Depresia postnatala - cauze, prejudecati si suport pentru mamici

TEMA: Primele lectii despre meseria de mama | 0 | 16/6/2024

Depresia postnatală este marcată de sentimente intense de tristețe, îngrijorare sau disperare, care se prelungesc pe durata mai multor zile și care tulbură capacitatea proaspetei mămici de a funcționa normal.

Dacă nu este recunoscută și tratată, depresia postnatală se înrăutățește sau poate dura mai mult timp decât ar trebui. Iată tot ce trebuie să știi despre cauzele depresiei postnatale, despre prejudecăți și suportul necesar pentru a o depăși.

Depresia postnatala - surpriza neplacuta
Cand tristetea postpartum evolueaza in depresie postnatala
Cand sa suspectati o depresie postnatala
Cateva cauze ale starii depresive postpartum
Prejudecati legate de depresia postnatala
Ce spun mamicile de la Desprecopii: suport
Niste sfaturi de la Desprecopii pentru tanara mamica

Depresia postnatala - surpriza neplacuta

Despre depresia postnatala nu stiai nimic inainte de a deveni mama ... Dupa ce ai trecut prin perioada sarcinii si dupa ce ai trecut cu brio si de marea zi a Nasterii copilului tau, ai crezut ca ai scapat si ca totul va fi roz. Si totusi te simti uneori cuprinsa de o tristete pe care nu o poti explica ...

Nu esti singura care trece prin depresia postnatala

70-80% dintre femei prezinta stari depresive dupa nastere. Aceste stari depresive, de ingrijorare si suparare incep sa se manifeste la 2-3 zile dupa nastere. Noile mamici se pot simti triste, plingacioase, ingrijorate si morocanoase. Fara vreun motiv clar ele se supara pe noul bebelus, pe partener, pe ceilalti copii. Pot plinge intr-un mod neasteptat. Cateodata au probleme legate de somn, alimentatie si luare a deciziilor. Aproape intotdeauna se intreaba daca se vor descurca cu noua responsabilitate, si anume aceea de a avea grija de un bebelus. Aceste sentimente pot scadea in intensitate si se pot repeta in primele zile de dupa nastere. Pe cat de tulburatoare si infricosatoare aceste sentimente pot apare ca fiind la acel moment, ele dureaza o perioada scurta - cateva ore sau zile – si dispar fara a se urma vreun tratament. Daca starea depresiva dureaza cateva zile la rind, luati legatura cu medical dvs.

Cand tristetea postpartum evolueaza in depresie postnatala

Aproximativ 10% dintre femeile care nasc prezinta o stare depresiva postpartum. Spre deosebire de starea de tristete postpartum, depresia postnatala este marcata de sentimente mult mai intense de tristete, ingrijorare, sau disperare care se prelungesc pe durata mai multor zile si care tulbura capacitatea mamei de a functiona. Daca nu este recunoscuta si tratata, starea depresiva postpartum se inrautateste sau poate duta mai mult tip decat ar trebui.

Ad-Extra3:

Cand sa suspectati o depresie postnatala

Exista cateva semne si simptome care indica faptul ca o noua mama poate dezvolta – sau deja are – stare de depresie postnatala:

Starea de tristete nu dispare dupa 2 saptamini, sau stari puternice de depresie si furie incep sa se manifeste 1-2 luni dupa nastere.
Sentimentele de tristete, indoiala, vinovatie, neajoturare car par ca cresc in intensitate cu fiecare saptamina si tulbura functionarea normala a femeii.
S-ar putea ca femeia a nu fie capabila sa aiba grija de ea sau de copilul ei. S-ar putea sa aiba probleme in indeplinirea responsabilitatilor pe care le are la serviciu sau acasa.
Noua mamica nu poate dormi chiar atunci cand este obosita, sau doarme aproape tot timpul, chiar si atunci cand bebelusul este treaz.
Modificari importante ale poftei de mincare.
Lipsa de interes in lucrurile care in mod normal erau placute.
Preocupare si grija extrema legate de bebelus, sau lipsa de interes si de sentimente pentru copil. Femeia se poate simti incapabila de a-si iubi copilul sau familia.
Neliniste sau atacuri de panica. Femeia este infricosata atunci cand este lasata singura in casa cu bebelusul.
Teama de a nu face vreun rau bebelusului. Femeia care sufera de stare depresiva postpartum nu actioneaza asupra acestor sentimente, dar ele pot fi infricosatoare si pot conduce la sentimente de vinovatie, ceea ce face ca starea depresiva sa se inrautateasca.
Ganduri de a-si face rau singura, incluzand sinuciderea.

Daca aveti vreunul dintre aceste semne ale starii depressive postpartum, trebuie sa actionati imediat pentru a beneficia de suportul si de ajutorul de care aveti nevoie.

Cateva cauze ale starii depresive postpartum

Nu se cunoaste intotdeauna motivul pentru care unele femei devin depresive dupa nastere si altele nu. Dar un factor important este cel biologic. Modificarile fizice si hormonale care au loc dupa nastere pot afecta starea sufleteasca si comportamentul femeii zile sau saptamini. Factori de mediu, ca de exemplu stress, lipsa somnului, sentimente de singuratate, si lipsa de sprijin din partea familiei si prietenilor, pot juca deasemenea un rol. Alti factori sunt de natura psihologica – lucruri care afecteaza respectul de sine si modurile in care femeia face fata stresului.

In cea mai mare parte, starile depresive postnatale se datoreaza unei combinatii ale tuturor acestor factori. Pentru fiecare femeie ce prezinta stare depresiva postpartum, combinatia acestor factori care produc boala este unica, pentru ca doua femei nu au aceeasi alcatuire biologica sau experiente de viata. Aceasta poate explica de ce unele femei pot dezvolta starea depresiva postpartum iar altele nu.

Poate de asemenea explica, in parte, de ce o femeie care poate sa faca fata cu succes presiunii si responsabilitatilor zilnice ar putea sa gaseasca stresul creat de aparitia unui bebelus ca fiind greu de facut fata.

Aspecte psihologice

O multitudine de factori psihologici pot contribui la declansarea depresiei postnatale

Sentimentele de indoiala legate de sarcina sunt foarte intalnite. Sarcina poate fi nedorita sau neplanificata. Chiar si pentru o sarcina planificata si dorita, 9 luni ar putea fi un timp insuficient pentru femeie si partenerul ei pentru a se adapta responsabilitatilor reprezentate de faptul de a avea un copil.

Cateodata o femeie ramane insarcinata in speranta ca bebelusul va aduce inapoi un partener instrainat. Cand acest lucru nu se intimpla, femeia se poate simti abandonata, furioasa, vinovata, si necorespunzatoare.

Ori bebelusul poate veni mai devreme, fortand aparitia unor schimbari neasteptate si stresante legate de rutina de acasa si serviciu. Daca bebelusul este nascut cu un defect, poate fi chiar mai greu pentru parinti sa se adapteze.

Sentimente amestecate se pot naste din istoria personala a femeii. Daca noua mamica si-a pierdut mama de timpuriu sau n-au avut o relatie buna, atunci ea poate fi nesigura in ceea ce priveste sentimentele ei legate de noul bebelus. Femeia sa-r putea teme ca preocuparea pentru copil ar putea conduce la durere, dezamagire, sau pierdere.

Sentimentele de pierdere sint foarte intalnite dupa nastere si pot contribui de asemenea la starea depresiva. Pierderea poate lua mai multe forme: pierderea libertatii, alaturi de sentimental ca femeia este prinsa in cursa si legata; pierderea vechii identitati de persoana careia I se purta de grija sau care este totdeauna in control; pierderea zveltetii corporale si sentimentele de inatractivitate sexuala.

Factori legati de stilul de viata

Un factor major legat de aparitia depresiei posnatale este lipsa suportului emotional al partenerului, rudelor, si prietenilor. Suportul constant al partenerului mamei este important pentru ea pe parcursul sarcinii si in saptaminile si lunile de dupa nastere. La fel sint si dorinta partenerului de a-si asuma sarcinile gospodaresti si de a-si imparti sarcinile legate de ingrijirea copilului. Daca femeia este singura, divortata sau separata, sau traieste departe de familie, suportul poate fi rar sau inexisent. Toate acestea o pot face pe femeie sa se simta singura, coplesita, muncita peste puteri si neiubita.

Problemele legate de alaptare pot face ca noua mamica sa se simta necorespunzatoare si descurajata. Noile mame nu trebuie sa se simta vinovate daca nu pot alapta sau daca se decid sa opreasca alaptarea. Bebelusul poate fi foarte bine hranit si cu lapte preparat. Partenerul va poate ajuta cu cateva mese, astfel incat sa puteti avea mai mult timp pentru dvs sau ceilalti.

Prejudecati legate de depresia postnatala

In Romania, exista inca multe persoane pentru care o depresie este un moft ... si refuza sa inteleaga ca este o afectiune foarte periculoasa... Sa nu uitam ca Madalina Manole a murit in urma unei depresii postnatale de lunga durata.

Suportul, ajutorul si intelegerea sotului/partenerului sunt esentiale !

Din pacate, depresia post natala e o conditie inca ignorata in Romania. Unele tinere mamici nu sunt constiente ca sufera de depresie postnatala si de aceea, suportul sotului si a restului familiei sunt esentiale in recunoasterea semnelor si simptomelor depresiei postnatale.

Ce spun mamicile de la Desprecopii: suport

am avut asa ceva si este urat...parca eram intr-o zona crepusculara, parca intrasem intr-un film pe care nu-l intelegeam. Eu nu mai eram eu...
Sotul mi-a fost de un real ajutor, a avut o rabdare de fier, sportul si plimbarile mi-au dat energie si pofta de viata, cartile mi-au deschis ochii, vitaminele mi-au intarit corpul, fetele de pe DC mi-au aratat ca nu sunt o "ciudata" si m-au ajutat mult fara sa stie...incet,incet, am iesit din zona cenusie (autor: Deus)

si eu am trecut prin asa ceva dupa ce am nascut primul copil. ma uitam la el tare ciudat: il respingeam, nu vroiam sa-l vad sau sa-l ating, il lasam in patut si doar ma uitam la el. noroc ca sotul isi luase concediu de odihna in perioada aia ca sa stea cu baietelul lui adorat. m-a ajutat foarte mult, dar nu m-a inteles. am avut o perioada dificila si in casnicie atunci, cu certuri, lacrimi multe si respingeri. totul a durat vreo 2 luni, interminabile pt. mine. sotul meu a stat atunci acasa si din motive medicale (cam vreo 6 luni) si asta ne-a afectat si mai mult, mai ales pe mine. vroiam sa fiu singura, dar plangeam ca ma lasa in casa si sunt intre patru pereti. vroiam sa nu-mi vorbeasca, dar gandeam ca nu ma mai iubeste ca nu discuta nimic cu mine. vroiam sa ies afara fara copil, dar ma gandeam tot timpul la el si nu puteam sa stau mai mult de 2-3 minute afara.
e greu, e cumplit si daca nu te intelege cel de langa tine, e groaznic. si acum imi vine sa plang cand ma gandesc ce perioada dificila am avut.
doamne ajuta ca la al doilea copil m-am simtit fericita din prima clipa si nu am mai experimentat asa ceva. (autor: Madyrizi)

Si eu mi-am dat seama, mai tarziu decat ar fi trebuit, ca am avut si eu o forma de depresie post-partum, care nu s-a vindecat in totalitate. Poate nu vi se va parea depresie deloc, ci mofturi, dar eu m-am simtit tare, dar tare nasol o buna perioada de vreme si cred ca doar asta a fost.
Nasterea celui de-al doilea copil a coincis cu mutarea intr-o zona cu acces greu la transport in comun, de unde si acum e destul de dificil de iesit, daca n-ai masina. Noi avem, dar o ia sotul la munca si efectiv eram dependenta de el, ceea ce nu a fost deloc placut. Au fost perioade in care nu ieseam decat in curtea casei si atat, chiar si 2 saptamani intregi cateodata, nu puteam sa merg nicaieri singura ca nu aveam cu cine lasa copiii, erau perioade cand nu il vedeam nici pe sot 3-4-5 zile la rand, pleca in interes de serviciu, iar eu il invidiam in zilele alea ca era liber si facea ce vroia. Cand auzeam vreo prietena ca si-a dus copiii la tara la parinti sau ii duce la cresa ma gandeam ca eu sunt condamnata sa nu mai pot face nimic niciodata pentru ca trebuie sa stau numai cu copiii. Aveam senzatia ca sunt la inchisoare, ca sunt un fel de detinut. Si nu mai vedeam nici progresele copiilor, faptul ca cresteau, adica ma bucuram pentru dezvoltarea si inteligenta, frumusetea si candoarea lor, dar mi se parea ca vor ramane mici o viata si eu voi fi in acelasi stadiu.
Va spun sincer ca prima data cand am reusit sa merg singura pana in centru mi-au dat lacrimile in autobuz, nu mai mersesem cu ratb-ul de vreo 3 ani, in conditiile in care am fost o femeie activa care s-a dus cu ratb-ul la birou pana cu 3 saptamani inainte de a naste.
Dupa care am avut o perioada mai sumbra in care ma obseda trecerea anilor si faptul ca toti de langa mine vor muri, daca vedeam poze mai vechi cu cei dragi ma bufnea plansul gandindu-ma la cum au trecut anii si ce putin mai au pana or sa imbatraneasca si or sa se duca Si mi se parea ca eu nu mai am nimic de facut, daca am facut si copiii, casa am, parca asteptam sa ma imbolnavesc de ceva si sa ma anunte un dr ca mai am x luni de trait. A fost ciudat ca mi-am descoperit un fel de punga de puroi in relief in gat, vizibila cu ochiul liber, si eram sigura ca e ceva foarte grav si gata, o sa mor. Am fost la dr, nu era nmic grav, s-a rezolvat, si tin minte ca dupa ce am iesit din cabinet am avut cam pentru o zi sentimentul ca totul s-a sters cu buretele si ca sunt cu mintea fresh ca inainte, dar dupa am revenit la starea anterioara.
Pot spune ca totusi nimeni din familie n-a observat depresia si/sau n-a inteles. Conditia mea de atunci n-a ridicat semne de intrebare, desi eu spuneam ca nu mai suport sa stau inchisa in casa, ca vreau sa ies, sa plec, urlam, efectiv, dar cei din jur nu pareau sa inteleaga de ce sunt nemultumita, ca vorba aia, aveam de toate. Am avut momente in care ma gandeam sa iau copiii si sa plec undeva, oriunde, unde sa pot sa merg zilnic printre oameni, sa vorbesc zilnic cu oameni. Mai multe persoane din familie mi-au zis cu sinceritate ca, netrecand prin situatia mea, eu trebuia sa spun daca vroiam sa merg la un film, sa ma tund sau sa ies singura in oras, ca ei n-aveau de unde sa stie care sunt dorintele mele.
Daca ne intalneam cu prieteni, cunoscuti, mascam perfect si nimeni nu stia ca eu sunt vreun pic deprimata, dimpotriva, primeam laude ca ma descurc cu cei mici, cu treburile domestice si cu jobul, lucram de acasa.

Ce m-a ajutat: faptul ca lucram de acasa, cand dormeau copiii stateam lipita de calculator sa lucrez si mi se parea ca intru intr-o alta lume, si asta mi-a dat un sentiment ca pot contribui si eu la ceva, un sentiment de utilitate, pentru ca faptul ca aveam grija de copiii mei si ii iubeam nu mi se parea a fi un merit, ci o chestie inerenta, la fel ca si cu muncile casnice. Apoi m-am aplecat spre o pasiune a mea, am incercat sa aprofundez, am pus piciorul in prag si am zis gata, eu trebuie sa fac ceva cu mine ca innebunesc, m-am inscris la un curs, dupa care la un altul, nici nu am mai intrebat sotul sau mama daca pot sta cu copiii, i-am anuntat ca ma duc in zilele cutare de la ora cutare la curs si gata, acolo am cunoscut alti oameni, mi s-a ivit posibilitatea sa imi canalizez pasiunea intr-un fel catre un al doilea semi-job, ma simt mult mai increzatoare si mai puternica. In tot acest timp nu mi-am neglijat niciodata copiii, dimpotriva, dar ce regret este ca o data m-au surprins certandu-ma cu ai mei rau de tot, cand efectiv nu mai puteam rezista psihic, si sigur n-a fost o imagine prea placuta. (autor: ralucis)

vreau si eu sa spun ca 80% din mamici au depresie postpartum deci asta nu inseamna ca esti nebun sau anormal e ceva normal ,spun asta pentru ca sa nu se sperie mamicile care trec prin asa ceva
la unele trec mai usor aceste stari la altele dureaza mai mult insa trebuie sa consulti un medic eventual un psiholog si NU ESTE O RUSINE
va spun din propria experienta ca am trecut prin asa ceva insa la mine a fost mai dificil, eu faceam si atacuri de panica insa aceasta depresie a aprut cam la 4 luni dupa nastere murise soacra mea si o luna mai tarziu tatal meu si am inceput sa fac aceste atacuri de panica mi-am revenit foarte greu cu ajutorul medicamentelor si psihologului ,te simti foarte rau practic ti se pare totul obscur de aceea e foarte important sa -ti fie alaturi familia si prietenii. (autor: oanap85)

Despre depresia postnatala, te sfatuim sa mai citesti

Cititi acest articol aici

Suprizele unei mămici incepătoare: cănd ordinea și timpul se modifică

Și iată... acel moment a venit. Ți-ai ținut bebelușul iubit în brațe pentru prima oară și ai atins al nouălea cer al fericirii. Ei, și acum ce…

Cititi acest articol aici

Depresia postnatală: 4 semne îngrijorătoare și niște sfaturi sensibile și importante 💔

Depresia postnatală constă în episoade scurte de tristețe care apar, din senin... și aduc cu ele un val amar de dezamăgire amestecată cu deprimare și…

Cititi acest articol aici

Abuzul emotional și violența domestică după nașterea unui copil. De la vorbe la gesturi amare - confesiuni triste

Ideal vorbind, toată lumea se așteaptă ca un copil să aducă fericire părinților și să le transforme viața într-o oază de bucurie. Și,…

Niste sfaturi de la Desprecopii pentru tanara mamica

- Implica-te in activitatile familiei si concentreaza-ti atentia si toata dragostea catre puiul tau. In acest moment ai devenit cer si soare pentru un sufletel care te iubeste mai mult ca orice. Copilul tau are nevoie de tine acum si in multii ani care vor veni. Fii alaturi de el si fii puternica.
-Alapteaza-l cu drag, pune-l in carucior si mergi la plimbare cu el. Citeste aici totul despre alaptare.
- Fii alaturi de celelalte mamici din aceeasi generatie de la Desprecopii.com si impartasiti-va toate nelinsitile si nelamurilrile din viata unei tinere mamici. Vino de urgenta la Primele 365 zile

Acum faci parte dintr-un club mondial, clubul mamicilor

In afara de faptul ca ai avansat de la Odiseea Sarciniila Primele 365 zile..., dintr-o data, ai o multime de prieteni pe care nu ii stiai. Strainii pe strada iti zambesc cand te vad cu caruciorul, femeile iti dau atentie si tie si mogaldetei din carucior... Alte mame va invita la petreceri de copii. Seful te intreaba cum a fost la vaccinul bebelusului. Iar pagina default a browserului devine forumul mamicilor inteligente de pe Desprecopii.com. Clubul in care ati intrat este cel al parintilor si are o multime de mebri. Bine ai venit!

autor: Desprecopii.com - Toate drepturile rezervate © 2024

Ad-Extra3: