Ucenicii lui Mos Craciun - poveste pentru parinti si copii

Tema: Craciun, Sarbatori de iarna | 1 | 11/12/2012

Totul a inceput ca-ntr-o poveste...

Totul a inceput ca-ntr-o poveste... O poveste care poate fi a oricui si care mie, om mare, imi aminteste de clipele magice ale copilariei, in care imi era atat de usor sa dau viata fanteziilor nevinovate din iernile geroase, in care-l asteptam cu sufletul la gura pe Mos Craciun. Asadar, a fost odata ca niciodata...

A fost odata ca niciodata, o mamica visatoare si-un tatic ce se straduiau sa tina pasul cu visele, care adorau sa-si vada copiii fericiti mai mult decat orice pe lume. Si pentru asta erau in stare sa faca minuni in fiecare zi. Mama stia ca sta in puterea ei de zana buna sa aduca zambetul pe chipul piticilor - copii visatori, cu o imaginatie uluitoare si cu dorinte pe care numai Mos Craciun ar fi in stare sa le implineasca intru totul. Iar tatal facea tot ce-i sta in putinta ca s-o ajute. In preajma Craciunului visele se inmulteau si fantezia punea intotdeauna stapanire pe casa lor. Copiii isi doreau in fiecare an altceva... un altfel de brad, alte ornamente, alte povesti spuse la gura sobei si, evident, alte cadouri.

Cutiile cu ornamente de Craciun ajunsesera sa ocupe mult spatiu din casa lor care nu era atat de mare. Asta pana intr-o iarna ce se prevedea a fi mai nastrusnica decat altele, cand mama a venit cu o idee cam neobisnuita pentru o zana buna: Ce-ar fi ca anul acesta sa nu mai cumparam alte ornamente pentru brad? Copiii au facut ochii mari, crezand ca asta e un fel de pedeapsa pentru nazbatiile lor din ultima vreme. Dar mama a continuat, cu voce vesela: Ce-ar fi daca... am face noi decoratiunile si am umple bradul cu minunatii facute de manutele voastre? Apoi a scos din sacosa de cumparaturi cateva cutii colorate, nu prea mari, pe care le-a insirat pe masa.

Copiii s-au privit din nou nedumeriti. Nu prea intelegeau ei cum vine treaba asta, dar aveau incredere in mama lor. In fond ea era cea care vorbea in fiecare an cu Mosul, inmanandu-i constiincios scrisorile lor. Citindu-le in priviri mirarea, mama le-a deschis cutiile si le-a spus ca inauntru sunt toate visele lor de Craciun, care urmau sa prinda viata de indata ce aveau sa scormoneasca prin ele. Si ca sa le dea curaj, a inceput chiar ea. Mainile-i dibace au inceput sa jongleze cu pasta moale si viu colorata. In cateva minute minunea s-a infaptuit.

Mama modelase chipul lui Mos Craciun, care le zambea sugubat copiilor. Ce ziceti - incercam si un bradut? Au dat amandoi grabiti din cap, incercand sa prinda din zbor miscarile mamei. Zis si facut. Peste alte cateva minute, bradutul trona in mijlocul mesei.

Vrei sa stii din ce fel de super-plastilina au fost realizate aceste decoratiuni? Click pe poze

Copiii au prins curaj si au inceput sa modeleze ingredientul magic cu degetele lor firave . Pe masa a mai rasarit inca un brad, apoi inca unul si inca unul. Avem cate unul pentru fiecare, zambi tata, care li s-a alaturat piticilor, bucuros ca a scapat de griji pentru intreaga zi. Apoi au inceput sa rasara rand pe rand cutii de cadouri, animalute, dulciuri de pus in brad, globuri minuscule si alte minunatii in miniatura.

In cateva ore, masa din living se umpluse de figurine dragalase, care mai de care mai colorate. Din ultimele bucatele de plastilina, manutele dibace au modelat o floare pe care i-au intins-o mamei, drept multumire.

Si acum, ce facem cu ele? au intrebat la fel de nedumeriti ca la inceput. Tata a dat din umeri cam incurcat, insa mama a zambit; stia ca va urma si aceasta intrebare, asa ca-si pregatise dinainte raspunsul: Le facem o poza si i-o trimitem Mosului... Cine stie, poate ne ia ca ucenici. Copiii au ras si au inceput sa viseze la calatoria spre tara lui Mos Craciun. Mama a fotografiat minunatiile, apoi le-a inghesuit una cate una inapoi in cutiile colorate. A doua zi au luat-o de la capat, dand viata altor si altor fantezii de Craciun.

Zilele au zburat astfel repede, ducand cu ele cate o noua fotografie cu jucarii minunate din plastilina. Seara magica a sosit pe neasteptate. Bradul era impodobit cu globuri si ghirlande multicolore, ca in fiecare an, iar din loc in loc, ascunse printre crengile stufoase, figurine dragalase din plastilina ii dadeau o frumusete aparte. Printre cutiile mari de cadouri, Mosul ascunsese si alte cateva cutiute colorate, cu plastilina. Uite mami, Mosul ne-a mai trimis plastilina. Asta inseamna ca ne-a facut ucenicii lui, nu-i asa? Mama si tata zambeau multumiti. Sigur ca asa era. Devenisera cu totii ucenicii lui Mos Craciun. Totul era asa cum planuisera, ca-ntr-o poveste... Si asta, pentru ca un spiridus ghidus, pe nume Play-Doh, venit de pe un taram fermecat, ii invatase cum sa faca timpul sa treaca mai repede si cum sa de-a aripi viselor de copil.

Citeste pe larg

Mai cititi Despre Craciun si traditiile Craciunului

Si descoperiti pentru copilasi Desene de colorat cu tema Craciunului si Poezii de Craciun

Subiecte de interes, despre Craciun, discutate de parinti pe forumul Desprecopii:

Ajutoarele lui Mos Craciun fac inscrieri
Mos Craciun, eu imi doresc...
Copilul vostru crede in Mos Craciun?
Idei de cadouri de Craciun
Muzica acelor seri minunate de Craciun
Masa de Craciun
Cadouri dulci de Craciun

Forumuri recomandate