Dacă băiatul meu face sport, va fi mai bun la matematică? Acesta este rezultatul unui studiu

TEMA: Matematica | 0 | 1/11/2024

Daca baiatul meu face sport, va fi mai bun la matematica? Acesta este rezultatul unui studiu

Vă întrebați dacă implicarea fiului dumneavoastră în activități sportive ar putea îmbunătăți performanța sa la matematică? Un studiu recent arată că există o legătură clară între activitatea fizică regulată și îmbunătățirea abilităților cognitive care influențează direct performanța academică în matematică.

Cercetările subliniază faptul că exercițiile fizice nu numai că stimulează sănătatea generală, ci contribuie și la dezvoltarea funcțiilor executive precum memoria, atenția și capacitatea de rezolvare a problemelor, toate esențiale pentru succesul în învățarea matematicii.

Dacă fiul meu face sport, va fi mai bun la matematică?

Un expert spaniol explică cum beneficiază copiii care practică activitate fizică în mod regulat. „Exercitul fizic este decisiv în procesele cognitive precum atenția, memoria sau concentrarea”

Funcțiile executive (raționament, planificare, stabilire de obiective, luare a deciziilor...) joacă un rol fundamental în învățare, în special la matematică, dar ce impact real are sportul și activitatea fizică asupra cunoștințelor ? Există o asociere între practicarea activității fizice pe care o fac copiii cu performanța lor la matematică? Javier Tubío Ordóñez, cercetător în grupul de cercetare „Neuroedu” de la UNIR, răspunde la aceste întrebări pe baza unei revizuiri sistematice a literaturii științifice privind legătura dintre practica sportivă și performanța la matematică și răspunsul său este răsunător.

„Da”, spune acest expert.

Acest lucru este studiat de câțiva ani încoace și dovezile generale indică direcția că exercițiul fizic are un impact pozitiv asupra dezvoltării cognitive , dar în plus, și asta pentru mine este și mai relevant, inactivitatea sau „O atitudine sedentară în viață poate avea efecte negative care depășesc sănătatea fizică, afectând și performanța cognitivă și academică.” În parte, continuă el, „acest lucru se poate explica pentru că activitatea fizică încurajează dezvoltarea anumitor fenomene care sunt neuroprotectoare și favorizează plasticitatea neuronală, cum ar fi, de exemplu, concentrarea în sânge a anumitor factori de creștere, îmbunătățirea fluxului sanguin cerebral. sau o creștere a arborizării dendritice.

Exercițiul fizic activează dezvoltarea unor fenomene neuroprotectoare și stimulează plasticitatea neuronală”, explică Ordóñez. Aceasta include îmbunătățirea fluxului sanguin cerebral și creșterea densității dendritice, care sunt vitale pentru procesele cognitive. Mai mult, copiii care participă regulat la activități fizice au un volum mai mare de substanță cenușie în regiuni ale creierului implicite direct în învățare, precum hipocampul și cortexul frontal.

De asemenea, inactivitatea fizică și un stil de viață sedentar pot avea consecințe negative nu doar asupra sănătății fizice, ci și asupra performanței cognitive și academice. Un stil de viață activ nu doar că previne aceste efecte negative, dar contribuie și la un randament școlar mai bun, inclusiv la matematică.

Copiii care practică activitate fizică în mod regulat au un volum mai mare de substanță cenușie în zone ale creierului

S-a demonstrat, spune Tubío Ordóñez, „că copiii care practică activitate fizică în mod regulat au un volum mai mare de substanță cenușie în zone ale creierului foarte implicate în învățare, cum ar fi, de exemplu, hipocampul și cortexul frontal și, de asemenea, prezintă o mai mare integritate a substanței albe la nivel general decât acei copii care sunt sedentari. Pe de altă parte, excesul de greutate, o consecință directă a unui stil de viață sedentar, este legată de o scădere a volumului cortical din aceleași regiuni.”

Ad-Extra3:

Există, deci, o asociere între practicarea activității fizice pe care o fac copiii cu performanța lor la matematică?

Putem spune că multe dintre structurile creierului pe care tocmai le-am menționat sunt suportul fizic al funcțiilor cognitive superioare și complexe, cum ar fi, de exemplu, cele pe care mulți le numesc funcții executive și pe care le-ați menționat la întrebarea anterioară.

Pentru a ne înțelege puțin mai bine, conceptul de funcții executive poate fi într-un anumit fel suprapus peste ceea ce înțelegem cu toții prin inteligență, adică toate acele abilități pe care le dezvoltăm pe măsură ce ne maturizăm și care ne permit să ne controlăm, să ne organizăm și să ne reglementăm. comportament pentru De fiecare dată când ne adaptăm mai bine mediului, găsim soluția unei probleme din ce în ce mai repede sau atingem un obiectiv mai eficient.

Există multe moduri în care funcțiile executive pot influența performanța matematică, de exemplu, este important să poți regla comportamentul pentru a inhiba gândurile sau emoțiile irelevante atunci când trebuie să reții informații care sunt importante pentru o operație matematică și astfel nu apar interferențe. De asemenea, este necesar să fii capabil să organizezi pașii unei probleme și să îi structurezi pentru a ajunge la soluția corectă sau este nevoie de flexibilitate cognitivă pentru a comuta între diferite strategii de rezolvare a problemelor.

Toate acestea sunt abilități care se perfecționează treptat în timpul dezvoltării și sunt tipice pentru ceea ce mulți includ în funcțiile executive. Atunci când suporturile fiziologice ale acestor abilități nu sunt suficient de dezvoltate, copilului îi va fi greu să aibă performanța matematică așteptată pentru vârsta lui. Prin urmare, influența exercițiului fizic asupra matematicii ar fi prin intermediul funcțiilor executive care ar acționa ca o variabilă mediatoare.

Dacă există o îmbunătățire a performantei la matematica - cum se măsoară aceasta?

Aceasta este tocmai una dintre problemele pe care le-am detectat în studiul nostru. Am realizat o trecere în revistă bibliografică a cercetării care în ultimul deceniu a analizat influența exercițiului fizic asupra performanței la matematică și am observat că nu există un consens asupra metodelor și instrumentelor utilizate pentru măsurarea performanței matematice. Acest lucru afectează în mod evident fiabilitatea rezultatelor.

În unele cercetări vedem că acestea se bazează pe notele pe care elevii le-au obținut la disciplina matematică la școală pentru a măsura performanța iar alte studii folosesc teste standardizate de realizare la matematică, dar nu întotdeauna aceleași. Considerăm că acestea din urmă sunt mai potrivite, dar unele dintre aceste teste măsoară unele componente ale performanței matematice, iar alte teste măsoară altele diferite. După cum spun, asta înseamnă că concluziile care se pot trage cu privire la relații nu sunt atât de solide pe cât s-ar dori și trebuie să fim puțin precauți pentru că mai este nevoie de mai multe cercetări pe această temă. Considerăm că este important să folosim teste obiective și standardizate care să evalueze diferitele componente care alcătuiesc abilitățile matematice precum numerația, cuantificarea, calculul, aritmetica sau rezolvarea de probleme și, bineînțeles, adaptate vârstei copiilor.

Practica sportivă trebuie făcută înainte de a face lectii la matematica sau vorbim de un beneficiu pe termen lung...?

Dintre toate cercetările pe care le-am revizuit, am detectat doar un singur studiu în care se constată îmbunătățiri ale performanței la matematică după o singură sesiune de exerciții fizice. Este studiul realizat de echipa lui Erin K. Howie în 2015, în care au expus grupuri de copii la ședințe de exerciții moderate de 10 și 20 de minute în pauzele de curs într-o singură zi și au obținut rezultate mai bune la testele de fluență la matematică decât acei copii. care în aceleaşi pauze fuseseră repartizaţi la starea sedentară. În restul cercetărilor în care am găsit o relație între exercițiul fizic și îmbunătățirea cognitivă, observăm că aceasta este întotdeauna pe termen lung, fie în programele de promovare a activității fizice pe termen lung, fie când comparăm grupuri de copii care au practicat sporturi în mod recurent de-a lungul vieții cu grupuri de copii cu vieți mai sedentare.

Care ar fi cea mai bună practică sportivă pentru a promova aceste abilități cognitive despre care vorbiți? Ne referim doar la sporturi de echipa sau pot fi si cele efectuate singur?

Deși dovezile sugerează că practicarea oricărui exercițiu fizic va duce la îmbunătățiri la diferite niveluri, multe dintre studiile pe care le-am analizat susțin că programele în care activitatea fizică concepută ca fiind solicitantă din punct de vedere cognitiv sau „îmbogățit” au oferit rezultate mai bune beneficii, în special în abilitățile considerate funcții executive.

Practicarea sporturilor în care este necesară respectarea regulilor va necesita un nivel mai ridicat de vigilență atențională. Sportul cu un adversar sau în echipă va însemna că sunt antrenate abilități precum anticiparea, inhibiția, flexibilitatea cognitivă sau capacitatea de a face inferențe despre comportamentul celorlalți, toate abilități fundamentale care pot fi generalizate la alte domenii ale vieții.

Se vorbește mult despre sporturi aerobe versus sporturi anaerobe sau statice. Ce adevăr există în asta și ce relație are cu o mai mare oxigenare cerebrală? Câte ore trebuie să faci chiar și cel mai mic sport pe săptămână pentru ca acest lucru să devină realitate?

În ceea ce privește intensitatea exercițiului fizic, am găsit ceva destul de interesant și anume că există o relație curbilinie semnificativă între intensitatea exercițiului și beneficiile cognitive. Această relație a fost găsită și în studiile pe animale, atât în rata de generare a conexiunilor neuronale, cât și în capacitatea memoriei spațiale, ca răspuns la diferite intensități ale activității fizice. Ce înseamnă o relație curbilinie? Ei bine, de exemplu, la măsurarea nivelurilor de neurogeneză și a capacității de memorie spațială, acestea au fost mai scăzute atât la animalele sedentare, cât și la cele care au efectuat intensități mari de activitate fizică și au fost mult mai bune pentru grupul care a efectuat niveluri intermediare de activitate fizică .

Aceasta este ceea ce mulți autori au numit „hormesis”, ceea ce înseamnă că după o anumită cantitate de activitate fizică efectele încetează să se adună și pot fi chiar negative, deoarece ar implica un nivel ridicat de stres oxidativ (cortizol crescut etc.). . Efectele asupra funcționării cognitive ar fi, de asemenea, reduse. Această limită ar fi diferită pentru fiecare persoană, ceea ce ar însemna că același program de intervenție nu trebuie să aibă aceleași efecte asupra tuturor copiilor, întrucât acest punct maxim depinde de condițiile fizice și de o altă serie de factori individuali. Pentru a obține beneficii optime de pe urma activității fizice, intensitatea acesteia trebuie personalizată pentru fiecare copil.

Aceste beneficii, dacă există, pot aduce beneficii și copiilor cu o tulburare de neurodezvoltare?

Nu am găsit nicio cercetare care să excludă copiii cu tulburări de neurodezvoltare dintre cei care ar putea beneficia, dar este adevărat că nu există prea multe cercetări cu acest grup de populație. Dar, așa cum am mai spus, activitatea fizică este importantă pentru a fi adaptată la condițiile și abilitățile fizice ale fiecărui copil.

Vă referiți doar la Matematică, dar credeți că îmbunătățirile anumitor abilități (dacă există) ar putea fi extinse și la citire, de exemplu?

Desigur, abilitățile cognitive despre care vorbim nu sunt necesare doar pentru o bună performanță la matematică, ci și pentru alte tipuri de abilități dobândite precum citirea și scrierea, mai ales la nivelurile în care cerințele acestei învățări sunt mai mari.

referinte

1. Hillman, C. H., Erickson, K. I., & Kramer, A. F. (2008). Be smart, exercise your heart: exercise effects on brain and cognition. *Nature Reviews Neuroscience, 9*(1), 58-65. Acest articol revizuiește studii care demonstrează cum activitatea fizică poate îmbunătăți funcția cognitivă.

2.Fedewa, A. L., & Ahn, S. (2011). The effects of physical activity and physical fitness on children's achievement and cognitive outcomes: a meta-analysis. *Research Quarterly for Exercise and Sport, 82*(3), 521-535. Acest studiu meta-analitic oferă o revizuire a literaturii privind impactul exercițiilor fizice asupra performanței academice și cognitive a copiilor.

3. Tomporowski, P. D., Davis, C. L., Miller, P. H., & Naglieri, J. A. (2008). Exercise and children's intelligence, cognition, and academic achievement. *Educational Psychology Review, 20*(2), 111-131. Această revizuire explorează cum interacțiunea dintre exercițiu și cogniție influențează performanța academică, inclusiv în matematică.

Ad-Extra3: