, sa te crestem.”

Un copil mic poate sa se linisteasca numai auzind ca si el s-a nascut ca toti ceilalti, din burtica unei femei si este posibil sa nu puna intrebari mai complexe. Dar cand copiii intreaba de unde vin bebelusii, e un bun punct de pornire a discutiei.

Cum sa purtati aceasta discutie cu copilul dumneavoastra?

“Totul tine de cat de multe intelege copilul si de nivelul lui de stapanire a limbajului. Daca discutati normal cu el, si ii explicati ce inseamna adoptia inainte sa ii spuneti ca el insusi e adoptat, tranzitia va fi mai usoara.” 

Copilul dumneavoastra s-ar putea sa va intrebe: “De ce nu m-a vrut mamica mea?”

Raspunsul la aceasta intrebare depinde de varsta lui. Ii puteti spune “Eu te vreau si te iubesc si sunt mamica ta”  sau puteti sa-i explicati diferenta intre a avea un copil si a iubi un copil. Pe masura ce cresc, raspunsul la aceasta intrebare va depinde de ce stiti despre parintii naturali.

Daca ceea ce stiti despre ei poate supara copilul (parinti violenti, alcoolici, certati cu legea, cu mai multi copii dintre care au renuntat doar la al dumneavoastra) nu e nevoie sa ii oferiti toate aceste informatii dar incercati sa nu-i mintiti.

Puteti folosi carti pentru copii (Degetica este o poveste care va poate ajuta in acest sens) pentru a incepe discutia. "Un copil care vede un personaj dintr-o poveste si poate vorbi despre faptul ca acel personaj este adoptat de o familie iubitoare se va putea transpune in pielea acelui personaj cand ii veti spune ca si el este adoptat. Nu isi va pune problema ca este diferit de toti ceilalti copii.

Atentie la reactiile copilului

Incercati sa nu analizati prea mult reactia pe care copilul o va avea dupa ce ii veti spune ca e adoptat. Se intampla de multe ori ca dupa ce primesc o astfel de veste, copiii sa-si priveasca parintii si sa spuna pur si simplu: “aha, inteleg”. Si este adevarat, ei chiar inteleg, nu braveaza, nu fac pe desteptii. Daca ei spun ca inteleg si ca totul e in regula, se poate sa fie chiar asa, adica, totul in regula. Este foarte important sa ii spuneti de multe ori copilului ca nu a fost el de vina pentru ca a ajuns in situatia de a fi adoptat, ca nu a facut nimic rau, nu a gresit cu nimic.”

In cautarea parintilor naturali

Pe masura ce cresc si isi descopera sinele si locul in lume, e posibil sa vrea sa stie mai multe despre parintii naturali, pot chiar sa va ceara sa ii cautati impreuna.

"Atunci cand copiii pun intrebari despre parintii naturali nu trebuie sa va simtiti respinsi. Ei vor pur si simplu mai multe informatii despre ei insisi. Parintii adoptivi trebuie sa se astepte ca la un moment dat copilul sa vrea sa stie mai multe. Natura umana ne face curiosi: oare seman cu mama sau cu tata? Oare am mostenit ceva comportamente sau trasaturi de la vreo matusa? Parintii nu trebuie sa vada in asta o critica, este mai degraba o chestiune de autocunoastere.”

Daca un copil este destul de mare sa decida sa-si caute singur parintii naturali, parintii adoptivi nu trebuie sa se opuna. Unii copii trec prin conflicte interioare si au o multime de intrebari la care pot sa-si gaseasca singuri raspunsurile discutand cu alti copii adoptati. Le face bine sa vorbeasca despre ceea ce simt cu alte persoane care trec prin aceleasi stari.

Cand copilul isi aminteste de parintii naturali

Sunt cazuri in care un copil adoptat isi aminteste de parintii sai naturali. E bine ca parintii adoptivi sa-i spuna copilului ca parintii naturali i-au vrut binele si de aceea l-au dat spre adoptie. “Copiii adoptati la varste mai marisoare vor avea mai multe probleme decat cei adoptati cand erau bebelusi. Daca au amintiri despre parintii lor, sigur se vor simti oarecum atasati, ceea ce poate complica putin lucrurile pentru parintii adoptivi, dar aceasta nu este o problema de netrecut.

Cu rabdare si dragoste si intelegere, copiii pot fi ajutati sa se integreze in noua familie. Exista doua feluri de copii adoptati la varste mai mari: cei ce sunt recunoscatori ca au fost luati intr-o familie iubitoare si cei ce sunt atat de constienti de “norocul” pe care l-au avut incat dau in perfectionism. Acestia din urma se vor stradui tot timpul sa fie absolut perfecti, ca nu care cumva sa mai fie abandonati sau dati altcuiva. Ei vor vrea sa ramana cu dumeavoastra si vor face tot ce sunt ei in stare pentru a va face fericiti.

Exista insa si posibilitatea ca un copil adoptat la o varsta mai mare sa aiba resentimente, sa fie furios si suparat pe parintii naturali si sa aiba mai putina incredere in cei adoptivi, ceea ce ii va determina sa se poarte urat. Desi sunt comportamente complet opuse, radacinile lor sunt comune: teama de a nu fi abandonati inca o data.

Membrii comunitatii Desprecopii.com au raspuns si ei la intrebarea: cum sa le spunem copiilor nostri ca sunt adoptati. Iata discutia aici. 

10 lucruri pe care nu ar trebui sa le spui unui copil adoptat

Un copil adoptat si iubit de parintii sai creste la fel de frumos si bine ca un copil natural. Exista insa oare anumite sensibilitati de care un parinte adoptat ar trebui sa tina cont?

Ei bine, iata ce povesteste un copil adoptat, acum matur despre anumite situatii care au deranjat-o in copilatie. Este un punct de vedere personal desigur ... insa merita stiut. Iata 10 lucruri pe care nu ar trebui sa le spui unui copil adoptat...

Despre adoptie si momentul in care ii vei spune ... mai poti citi

Cum sa spunem si cum sa NU le spunem copiilor ca sunt adoptati
Adoptia: cand vine vremea discutiei despre parintii biologici

Cel mai important forum national despre adoptii:

Adoptia sau a iubi fara limite
Experiente, ganduri, legislatie, club de suport. Un forum plin de caldura.

autor: Andreea Demirgian si Comunitatea Desprecopii.com, Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2008 - 2018

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️