Campania: O aripioara pentru Sebi

Tema: Comunitate | 0 | 23/11/2006

Campania - O aripioara pentru Sebi

Sebi Slăvescu a intrat în viaţa noastră în Septembrie 2006. Abia împlinise 2 ani când l-am cunoscut. Semăna foarte tare cu o cunoştinţă mai veche de-a noastră, pe nume Mihăiţă Hogaş. Aceiaşi ochi vii şi neobişnuiţi, acelaşi ten portocaliu, aceleaşi trăsături ale feţei. Acelaşi diagnostic. Aceeaşi cale de salvare. Aceeaşi sumă uriaşă de strâns într-un timp record: 85000 de euro. Sebi suferă de sindrom Allagile. Pentru a trăi are nevoie de transplant de ficat. Din fericire, tatăl său a fost acceptat ca donator la clinica Saint Luc din Bruxelles, acolo unde şi Mihăiţă Hogaş a fost salvat.

Ce a facut comunitatea Desprecopii.com pentru Sebi?

Într-o lună de zile, Irina şi Horaţiu Slăvescu au reuşit să strângă banii necesari operaţiei, la început trimiţând scrisori prietenilor personali, apoi apelând la toţi cei ce erau dispuşi să îi ajute să îşi salveze copilul. Comunitatea DespreCopii.com are contribuţia sa la acest record.

Pe 31 octombrie, Sebastian Slăvescu a primit din partea donatorilor DC 3800 RON si 471 de euro.

Toti donatorii pentru aceasta campanie au primit la profil o albinuta:

Raportându-ne la cei 85.000 de euro necesari, poate o să vi se pară o sumă mică. Însă fiecare bănuţ depus pe cardul pus la dispoziţie de comunitatea DC sau trimis prin paypal ori chiar prin plic celor ce şi-au asumat răspunderea acestei acţiuni are o dublă valoare. Pentru că s-au depus sume mici, uneori luate din alocaţia copiilor, alteori luate din bugetul familiei, şi pentru că fiecare donaţie a fost însoţită de un gând bun, de încă o rugăciune pentru sănătatea lui Sebi.

Banii au ajuns la destinatie

Ne-am întâlnit la bancă. Sebi şi fratele lui, Toni dormeau cuminţi pe bancheta din spate a maşinii. Cu suzetele în gură, înfofoliţi de li se vedeau doar ochii, bine prinşi cu centurile de siguranţă în scăunelele lor. Astăzi Irina a împărţit hăinuţele şi jucăriile în două. Toni, băieţelul cel mic al familiei Slăvescu rămâne în România, cu mătuşa şi cu bunicile. În mod normal copiiii împart hăinuţele şi jucăriile. Deşi e diferenţă de aproape un an între ei, Sebi e cu doar 3 centimetri mai mare decât Toni. Irinei i s-a părut brusc că sunt prea puţine haine şi prea puţine jucării. Ce să iei la drum, pentru cel mare şi ce să laşi acasă, pentru cel mic? Alegerea e grea. Toni s-a trezit cât am stat de vorbă şi în cele câteva minute pe care le-am petrecut împreună, n-a încetat nici o clipă să zâmbească. “Uriaşul meu blând” îi spune Irina lui Toni. Irina se simte vinovată că îl lasă acasă, dar între fiul cel mare şi soţul ei, amândoi operaţi, cum să se împartă în încă o bucată care să stea şi cu cel mic? De câte ori vorbim despre asta, Irina îşi spune că va veni o zi în care va putea recupera timpul pe care nu-l va petrece cu Toni. Acum, Sebi trebuie să se facă bine.

În curând Irina, Horaţiu şi Sebastian vor pleca la Bruxelles. Acolo vor fi aşteptaţi de prieteni, unii dintre ei tot membri ai comunităţii noastre. Astăzi putem spera să primim veşti bune de la ei şi să-i avem înapoi printre noi de Florii, cel mai târziu de Paşte, anul viitor. Cei trei pleacă la drum cu mare speranţă şi cu mare încredere în Dumnezeu şi în oameni. Pentru că şi Dumnezeu şi oamenii – cei pe care îi cunosc sau cei pe care nu îi vor cunoaşte niciodată – le-au demonstrat că nu sunt singuri la greu şi că împreună putem trece orice prăpastie.

Sebi va avea în bagaj o răţuşcă de pluş. În acel ghem moale şi auriu, am pus toate gândurile bune şi toate speranţele că peste o vreme, vom putea zâmbi când vom spune: “Încă un copil trăieşte şi datorită nouă.”

Vă aşteptăm înapoi, sănătoşi!

Topicuri legate de campania: O aripioara pentru Sebi