“Cel mai mult îmi doresc să înveţe carte şi să fie pe picioarele lor orice s-ar întâmpla cu averea părinţilor lor. Nu ştii niciodată ce se întâmplă.”

În urmă cu o lună, după multe căutări, am reuşit să găsesc numărul de telefon al Amaliei. Am sunat-o atunci, m-am prezentat şi i-am cerut o jumătate de oră din viaţa ei, într-o dimineaţă, oriunde ar fi dispusă să ne întâlnim. M-am oferit chiar să mă duc la ea acasă şi am asigurat-o că n-am să-i răpesc mai mult de treizeci de minute.

Nu m-a refuzat. Mi-a trimis însă puţin mai târziu un sms în care îmi spunea că trebuie să contramandeze întâlnirea noastră. Ceva intervenise, n-aş putea să o sun joi? Desigur, să te trezeşti aşa din senin că te sună cineva şi se invită la tine acasă nu e tocmai plăcut.

Dar când te cheamă Amalia Năstase, eşti soţia unuia dintre cei mai înstăriţi români, probabil că nu te mai miri când îţi sună telefonul şi lumea se propune în vizită, să te ia niţel la descusut. Mi-am dat şi singură seama că abordarea mea nu fusese cea mai potrivită. Am sunat-o joi. Nu mai era în România. “N-aţi vrea să-mi trimiteţi întrebările prin e-mail?” m-a întrebat ea, la fel de amabilă. “Nu, ştiţi… nu-mi plac interviurile prin e-mail. Parcă n-au viaţă. Lăsaţi că vă mai sun eu şi poate totuşi reuşim să ne vedem.”

După încă trei săptămâni de nepotriviri în agende, am cedat. I-am cerut adresa de mail. Mi-a oferit-o. A rămas că-i scriu. Credeţi că i-am scris? Nu. E greu să întrebi lucruri intime aşa, din vârful mouse-ului. Trebuie să vezi ochii omului când îţi răspunde. Să-i simţi tonul vocii. Să ai ocazia să întrebi mai mult decât îţi propusesei. Am pus deoparte adresa de mail şi mi-am zis: o să… Apoi, dintr-o întâmplare, am dat nas în nas cu Amalia, la o acţiune de caritate la o şcoală din Bucureşti. Desigur, ea nu ştia cine sunt eu, iar eu am avut nevoie de vreo jumătate de oră ca să îmi dau seama că în aceeaşi sală cu mine, cinci rânduri mai în spate, stă chiar Amalia. Când în sfârşit am înţeles ce fericită întâmplare ne pusese în agende acea acţiune de caritate, mi-am luat inima în dinţi, i-am făcut semnul internaţional al discuţiei între patru ochi (ştiţi… arătătorul spre buzele mele, apoi arătătorul îndreptat spre dânsa, şi-napoi la mine) şi aşa am reuşit să obţin interviul mult-amânat de ambele părţi. Fără să ştie cu ce fusese de acord, Amalia a acceptat să îmi răspundă la întrebări chiar acolo, în acea sală de clasă. Când m-am prezentat, în carne şi oase, şi-a amintit că-s de la site-ul ăla cu mămici. M-am bucurat. Chiar dacă  nici n-a mai încăput vorbă de cafeaua liniştită pe care visasem că o voi bea cu doamna Năstase. Dar interviul a fost aşa cum mi l-am dorit. Faţă în faţă. Cu întrebări vii, născocite pe loc, născute din răspunsurile ei nestudiate, nepregătite. Aşadar, iat-o pe Amalia, mama Emmei şi a Alessiei, soţia lui Ilie, spontană şi elegantă, în exclusivitate pentru Desprecopii. foto: Getty

Teste in sarcina Echografia (Ecografia) Triplul test in sarcina Amniocenteza Factorul Rh in sarcina Testele prenatale: privire generala Sarcina: frumusete, trup, sex Neplaceri de-ale sarcinii... Sânii în schimbare 9 luni fãrã sex? Haptonomia sau comunicarea prin atingere Vopsirea parului in timpul sarcinii 9 cai de a combate stresul in timpul sarcinii Nasterea: modalitati si calmarea durerii Semne prevestitoare nasterii Travaliul prematur Nasterea prin cezariana Ameliorarea durerilor la nastere 11 informatii despre epiziotomie Anestezia epidurala Nasterea de urgenta acasa Nasterea prin metoda Lamaze Cand se rupe apa ... Nasterea vaginala (naturala) dupa o operatie cezariana Nasterea cu forcepsul Studiu national: Nastere naturala sau prin cezariana? Travaliul de la A la Z Nasterea pas cu pas Chip frumos Secrete pentru un par frumos Ce facem impotriva cearcanelor si pungilor la ochi? Cremele pentru conturul ochilor Blonda sau bruneta, nu e totuna ... Arata mai tanara cu doar 6 sfaturi Ridurile tineretii si prevenirea lor Mastile cu argila - tratamente eficiente pentru ten O dimineata cu vrajitorul Radu Serban Secretul unui ten luminos Machiajul semipermanent  Comunitate  Clubul scutecelor (0-4 ani) Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani

Ne-am întâlnit la o acţiune de caritate ai cărei beneficiari sunt copiii cărora li s-a oferit o a doua şansă de a merge la şcoală.

Ce vă motivează să petreceţi atâta timp cu copiii altora?

A: Depinde foarte mult de educaţia pe care ţi-o dă în primul rând familia şi apoi şcoala. Am fost învăţată să împart cu cei din jurul meu tot ce am deşi nu aveam multe, părinţii mei m-au învăţat să fiu foarte darnică şi nu mi-au spus niciodată “nu da copiilor” “să nu vadă copiii că ai.” Nu aveam foarte mult dar ce aveam eram învăţată să împart.

După ce l-am cunoscut pe Ilie am ieşit foarte mult din ţară la multe activităţi de caritate. În străinătate deşi nu au aceleaşi nevoi ca noi ei fac mai multe gale de caritate decât noi. Acolo am învăţat că nu doar din punctul de vedere al imaginii ci şi al moralităţii, e imoral să nu dai înapoi din ce ţi-au dat viaţa şi societatea. Dacă societatea îţi dă posibilitatea să faci o afacere, să îţi îmbunătăţeşti capitalul de imagine, eşti obligat să dai înapoi. Nu faci voluntariat pentru că e la modă, ar trebui toţi să dăm ceva înapoi.

Acum în preajma Crăciunului vreau să o iau cu mine pe Alessia pentru că ea este mai mare, încerc să o iau să-şi ducă din jucăriile ei la o casă de copii de vârsta ei. Vreau să o învăţ să dea, să înveţe să împartă cu ceilalţi copii care au fost mai puţin norocoşi decât ea. E un pur noroc că fata mea e fata mea, putea să fie orice alt copil. Eu consider că toţi copiii sunt egali cu ai mei şi trebuie să aibă aceleaşi drepturi şi nu doar din vorbe. Trebuie să ne asigurăm că toţi copiii de 7 ani pot merge la şcoală. Alessia este mică acum, are doar 4 ani dar va merge la o şcoală  la care ceilalţi copii nici măcar nu visează, haideţi atunci să fim siguri că măcar se duc la şcoală toţi copiii. 

Sunteţi mama unor fetiţe foarte înstărite. Cum le veţi feri de capcanele pe care le vor întâmpina datorită situaţiei lor privilegiate?

A: Trebuie să ştie de mici ce înseamnă să munceşti, ce valoare are banul, ce înseamnă să câştigi nişte bani, cât costă jucăriile şi capriciile lor, cât trebuie să munceşti pentru a cumpăra o jucărie care e mai scumpă decât altele… Acum fiecare copil are un playstation, trebuie să ştie cât costă şi cât se munceşte pentru un joc ca ăsta. Alessia e prea mică acum dar încerc să o învăţ de-acum şi să ştie că dacă ea face ceva pentru familia ei, şi familia ei va face ceva pentru ea. Sunt diverse capcane.

Copiii de bani gata nu au aceeaşi motivaţie pe care am avut-o noi. E clar. Dar eu încerc să o educ şi să o fac să înţeleagă că nu contează că e fata lui Năstase decât în măsura în care îşi merită acest nume. Dacă învaţă, dacă e cuminte, e recompensată. Dacă nu, încercăm să luăm măsuri.

Dacă Alessia sare calul e pedepsită. La un moment dat a fost pedepsită o lună, nu i s-a mai cumpărat nici o jucărie pentru că n-a fost cuminte. E puţin răsfăţată şi crede că i se cuvine totul. A făcut o criză de personalitate şi i-am spus uite ce e, alţi copii n-au nici o jucărie şi nu sunt atât de pretenţioşi. Tu ne ceri cam mult pentru vârsta ta şi de-asta o lună de zile ai să vezi că nu ţi se cumpără nici o jucărie. A înţeles. Mă tot întreba dacă mai e mult până se termină luna. Sper că a învăţat ceva din asta.

Cum se poartă cu Emma?

A: Nu prea e darnică. Nu prea o lasă să pună mâna pe jucăriile ei, e o luptă continuă. O iubeşte dar nu e prea fericită când i se iau jucăriile.

Cum vă descurcaţi cu doi copii?

A: N-am să fiu ipocrită şi n-am să spun că mi-am crescut singură copiii. M-a ajutat foarte mult mama, cea mică are două bone care o iubesc fantastic. N-am stat zi şi noapte să le cresc. Bineînţeles că sunt tot timpul lângă ele, facem totul împreună dar rutina mi-a luat-o cineva de pe cap.

Cum aţi selectat bonele?

A: Am avut câteva experienţe la început nu foarte plăcute. Nu poţi să cunoşti un om din prima, să-l bagi în casă şi să şi fie ceea ce ţi-ai dorit. Dar până la urmă am găsit două doamne extraordinare.

Ce calităţi aţi cerut să aibe bonele dumneavoastră?

A: Să fie sincere, să îmi spună orice se întâmplă cu copilul. E greu, dacă ţi se ascunde că s-a lovit copilul la cap într-o zi, de exemplu. Sunt foarte iubitoare şi calde şi ok.

Ce fel de bunică este mama dumneavoastră?

A: E o bunică foarte implicată. Are 62 de ani dar pare de 50 pentru că o ţine Alessia în priză. Se duce în fiecare zi cu ea la şcoală, o duce şi o aduce de la şcoală, e foarte activă şi implicată.

Cum e să fii mamă vitregă?

A: Nu am simţit că-s mamă vitregă. Ei au fiecare mama lor şi nu am fost pusă în situaţia să-i educ. Fata cea mai mare a lui Ilie e cu un an mai mare decât mine deci ar fi cam greu să intervin eu… Am încercat să fiu foarte bună prietenă cu ei şi chiar mi-a reuşit asta.

Cum v-au primit copiii din căsătoriile anterioare ale soţului dumneavoastră?

A: Natalie fiind mai mare şi trecând deja printr-un divorţ al tatălui ei, i s-a părut normal să fie altcineva în viaţa lui Ilie. Ceilalţi doi copii sunt americani şi sunt foarte deschişi. Mi-au spus de la început ce le convine şi ce nu le convine şi atunci am pornit fără să ne ascundem frustrările. Nu le convenea că nu mai e mama lor pe primul plan ci că sunt eu. Eu nu voiam să intervin sub nici o formă în viaţa lor. Erau mici, aveau cred 7 ani şi 5 ani deci nu puteau să înţeleagă foarte bine. Înainte să apar eu nu existase o a treia prezenţă: erau doar ei, mama şi tata, chiar dacă ei nu mai erau împreună de foarte mult timp dar nu exista o a treia persoană.

Când am venit eu, la început m-au perceput ca pe o străină, clar s-au întrebat asta cine e? Dar ne-am împrietenit şi au înţeles că părinţii lor oricum s-ar fi despărţit indiferent dacă existam eu sau nu şi acum suntem buni prieteni. Chiar Charlotte mă sună pe mine dacă are o problemă şi eu îi spun lui Ilie. Mă sună pe mine pentru că ştie că Ilie niciodată nu răspunde la telefon sau nu-l găseşte sau poate că-i e mai uşor să comunice cu mine.

Aţi avut emoţii când i-aţi întâlnit pe cei mici pentru prima oară?

A: Am avut emoţii, sigur.

E vreun truc să depăşeşti aceste emoţii când dai cu ochii de copiii din altă căsătorie ai celui pe care îi iubeşti?

A: Trebuie să fii naturală şi să speri că or să te placă…

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️