Tulburările de creștere ale copiilor: cum sa intelegem ritmul de crestere si cand sa ne ingrijoram

TEMA: Dezvoltarea copilului intre 4-12 ani | 0 | 2/5/2024

Tulburarile de crestere ale copiilor - cum sa intelegem ritmul de crestere si cand sa ne ingrijoram

Monitorizarea dezvoltării fizice a copiilor, inclusiv creșterea în greutate și înălțime, este o sarcină complexă și esențială pentru părinți. Aceasta devine și mai importantă în perioada adolescenței, când tinerii încep să se compare adesea cu colegii și prietenii lor. Diferențele în ritmul de creștere pot provoca frustrări și tulburări emoționale importante.

Tulburările de creștere, caracterizate prin întârzieri ale dezvoltării fizice, sunt adesea cauzate de alte condiții medicale. Este important pentru părinți să abordeze aceste probleme cu seriozitate, cerand sfatul unui specialist dacă observă anomalii în ritmul de dezvoltare al copilului lor.

- veti citi:
Cum ar trebui sa reactionati, ca parinti
Variatiile normale de crestere
Ce sunt tulburarile de crestere?
Cum se diagnosticheaza o tulburare de crestere?
Cum se trateaza tulburarile de crestere?
Dezvoltarea copilului intre 4-12 ani

Cand copilul ar vrea sa fie mai inalt ...

Dezvoltarea fizica a copiilor, cresterea in greutate si in inaltime, reprezinta o problema complexa, care trebuie tratata cu maxima seriozitate de catre parinti. Mai ales atunci cand copilul ajunge la varsta adolescentei si incepe sa se compare aproape involuntar cu colegii si cu prietenii sai, din punct de vedere fizic, ritmul de crestere poate deveni o problema ce cauzeaza frustrari si tulburari emotionale. Si asta se intampla mai ales atunci cand copilul se simte inferior celorlalti pentru ca este mai scund, mai slab sau mai gras.

Cum ar trebui sa reactionati, ca parinti

In niciun caz nu ignorati problema, sperand ca va trece de la sine. Da, este posibil sa fie vorba doar de o etapa de crestere, marcata de o anumita stagnare, insa chiar si asa, copilul are nevoie de sprijin emotional pentru a nu se simti marginalizat de catre colegi din cauza fizicului sau. Unii copii depasesc relativ repede aceasta etapa, pentru altii insa, statura mica si greutatea disproportionata fata de etalonul stabilit involuntar de catre colegii de aceeasi varsta reprezinta o adevarata tragedie, mai ales atunci cand trebuie sa accepte ca ritmul lor de dezvoltare fizica este diferit si ca nu vor atinge niciodata un anumit etalon in inaltime sau greutate, din cauza unor factori genetici. In aceste cazuri, problema trebuie tratata cu maxima delicatete, pentru ca altfel, copilul poate ajunge sa experimenteze stari depresive si complexe de inferioritate care nu vor disparea niciodata. De aceea este foarte important ca parintii sa il sustina emotional si sa ii incurajeze asteptari realiste, in functie de posibilii factori care influenteaza cresterea fiecarui copil in parte.

In plus, este indicat sa il ajutati sa-si creasca stima de sine prin accentuarea altor caracteristici, cum ar fi inteligenta, personalitatea si diferitele talente. Incercati sa determinati copilul sa nu se mai focalizeze pe statura si sa nu o mai considere un factor de acceptare sociala. Copiii care sunt constienti ca sunt scunzi si ca nu pot schimba acest lucru au nevoie de ajutor pentru a se accepta asa cum sunt. Este important sa fie sustinuti in ceea ce priveste diferitele circumstante sociale si emotionale carora trebuie sa le faca fata. Nu e usor sa fii cel mai mic din clasa si sa fii mereu tachinat din cauza asta. Daca sunteti ingrijorati in legatura cu cresterea copilului sau cu modul in care acesta reactioneaza fata de acest aspect, nu ezitati sa va adresati unui pediatru si, ulterior, unui endocrinolog si unui psiholog.

Variatiile normale de crestere

Parintii ar trebui sa fie constienti ei insisi ca nu toti copiii cresc la fel pentru simplul motiv ca nu toti adultii au aceeasi inaltime si aceeasi greutate si ar trebui sa le explice acest lucru si copiilor lor, pentru a preintampina orice frustrare inutila. Anumite variatii in inaltime si in greutate sunt pur si simplu normale si nu reprezinta dereglari de crestere, ci fac parte din trasaturile fizice ale copilului. De aceea, sprijinul emotional din partea parintilor este foarte important in aceasta perioada de crestere. Uneori, atunci cand exista intarzieri ale pubertatii, este nevoie de interventia unui specialist endocrinolog care poate recomanda un tratament hormonal, precum si de consilierea unui psiholog.

/Images/crestere-normal.jpg

Intarzierea de crestere constitutionala - Aceasta ipostaza descrie copiii care sunt mai mici pentru varsta lor, dar care cresc intr-un ritm absolut normal. De obicei este vorba despre un decalaj in ceea ce priveste varsta sistemului osos, ceea ce inseamna ca scheletul lor ajunge mai greu la maturitate. Acest lucru poate fi constatat printr-o radiografie a mainii, care sa cuprinda si incheietura acesteia si care este comparata cu dimensiunile standard specifice varstei. Acesti copii nu manifesta niciun simptom al vreunei boli de crestere, insa ajung, de obicei, la pubertate mai tarziu decat ceilalti copii si ating maturitatea cu o anumita intarziere. Odata ajunsi la maturitate, nu exista insa nicio diferenta fata de copiii care s-au dezvoltat mai repede decat ei.

Statura scunda din cauze genetice - Este bine stiut ca parintii scunzi tind sa aiba copii scunzi. Acesta nu este un defect, ci pur si simplu o mostenire genetica ce nu trebuie considerata in niciun caz o afectiune de crestere. Copiii care sunt scunzi din cauze genetice nu au absolut nicio problema legata de boli endocrine, ating pubertatea la varsta normala si cresc intr-un ritm raportat la inaltimea lor, atingand maturitatea fizica odata cu ceilalti copii, insa ramanand la o anumita inaltime, mai mica deccat cea standard pentru varsta lor.

Ad-Extra3:

Ce sunt tulburarile de crestere?

Tulburarile de crestere sunt intarzieri ale dezvoltarii fizice cauzate de obicei de alte probleme fizice si pot fi considerate drept simptome ale acestor probleme. Printre cele mai frecvente afectiuni ce determina tulburari de crestere se numara bolile de rinichi, de inima, afectiunile tractului gastro-intestinal, ale plamanilor, ale oaselor sau ale altor sisteme si organe ce afecteaza cresterea. Tulburarile de crestere includ:

Hipotrofia staturo-ponderala - Aceasta nu este o boala in sine, insa poate fi semnul unei alte boli ce cauzeaza probleme de crestere. Chiar daca in primele zile de viata este normal ca bebelusii sa piarda putin din greutate, daca aceasta scadere continua sau daca luarea in greutate este nesemnificativa raportata la standardele specifice varstei, atunci ar trebui identificata cauza. Ea poate fi legata de nutritie si apare, in general, la copiii sub 3 ani. Poate fi insa vorba si despre un simptom al unei infectii, al unei probleme digestive sau al unor probleme emotionale ce vizeaza neglijarea sau abuzarea emotionala a copilului.

Bolile endocrine - Sunt boli care implica hormonii si care presupun o deficienta sau un exces al acestora. Bolile endocrine pot fi responsabile de tulburarile de crestere din copilarie si din adolescenta. Deficienta hormonului de crestere este o afectiune ce implica o dereglare a glandei pituitare (o glanda mica, situata la baza creierului, care secreta mai multi hormoni, inclusiv pec el de crestere). Hipotiroidismul este o alta afectiune endocrina, care consta in faptul ca glanda tiroida nu produce suficienti hormoni tiroidieni, esentiali in cresterea normala a oaselor.

Sindromul Turner - Este una dintre cele mai des intalnite tulburari genetice legate de crestere. Apare la fete si este un sindrom cauzat de lipsa unui cromozom x sau de prezenta unui cromozom x anormal. Fetele care sufera de sindromul Turner au de obicei si probleme legate de dezvoltarea sexuala, pentru ca ovarele lor nu ajung sa se maturizeze complet si sa functioneze normal.

Cum se diagnosticheaza o tulburare de crestere?

Testele pe care le poate recomanda medicul pentru depistarea unei tulburari de crestere variaza de la o etapa la alta a evaluarii. Daca un copil scund este sanatos si creste intr-un ritm constant, atunci este suficienta observarea lui pe parcursul copilariei si adolescentei. Daca, in schimb, la un moment dat copilul se opreste din crestere, sunt necesare evaluari suplimentare. Acestea includ o consultatie la un endocrinolog, teste de sange, radiografii ale sistemului osos, screening-uri ale glandei pituitare etc. Pentru a masura functionarea acestei glande, medicul recomanda un test de stimulare hormonala ce implica administrarea unor medicamente care stimuleaza secretia hormonului de crestere, simultan cu efectuare unor analize repetate ale sangelui, pentru a verifica prezenta hormonului in fluxul sangvin.

Cum se trateaza tulburarile de crestere?

In principiu, tratarea unei tulburari de crestere nu reprezinta o urgenta, insa un diagnostic pus mai devreme poate ajuta la recuperarea mai rapida in greutate si in inaltime, acest lucru reducand frustrarile copilului fata de ceilalti copii de aceeasi varsta. Daca testele releva prezenta unei alte afectiuni care a determinat si tulburarea de crestere, atunci este posibil ca odata cu tratarea respectivei afectiuni sa fie recuperat si decalajul de crestere intr-un timp relativ scurt.

Spre exemplu, tulburarea de crestere cauzata de hipotiroidism este tratata de obicei cu pastile care inlocuiesc hormonul tiroidian. Injectiile cu hormon de crestere recomandate copiilor cu sindromul Turner, precum si celor cu probleme legate de dezvoltarea rinichilor pot ajuta la atingerea unei inaltimi normale. Injectarea de hormoni de crestere este considerata un tratament sigur si eficient, insa din nefericire este un tratament care poate dura ani de zile si exista copii care nu reactioneaza la el. In plus, este un tratament extrem de costisitor. In cazul copiilor care sunt scunzi desi nu au tulburari de crestere, tratamentul cu hormoni de crestere nu este indicat decat daca estimarile in ceea ce priveste inaltimea la maturitate sunt exagerat de mici (sub 1,50 m la fete si sub 1,63 m la baieti).