Asteptările părintilor de la școala. O listă de așteptari rezonabile dar necesare pe care și profesorii ar trebui sa le stie

TEMA: Sistemul de invatamant in Romania | 0 | 15/9/2024

Asteptarile parintilor de la scoala. O lista de asteptari rezonabile dar necesare pe care si profesorii ar trebui sa le stie

Asteptarile parintilor de la scoala. O lista de dorinte rezonabile pe care si profesorii ar trebui sa le stie - editorial Desprecopii.

Ne încredințăm copiii cadrelor didactice cu speranța și încrederea că ei vor face tot ce e mai bine pentru a le descoperi potențialul și pentru a-i călăuzi mai departe. Sa trecem in revista asteptarile noastre, ale parintilor!

Ne încredințăm copiii cadrelor didactice cu speranța și încrederea că ei vor face tot ce e mai bine pentru a le descoperi potențialul și pentru a-i călăuzi mai departe

Iată câteva dintre așteptările părinților, prezentate cu un strop de umor și o doză de emoție, pentru că – hai să recunoaștem – creșterea unui copil e o aventură plină de provocări și avem nevoie si de zambete.
Ne-am dori o adaptare fără lacrimi... măcar nu în fiecare zi!

✅ Visam la acea zi magică în care ne lasam copilul la grădiniță sau la școală și nu avem parte de plansete și rugăminți disperate de a rămâne acasă.

Am vrea sa avem parte de educatoare si învățători care sa aibă abilități magice de calmare, capabili să transforme momentul despărțirii într-un „ok, mami/tati, pa-pa!”. Totuși, în realitate, părinții sunt pregătiți pentru o perioadă de adaptare – dar speră ca aceasta să dureze câteva zile, nu câțiva ani!

✅ Ne-am dori sa avem parte de invatatori si profesori – genul de oameni care fac minuni înainte de a treia cafea

Ah ce mult ne dorim ca micutii nostri sa aiba parte de profesori empatici, răbdători și, cumva, capabili să inspire iubire pentru învățătură în copiii care abia dacă pot să stea 10 minute fără să se foiască. În esență, așteptările sunt mari: ar trebui ca acești educatori să fie combinația perfectă între un prieten bun, un magician și un geniu care poate transforma orice lecție într-o aventură. Și dacă învață copilul să citească sau să numere fără să își piardă mințile... sunt supereroi!

✅ Ne dorim o comunicare pe bune – dar fără 100 de mesaje pe grupul de WhatsApp

Vrem sa fim ținuți la curent cu ce se întâmplă cu copiii, dar nu neapărat prin notificări la fiecare 5 minute. Așteptările includ o comunicare clară, dar nu sufocantă, cu profesorii. Da, vreau să știu cum se descurcă copilul meu, dar nu trebuie să primesc un raport detaliat despre fiecare desen făcut. În schimb, părinții apreciază sinceritatea: „Astăzi copilul tău a încercat să construiască o rachetă din plastilină și aproape că a reușit. Aproape.”

✅ Ne dorim siguranță maximă pentru copii – fără „cascadorii” pe terenul de joacă

Dacă un copil vine acasă fără o zgârietură, acea zi este considerată o victorie! Ne dorim sa stim ca grădinița și școala sunt locuri unde copilul este în siguranță, protejat și îngrijit. Orice căzătură minoră este suportabilă, dar speranța supremă este să nu fie nevoie de vizite la camera de urgență. În esență, ne dorim ca educatorii să fie niște paznici angelici, care pot preveni orice accident – dar și să aibă la îndemână pansamente colorate pentru micile drame.

✅ Ne dorim ca micutii nostri sa aiba parte de dezvoltarea socială și emoțională – Sa devina nu doar mini-genii, ci și oameni de treabă!

Nu ne dorim copii copii care știu să citească de la trei ani sau să rezolve ecuații complicate. Am vrea ca ei sa fie și empatici, să știe să împartă jucăriile, să înțeleagă ce înseamnă un „te rog” și un „mulțumesc” și să nu facă crize de nervi în magazin.

Așteptările sunt mari: grădinițele și școlile trebuie să transforme copiii în mici cetățeni responsabili, gata să salveze lumea (sau măcar să strângă jucăriile din cameră fără scandal).

✅ Ne dorim o scoala care tine cont de nevoie fiecarui copil - ca un meniu la restaurant

Fiecare copil e diferit, si speram ca educatorii și profesorii pot vedea acest lucru. Așteptările sunt ca micuțul nostru sa fie tratat nu ca unul dintr-o mulțime, ci ca un individ special. Da, stim ca că sunt alți 20 de copii în clasă, dar sperăm în secret că profesorul și copilul nostru vor avea o conexiune unică. Și, desigur, sperăm că profesorul va identifica din timp orice nevoie specială și va lua măsuri rapide, pentru ca nimeni să nu rămână în urmă.

✅ Ne dorim activități extracurriculare – pentru viitoarele vedete

Ne dorim ca grădinița sau școala să ofere activități interesante care să descopere talentul ascuns al copiilor nostri. Fie că este vorba despre dans, fotbal sau origami, noi suntem absolut convinși că in mainile lor se afla următorul Picasso sau Ronaldo. Dar până să ajungă la faimă și glorie, așteptările sunt simple: ca profesorii să îi sprijine să exploreze pasiunile lor fără presiune și stres.

autor: Mirela Popescu Zoita - editorial pentru radio Bucuresti FM - 15 septembrie 2024

Citeste parerea multor parinti aici Ce asteptari aveti de la scoala?

Ce spun parintii din comunitatea Desprecopii

De curând, băiețelul meu a început școala și, înainte de a intra în clasa I, am avut o mulțime de temeri legate de cum va fi această tranziție. Nu știam dacă ne vom putea adapta, dar lucrurile s-au dovedit a fi mai ușoare decât mi-am imaginat. Așteptările mele erau clare: să meargă la școală pentru a învăța lucruri noi alături de alți copii, să își facă prieteni și să învețe cum să se descurce singur în societate.

Noi, ca părinți, evităm să facem comentarii critice despre învățătoare sau alte aspecte legate de școală în prezența lui. Deși el vine acasă uneori cu judecăți despre alți colegi, încerc să-i explic punctul lor de vedere. Nemulțumirile noastre, atunci când apar, le discutăm între noi, pentru că mi se pare esențial ca relațiile dintre el, colegi și învățătoare să nu fie influențate de părerile noastre.

Acasă, ne ocupăm împreună de temele noi și punem accent pe ceea ce îi place. Întrucât învățătoarea nu poate acorda atenție fiecărui copil în parte, reluăm și verificăm ceea ce a înțeles corect. După ce a primit o notă mai mică și am realizat că, deși spunea că înțelege, nu era așa, acum lucrăm împreună pentru fiecare notă pe care o obține. Cred cu tărie că orice copil, mai ales în primii ani de școală, are nevoie de sprijinul părinților - Simona, Bucuresti.

În general, am avut multe dezamăgiri legate de sistemul școlar. Cea mai mare dezamăgire este lipsa de competențe pedagogice ale multor profesori, precum și lipsa de tact și răbdare în educarea copiilor. Mulți se concentrează doar pe predarea unei materii stufoase, care este dificilă atât pentru ei, cât și pentru elevi. Din păcate, sistemul educațional din România este, în opinia mea, un haos.

Acum 20 de ani, cel puțin aveam ocazia să vizităm fabrici, să facem lucru manual la școală sau să participăm la activități precum curățenia în parcuri. Astfel, învățam și altceva decât simplele lecții predate de profesori, pe care trebuia apoi să le reproducem mecanic în ora următoare. Acum totul este doar teorie, care devine o rutină plictisitoare și obositoare, iar în final, elevii ajung să fie confuzi și să nu știe în ce direcție să meargă.

Toți visăm ca copiii noștri să aibă o meserie respectabilă, bine plătită. Nu spun că îmi doresc să-mi văd copiii muncind în locuri necalificate, dar școala este supraîncărcată cu multă materie, din care o mare parte nu este aplicabilă în viața de zi cu zi. Din păcate, mai este un drum lung și costisitor până când vom vedea adevărate îmbunătățiri.

Mă întreb dacă sunt prea exigentă. Am un copil în clasa a VII-a și unul în clasa a II-a, și sunt sătulă de această rutină a memorării mecanice, urmată de uitare după un timp. - Adina, Brasov

Școala românească se confruntă cu probleme sistemice profunde, iar excepțiile – câțiva profesori dedicați și câțiva elevi olimpici – nu pot compensa deficiențele generale. În primul rând, pregătirea profesorilor este din ce în ce mai slabă, deoarece absolvenții talentați nu rămân în învățământ. Programa școlară este încărcată și lipsită de relevanță practică, iar metodele de predare rămân neschimbate, ca pe vremea noastră. Singura diferență este că violența fizică, deși mai rară, încă există ocazional.

Ca profesor de limba română cu 16 ani de experiență, 14 dintre aceștia în învățământul privat, mă întreb de ce manualele sunt pline de texte patriotarde și de comentarii academice care nu ajută decât un procent mic dintre elevi. De ce nu ne propunem ca, după 12 ani de școală, un elev să știe să scrie corect în limba română și să cunoască elementele de bază ale literaturii? Din păcate, manualele noastre încearcă să demonstreze un nivel academic ridicat, în timp ce mulți elevi părăsesc școala fără să fi citit o carte sau fără să poată scrie corect.

Speranțele că o școală „de elită” va oferi ceva diferit sunt, de asemenea, iluzorii. Am exemple concrete de la școlile 10 și 19, unde diferența este doar în contribuțiile mai mari la gadgeturile clasei și la cadouri. Profesorii sunt, din păcate, la fel de slab pregătiți. De exemplu, la școala 19, o profesoară de fizică dă 30 de probleme de rezolvat peste weekend, iar majoritatea elevilor le fac la meditații. Întreb o mamă de ce nu îi spune profesoarei că este absurd, iar răspunsul ei este că se teme să nu se răzbune pe copilul ei.

În școala 10, clasele sunt echipate cu tehnologie modernă, dar predarea este la fel de învechită. Se pune accent pe memorare, nu pe înțelegere, iar temele sunt exagerate, în loc să se promoveze învățarea aplicată.

Eu am un băiat în clasa a II-a și mă ocup de tot ce face la școală – corectez, completez și elimin unde e necesar, încercând să îi dau materiale care îl ajută să se dezvolte frumos și cu plăcere. Dar mă întreb ce voi face din clasa a V-a, la materiile unde nici profesorii nu fac față. Voi apela la meditații? Sper că nu. Voi alege o școală privată? Aceasta ar fi doar o altă capcană – multe școli private oferă un mediu relaxat, dar fără standarde academice reale.

Din păcate, nu am mari așteptări de la sistemul educațional românesc, iar testele PISA arată clar cât de rău stăm. În ceea ce privește socializarea și pregătirea pentru viață, școala românească este complet depășită. Copilul meu își petrece pauzele de 10 minute în glume care degenerează și a învățat să nu-și afișeze interesele ca să nu fie ridiculizat. În concluzie, parafrazându-l pe Mark Twain, nu lăsați școala să interfereze cu educația copiilor voștri – trist, dar adevărat în contextul nostru educațional. - Natalia, Iasi