Nasterea lui Vladimir - ariciul junior

Acasa > S-a mai nascut o stea - experiente de la nastere povestite de mamici - ghid pe judetele Romaniei

2 | 25/1/2011

Nasterea lui Vladimir - ariciul junior

• 16 octombrie 2006 : am 41 de saptamani si 2 zile. Ma trezesc pe la ora 9 si citesc forumul. Mai recitesc o data la mamici : da, da ! Eloise (colega de forum) chiar a nascut pe 14 octombrie ( cand tebuia sa nasc EU) si in plus are un motan mai dragastos ca al meu. Si mor de ciuda !!! Mananc un mar si calc 2 perechi de pantaloni pt Ronan. Restul mi-e lene, asa ca le las pe masa...

Material original publicat pe

In sfarsit imi fac curaj si timp sa scriu povestea nasterii lui Vladimir, realizarea mea cea mai importanta. Nu am talent de povestitor si sunt curioasa ce o sa iasa, in viu grai ma descurc mult mai bine si chiar fac oamenii sa rada. Dar cum nu am timp sa o povestesc de o mie de ori, prefer sa o scriu si sa o trimit la cine e interesat.

16 octombrie 2006 : am 41 de saptamani si 2 zile. Ma trezesc pe la ora 9 si citesc forumul. Mai recitesc o data la mamici : da, da ! Eloise (colega de forum) chiar a nascut pe 14 octombrie ( cand tebuia sa nasc EU) si in plus are un motan mai dragastos ca al meu. Si mor de ciuda !!!

Mananc un mar si calc 2 perechi de pantaloni pt Ronan. Restul mi-e lene, asa ca le las pe masa. Ma mai pun putin in pat si apoi sun la maternitate sa le spun ca trebuie sa vin la control. Imi zic sa vin in 40 de minute ca sa ma poata consulta si ginecoloaga mea. Ok, cine ma duce ? In sfarsit ii gasesc o utilitate soacrei. Imi iau dosarul medical si o carte si ma rog la toti Dumnezeii si toate energiile pozitive din lume sa nu ma intorc acasa in aceeasi zi. Soacra-mea ar fi vrut sa ma astepte la spital, insa i-am explicat ca nuuuuuuuu-i nevoie, ca un control dureaza muuuult si ca am si o caaaarte de citit.

Intru in camera de control, ma dezbrac si o astept pe moasa. Care intarzie ! Pe mine ma trec toate apele asteptand. In sfarsit vine si ma controleaza si imi spune ca go home, colul meu are dilatatie 1. Si asta cam de o luna de zile si de atunci nu s-a miscat. Imi dau ochii peste cap, imi tin respiratia ca sa fiu rosie la fatza sii ii explic ca BA NU. Eu nu mai pot ! Ca de cateva zile imi terorizez copilul in burta de frica sa nu pateasca ceva. Verisoarei sotzului i-a murit copilul in burtica la 2 zile dupa termen si eu nu mai sunt om de cand am depasit termenul. Eu de aici nu ma misc ! Asa ii zic. Ea noteaza ceva in dosarul meu si o suna pe ginecoloaga. Intre timp mie imi creste tensiunea si speranta. Vine si ginecoloaga. Ma controleaza indelung si doare al naibii de rau ( sau nu era ea prea delicata) ! Apoi imi spune ca trebuia sa-i spun mai de mult de nefericitul eveniment din familie si ca daca vreau ma poate opri la spital si sa incerce declansarea travaliului. La auzul acestor vorbe ochii mei au inceput sa sticleasca ! ceee ? Raman, cum sa nu. Nu, nu am valiza la mine, dar nici nu-mi trebuie. O aduce sotzul cand vine, important e sa nu mai plec acasa !

Zis si facut. Il sun pe Ronan si ii spun ca eu raman la spital, ca vor sa-mi declanseze travaliul. Dar el sa nu plece de la servici ( era ora pranzului) , sa vina doar seara la mine, ca si la vecina de bloc i-au declansat travaliul si a durat 3 zile … asa ca nu e nici o graba.

La ora 13 ma instaleaza in sala de nastere. Individuala. Cam friguroasa … cateva ore mai incolo nu voi mai avea aceeasi parere . La 13h30 imi pune un gel pt dilatarea colului. Opun rezistenta la introducere  si tanti duce munca de convingere sa stau cuminte. Apoi imi spune ca oricum mi s-a dus faima ca nu prea stau la control cum trebuie, dar ca nu-i nimic, au vazut ei si altele mai incapatzanate ca mine. Si le-au dovedit si pe ele. Plecand din sala imi mai atrage atentia ca sa nu-mi fac iluzii, ca oricum acest tratament e eficace la 1 din 3 persoane. Nu-i nimic ! Eu tot sper !

Orele trec incet, ma doare burta. De la gel ! Contractii am, dar slabutze. Adica nedureroase vreau sa zic. La ora 16h30 vine iar tanti si ma controleaza. Verdictul : aiurea ! la mine nu functioneaza gelul, dilatatie 2 doar. Adica nu destul. Trebuie sa parasesc incinta, ca sunt mamici ce stau la coada sa nasca ! :-) Bon ! Deci nu functioneaza, dar nici nu am voie sa plec acasa. Asa ca ma transfera intr-o camera de asteptare. Ca la hotel, doar ca sunt sub ingrijire medicala. Tot e bine, imi zic. Macar nu ma duc acasa, asa cum imi doream.Si macar inima lui bebe e monitorizata si pot dormi si eu linistita.

Toata ziua m-am gandit ma mancare. Cat timp am fost in sala de nastere cu gelul la purtator nu am avut voie sa ma misc. Asa ca m-am conformat, dar tot timpul stateam cu bratzul drept intins, ca poate poate reusesc sa inshfac poseta care zacea pe scaunul de langa. Si in poseta avem biscuitzi. Dar n-am reusit s-o prind si nici nu vroiam sa cad din pat. Cand am avut voie sa ma ridic i-am devorat in cateva secunde. Ce satisfactie !

Cobor la parterul spitalului sa-mi faca dosarul de internare. Burta ma doare ceva mai tare … de la gel, evident si desigur ! Apoi salivand ies pana afara si il sun pe Ronan pe mobil sa-i explic sa nu vina direct la mine ca nu merge tratamentul. Sa mearga acasa si sa imi faca un pui cu mamaliga ca nu mai pot de pofta. Si nu vreau altceva decat pui cu mamaliga ! Pentru ca merit !

Burta ma durea din ce in ce mai tare. Mama lui de gel ! Doare al naibii si nici nu functioneaza ! Ma instalez in camera si ma trantesc in pat. E ora 17h30. Vine o tanti dragutza si imi pune centurile pt monitorizarea contractiilor si a inimii lui bebe. Raman asa peste plapuma, cu blugii pe mine si cu gandul la puiul meu ca mamaliga. Burta ma durea rau ! Nu stiu cand a trecut o ora. Pe la 18h30 vine tanti inapoi si ma intreaba de ce stau asa chircita. Ii spun ca ma doare burta de nu mai pot de la gel. Ea imi trage un zambet si imi spune jos pantalonii. Reusesc cu greu sa-i dau jos si ma controleaza. De data asta sunt mai receptiva la control … adica stau cuminte.  Se uita la mine si zice : Dilatatie 3. Sejurul tau la noi s-a terminat. O sa nasti la noapte. Inapoi in sala de nastere ! Ma uit la ea neincrezatoare, dar zic FIE si ii cer telefonul. Il sun pe Ronan si ii spun sa-si bage puiul meu cu mamaliga undeva ca eu nu mai am voie sa-l mananc fiindca nasc in noaptea asta.

Durerile erau foaaarte intense … o moasha mi-a explicat ca crampele alea pe care le simteam eu cam de o ora erau de fapt contractii dureroase. Cineva ma duce cu tot cu pat in sala de nastere. Altcineva ma ajuta sa ma dezbrac si imi pune camasha de fortza … pardon, de noapte. Urmeaza centurile de monitorizare si urarea de BON COURAGE ! Pleaca toata lumea din sala si raman in durerea mea.

Durerile au devenit ingrozitoare. Ajunge si Ronan si il previn din usa ca s-ar putea sa devin insuportabila si ca sa plece daca crede ca nu poate suporta. Se uita la mine cam neincrezator si ramane. Si urlu ! Trec in revista toate vocalele pe care le cunosc : a, e, i, o, u, oe … Le injur pe astea care m-au mintit ca intre contractii sunt pauze. La mine veneau in valuri. Si ce valuri frate ! Eu ma gandeam ca trebuie sa am cam dilatatie 4 pe la ora aia ( era cam opt fara un sfert) si ca daca intra vreo moasha la mine in sala o sa-i cer peridurala. Si cer ! Imi spune ca anestezista e in sala de alaturi si ca vine la mine imediat ce termina acolo. Asteptarea mi se parea crunta ! urlam la Ronan sa deschida usha la sala ca sa nu ma uite anestezista. Se ridica saracul din 2 in 2 minute sa deschida usa laaaarg … iar eu mai trageam o vocaliza demonstrativa ca sa ma asigur ca nu uita nimeni din personalul medical cat de tare ma doare.

La ora opt si un sfert vine in sfarsit anestezista. Imi spune buna seara, iar eu ma uit la ea ca un caine turbat. Imi raspunde : ok, ne dam buna seara mai tarziu. Se pune sa-si pregateasca instrumentele … eu ii urlu la Ronan sa-i zica sa se grabeasca. Apoi ma pun sa stau in fund ca sa-mi bage in coloana acul ala mare-mare. Ma pun in fund, dar contractiile erau prea dese si nu putea risca sa ma misc. Stateau toate cu ochii in monitor ca sa prinda o contractie mai mica si sa imi poate face anestezia. La un momendat una ma prinde de cap, alta de maini : eu faceam ca trenul … anestezista imi spune ca daca simt ceva sa ii spun imediat. Si incepe procedura . Ma ntreaba : simtiti ceva. Ii spun ca da. Stupoare ! ce simtiti ? SPERANTZA ! Incepe sa rada si continua.

Ies toate din sala, iar pe mine sperantza ma facea deja sa accept mai usor durerea. Dupa un sfert de ora intra anestezista sa vada ce mai fac. Imi faceam freza !!  ( cu piaptanul din posheta in care nu mai erau biscuitzi) ii trag un zambet cuceritor si ii spun ca are o meserie minunata. Imi raspunde ca stie si imi ureaza toate cele bune. Intra si moasa si ma controleaza. Dilatatie 7, asa ca voi naste inainte de miezul noptii… imi spune ea.

De aici totul e mai usor. Am timp sa ma odihnesc inainte de marea intalnire. Ronan imi pune un CD si se intinde in fotoliul de langa. Adoarme. Eu cant. Nu mai stiu la ce ora … mai conteaza ? … aveam dilatatie 9. Apoi 10. Eu fredonam mai departe. Apoi intra o doamna si incepe sa pregateasca lucrushoarele pt bebe … eu incep sa am frisoane de emotie. Adica s-a apropiat momentul ! In curand o sa vad pt ce a meritat sa astept 9 luni de zile. Ce moment extraordinar !

Trebuie sa mai spun ca spitalul in care am nascut e o uzina de bebei si au cate 5000 de nasteri pe an. Bebele meu s-ar fi nascut mai repede, dar a trebuit sa stam la coada, caci ginecoloaga mea era ocupata. La doispe fara zece am inceput sa imping. Oricat am citit inainte despre asta, nu imi inchipuiam ca asa va fi. Stateam cu ochii pe monitor sa vad daca nu-i oboseste inimioara lui bebe. Auzisem atatea lucruri despre acest moment si mi-era frica sa nu avem ghinion. Totul a fost bine. La ora zero si unsprezece minute, pe 17 octobrie, a iesit la lumina VLADIMIR ALEXIS : 3580 de kg, 51 cm si scor Apgar 10. Avea ochii larg deschisi. Mirarea era reciproca. Ronan a plans si mi-a multzumit, eu eram muta de fericire … in sfarsit am reusit ceva extraordinar. Este cea mai mare realizare a mea.

Ma uit la pozele cu burta mea si nu imi vine sa cred ca minune purtam in pantec.

autor:  Sybille - membra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2006

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️