Siguranță versus Nesiguranță în Cuplu: Cât de mult ne arătăm vulnerabilitatea? - confesiuni

TEMA: Viata de cuplu | 0 | 14/2/2025

Siguranta versus nesiguranta in Cuplu: cat de mult ne aratam vulnerabilitatea? - confesiuni

In relații, echilibrul dintre sinceritate și mister, dintre afecțiune necondiționată și păstrarea unei aure de independență, este un subiect dezbătut intens. Cât de mult trebuie să oferim din noi? Este bine să ne punem inima pe tavă sau, dimpotrivă, să păstrăm mereu o anumită distanță emoțională?

🔹 Pe forumurile Desprecopii, la secțiunea „În unul sau în doi mergem mai departe”, mamele și femeile împărtășesc experiențe sincere despre siguranță și nesiguranță în cuplu. Unele au fost învățate că bărbatul trebuie lăsat să descopere, nu să i se ofere totul din prima, altele au iubit fără rezerve și s-au ars.

💬 „Mama îmi spunea mereu să fiu enigmatică, să nu-mi pun inima pe tavă și să nu mă las complet descoperită într-o relație.” Dar cât de real este acest sfat în dinamica unei relații moderne? Dacă îți exprimi toate emoțiile, toate trăirile, devii prea previzibilă? Sau dimpotrivă, tocmai această deschidere autentică este cheia unei relații profunde?

Experiențele de viață ne arată că nu există un răspuns universal. În primele relații, multe femei au fost vulnerabile, transparente, sincere, dar au descoperit că bărbatul de lângă ele și-a pierdut interesul sau, mai rău, a profitat de această deschidere. De aici dilema: unde este limita între iubirea autentică și păstrarea unui mister necesar?

💭 Ce crezi tu? Este bine să fii complet deschisă în fața partenerului sau să păstrezi mereu o doză de mister? Îți influențează acest echilibru siguranța în relație? Discutăm sincer, fără măști, pe forumurile Desprecopii. ⬇️

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi. Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

„Când iubirea devine prea sigură… pierde din magie?” 💔✨

Nu, nu am probleme, nu divorțez, nu m-a înșelat. Dar am fost acolo. Am trecut prin toate și, privind în jur la poveștile altor femei, mă trec fiorii gândindu-mă că s-ar putea repeta. Încă mai am timp – mult timp – să mai trăiesc lecții dure, dar sper că unele le-am învățat deja.

Mama avea un sfat pe care mi-l spunea mereu: „Nu te lăsa citită ca o carte deschisă. Fii un mister.” Îmi spunea că bărbatul trebuie să te cunoască „doar de la brâu în jos” – o expresie dură, dar care, cu timpul, am înțeles ce înseamnă.

În primele mele relații, nu am știut să mă protejez. Am fost prea sinceră, prea dedicată, prea accesibilă. Dacă voiam să plâng, plângeam. Dacă simțeam gelozie, o arătam. Îi ofeream bărbatului de lângă mine toată inima, fără rezerve. Eram doar a lui, fără niciun dubiu, fără niciun „joc”.

Și atunci am învățat o lecție dureroasă: când îi dai unui bărbat prea multă siguranță, își pierde interesul. Când te știe doar a lui, fără niciun efort, piedestalul pe care l-ai construit pentru el devine un loc confortabil, de unde nu mai simte nevoia să coboare și să lupte pentru tine.

Acum, fără să-mi schimb sentimentele, mi-am schimbat comportamentul. Nu mai spun tot. Nu mai ofer toate asigurările. Îl iubesc la fel de mult, dar nu-l mai las să vadă fiecare detaliu al sufletului meu. Și știi ce? Funcționează. Aseară mi-a spus că nu mă merită, că sunt „prea perfectă pentru el”. În trecut, aș fi sărit să-l contrazic, să-l reasigur că este perfect pentru mine. Acum, doar am zâmbit.

💭 Voi ce credeți? O femeie poate pierde interesul soțului dacă este prea naturală, prea previzibilă? Oare lipsa unui mic „mister” este răspunsul la dilema „m-a înșelat, ce să fac?” 🤔 Poate prea multă siguranță dăunează relației? Cum procedați voi în căsnicia voastră? autor: Luna1

„Da, ai dreptate, dar e oare suficient?”

Și eu cred că femeia nu trebuie să-și pună inima pe tavă, să se ofere complet, fără niciun mister. Mi-a plăcut mult subiectul deschis de tine – e un adevăr pe care îl învățăm, uneori prea târziu, din experiență sau din durere.

Am citit și eu cărțile lui John Gray, în care se vorbește mult despre acest echilibru fragil în relații. Încerc să aplic acest principiu și în viața mea, să păstrez acel spațiu emoțional în care partenerul trebuie să facă un pas spre mine, să mă descopere în fiecare zi.

Dar (!) – și aici vine partea grea – cred că nu este suficient. Nu depinde doar de noi. De multe ori, intervine o a treia persoană și, dintr-o relație care părea solidă, totul se poate prăbuși într-o clipă. Câte femei nu și-au spus „am făcut totul bine și totuși…”, fără să înțeleagă ce s-a întâmplat?

Aș adăuga doar un singur lucru esențial: să avem încredere în intuiția noastră. De fiecare dată când am simțit că ceva nu este în regulă, că un detaliu nu se leagă, că un gest m-a făcut să mă îndoiesc – am avut dreptate. Intuiția noastră este uneori cel mai puternic aliat. Trebuie doar să o ascultăm. 💙 autor: timeea

💬 „Iubesc fără rezerve. Și asta mă face mai puternică.” 💙

Eu nu cred că a-i oferi partenerului meu inima mea întreagă, fără condiții, mă pune într-o poziție de vulnerabilitate. Nu vreau să iubesc cu măsură, cu rețineri sau cu strategii de control, doar de teama că aș putea fi rănită. Aleg să iubesc ca și cum nu aș fi fost rănită niciodată, pentru că iubirea adevărată nu se calculează, nu se dozează și nu se joacă.

💭 Cu soțul meu, relația noastră este construită pe intimitate și încredere deplină. Dacă m-aș opri constant să mă întreb cum să fiu „mai interesantă” sau cum să păstrez un aer de mister, ceva esențial s-ar pierde. Mi se pare mult mai frumos să fiu așa cum sunt eu, autentică, fără jocuri, iar el să mă iubească exact pentru asta.

🔹 Să-ți spun ceva:
Când soțul meu a apărut în cercul nostru de prieteni, a fost curtat de trei femei (una dintre ele eram eu). După șase ani de relație, încă îmi spune că l-am câștigat nu pentru că eram „cea mai frumoasă” sau „cea mai inaccesibilă”, ci pentru că i-am arătat clar ceea ce simt, spre deosebire de celelalte, care încercau tot felul de strategii de seducție. El nu-și dorea „jocuri” și nici nu ar fi ales o femeie care se ascunde în spatele unei măști doar ca să fie percepută drept un mister.

💡 Siguranța absolută într-o relație nu există. Nimeni nu poate garanta că o iubire va fi veșnică, dar nu vreau să trăiesc cu frica „drobului de sare”, ca în povestea aia cu spaimele inutile. Dacă aș sta mereu cu teama că voi fi rănită, poate m-aș proteja… dar m-aș proteja și de fericire.

Luna1, poate ceea ce spui tu se referă mai degrabă la femeile care pun orice bărbat pe un piedestal, care se pierd complet în relație și devin dependente emoțional de partener. Asta e altceva – acolo vorbim de codependență, lipsă de încredere în sine, nu de iubire matură și autentică.

🔸 P.S. Expresia „bărbatul trebuie să te cunoască doar de la brâu în jos” mi se pare horror. 😳 Sincer, mi se pare fix opusul a ceea ce ar trebui să fie o relație sănătoasă. În adolescență, mama îmi spunea mai degrabă că „bărbatul trebuie să te cunoască doar de la brâu în sus” – că ar fi preferat să mă mărit virgină la 30 de ani. 🙃

Dar adevărul e că un bărbat trebuie să te cunoască în primul rând cu inima. Pentru că de la brâu în jos… ce poate oferi un trup, poate oferi oricine. Iubirea adevărată nu stă în corp. Stă în suflet. 💙 / autor: adelina

„Nu vreau strategii. Vreau iubire adevărată.” 💙

Sincer? Nu cred în nicio tehnică prin care să „țin” un bărbat lângă mine. Nu cred că există așa ceva. Fie își dorește să fie aici, fie nu. Și este valabil și invers. Dacă există iubire și respect, nu mai există întrebarea „oare va rămâne?”. Pentru că atunci când doi oameni își aparțin sufletește, nu e nevoie de jocuri, de calcule, de strategii.

💭 Căsnicia nu este lipsită de provocări. Vor exista ispite, obstacole, momente de cumpănă – nu le poți evita complet. Dar felul în care alegi să treci prin ele este adevăratul test al unei relații.

Nu cred în trucuri pentru a „menține interesul” soțului. Nu cred în ideea de a juca un rol, de a mă controla permanent, de a-l face să „mă vadă” altfel decât sunt. Sunt eu însămi. Și el la fel. Iar dacă într-o relație trebuie să fii altcineva decât ești… atunci ce mai rămâne din acea relație?

Eu nu vreau o gogoasă. Nu vreau o relație umflată artificial, care pare perfectă doar la suprafață. Un soț sau o soție nu sunt un premiu pe care trebuie să-l câștigi și să-l păstrezi cu orice preț.

Pentru mine, soțul meu este jumătatea mea, omul pe care l-am ales să-mi fie alături pentru o viață. Dacă ne iubim și ne respectăm, suntem aici unul pentru celălalt fără să fie nevoie de artificii. Iar dacă nu e să fie, atunci niciun truc din lume nu poate împiedica despărțirea.

Dacă e să fie, e. Dacă nu, nu. Și e mai bine așa. 💙/ autor: ocebine

„Nu există o rețetă universală pentru iubire.” 💙

Nu cred că există un model tipologic de bărbat, așa cum nu există o formulă magică la care toți să reacționeze la fel. Oamenii sunt diferiți. Unii sunt motivați de competitivitate și incertitudine, alții caută stabilitate și liniște. Unii sunt atrași de aventură și noutate, alții își găsesc fericirea în rutina confortabilă a vieții de zi cu zi.

Unii apreciază o masă bună și o soție senzuală, alții sunt mai interesați de discuții intelectuale și o minte ascuțită decât de priceperea în treburile casnice. Nu toți se lasă impresionați de lumânări parfumate, șampanie și un sutien Victoria’s Secret, la fel cum nu mulți s-ar entuziasma la o conversație despre modelul orfic în scrierile lui Kafka.

Suntem mai mult decât suma cromozomilor noștri. Fiecare relație este unică, iar ceea ce funcționează pentru un cuplu poate fi inutil pentru altul.

Și totuși… paradoxal, s-a dovedit că mici schimbări de atitudine, artificii aparent nesemnificative, au salvat relații aflate pe marginea prăpastiei. Nu pentru că ar fi fost un „truc”, ci pentru că, uneori, o scânteie poate reaprinde focul.

💭 Poate că secretul nu este să găsim o formulă universală, ci să descoperim ce anume face ca relația noastră să fie vie, autentică și fericită. / autor: Andrada

Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic >>