Vei citi:
Ce este autismul?
Cum pot observa părinții semnele de avertizare
Regresia de orice fel este un semn de avertizare grav pentru autism
Semne și simptome de autism la copii
Cauzele autismului
Autismul și vaccinurile
Ce să faci dacă ești un părinte îngrijorat?

Ce este autismul?

Autismul se exprimă printr-un spectru de simptome. Tulburarea spectrului autist (ASD) apare în copilărie și copilăria timpurie, provocând întârzieri în multe domenii de bază ale dezvoltării, cum ar fi învățarea să vorbească, să se joace și să interacționeze cu ceilalți.

Semnele și simptomele autismului variază foarte mult, la fel ca și efectele acestuia. Unii copii cu autism au deficiențe ușoare, în timp ce alții au mai multe obstacole de depășit. Cu toate acestea, fiecare copil din spectrul autismului are probleme, cel puțin într-o anumită măsură, în următoarele trei domenii:

 Comunicarea verbală și nonverbală.
 Relaționarea cu ceilalți și cu lumea din jurul lor.
 Gândirea și comportamentul flexibil.

Există opinii diferite în rândul medicilor, părinților și experților despre cauzele autismului și cum să-l tratezi cel mai bine. Există totuși un fapt asupra căruia toată lumea este de acord: intervenția precoce și intensivă ajută. Pentru copiii cu risc și copiii care prezintă semne timpurii, poate face toată diferența. Dar indiferent de vârsta copilului tău, nu-ți pierde speranța. Tratamentul poate reduce efectele tulburării și poate ajuta copilul să prospere în viață.

Cum pot observa părinții semnele de avertizare

Ca părinte, ești în cea mai bună poziție pentru a descoperi primele semne de avertizare ale autismului. Îți cunoști copilul mai bine decât oricine și observi comportamente diferite sau ciudate, pe care un pediatru, într-o vizită rapidă de 10 minute, ar putea să nu aibă șansa să le vadă. Nu neglija importanța propriilor observații. Secretul este să te educi astfel încât să știi ce este tipic și ce nu.

Monitorizează dezvoltarea copilului. Autismul implică o varietate de întârzieri în dezvoltare, așa că supravegherea îndeaproape când - sau dacă - copilul atinge reperele sociale, emoționale și cognitive, este o modalitate eficientă de a identifica problema de la început. Deși întârzierile de dezvoltare nu indică automat autism, ele pot indica un risc crescut.

Ia măsuri dacă ai îngrijorări. Fiecare copil se dezvoltă într-un ritm diferit, așa că nu trebuie să intri în panică dacă copilul tău întârzie puțin să vorbească sau să meargă. Când vine vorba de o dezvoltare sănătoasă, există o gamă largă de lucruri „tipice”. Dar dacă copilul nu atinge obiectivele de referință pentru vârsta lui sau dacă bănui o problemă, transmite imediat îngrijorările medicului, nu aștepta.

Nu accepta o abordare de așteptare. Multor părinți îngrijorați li se spune „Nu vă faceți griji” sau „Așteptați și vedeți”. Dar așteptarea este cel mai rău lucru pe care îl poți face. Riști să pierzi timp prețios la o vârstă la care copilul tău are cele mai mari șanse de îmbunătățire. În plus, indiferent dacă întârzierea este cauzată de autism sau de un alt factor, este puțin probabil ca cei mici, cu o întârziere a dezvoltării, să-și revină pur și simplu. Pentru a-și dezvolta abilitățile într-o zonă de întârziere, copilul tău are nevoie de ajutor suplimentar și de tratament.

Crede în instinctele tale. În mod ideal, medicul copilului va lua în serios preocupările tale și va efectua o evaluare amănunțită pentru autism sau alte întârzieri în dezvoltare. Dar, uneori, chiar și medicii bine intenționați ratează semnalele roșii sau subestimează problemele. Ascultă-ți instinctul dacă îți spune că ceva nu este în regulă și fii perseverent. Cere o a doua opinie sau cere trimitere la un specialist în dezvoltarea copilului.

Regresia de orice fel este un semn de avertizare grav pentru autism

Unii copii cu tulburare de spectru autist încep să dezvolte abilități de comunicare și apoi regresează, de obicei între 12 și 24 de luni. De exemplu, un copil care a comunicat cu cuvinte precum „mami” sau „sus” poate înceta să mai folosească limbajul în întregime, sau un copil poate înceta să mai joace jocuri sociale care-i plăceau. Orice pierdere sau regres de vorbire, gângureală, gesturi sau abilitățile sociale ar trebui luate foarte în serios, deoarece regresia este un semnal de alarmă major pentru autism.

Semne și simptome de autism la bebeluși și copii mici

Dacă autismul este depistat în copilărie, tratamentul poate profita din plin de plasticitatea remarcabilă a creierului tânăr. Deși autismul este greu de diagnosticat înainte de 24 de luni, simptomele apar adesea între 12 și 18 luni. Dacă semnele sunt detectate până la vârsta de 18 luni, tratamentul intensiv poate ajuta la reconectarea creierului și la inversarea simptomelor.

 Cele mai timpurii semne de autism implică absența comportamentelor tipice – nu prezența celor atipice – astfel încât acestea pot fi greu de observat. În unele cazuri, primele simptome ale autismului sunt interpretate greșit ca semne ale unui „copil bun”, deoarece copilul poate părea liniștit, independent și deloc pretențios. Cu toate acestea, poți surprinde semne de avertizare devreme dacă știi ce să cauți.

Unii sugari cu autism nu răspund la îmbrățișări, nu întind mâna pentru a fi ridicați sau nu se uită la mamele lor când sunt hrăniți.

Semne timpurii de autism - Bebelușul sau copilul:

• Nu face contact vizual (nici la hrănire), nu zâmbește înapoi.
• Nu răspunde la numele său sau la sunetul unei voci familiare.
• Nu urmărește obiectele vizual sau gesturile tale.
• Nu arată cu degetul, nu face un semn de rămas-bun sau nu folosește alte gesturi pentru a comunica.
• Nu face zgomote pentru a atrage atenția.
• Nu inițiază sau răspunde la îmbrățișă, nu întinde mâna pentru a fi ridicat.
• Nu imită mișcările și expresiile faciale.
• Nu se joacă cu alte persoane sau nu împărtășește interesul și plăcerea.

Următoarele întârzieri justifică o evaluare imediată de către medicul pediatru al copilului:

Până la 6 luni: fără zâmbete largi sau alte expresii calde și vesele.
Până la 9 luni: nu răspunde la sunete, zâmbete sau alte expresii faciale.
Până la 12 luni: nu răspunde la propriul nume.
Până la 12 luni: nu gângurește.
Până la 12 luni: nu arată, atinge, ridică sau flutură mâinile.
Până la 16 luni: fără cuvinte rostite.
Până la 24 de luni: nu există expresii semnificative din două cuvinte care nu implică imitarea sau repetarea.

Semne și simptome la copiii mai mari

Pe măsură ce copiii cresc, steagurile roșii pentru autism devin mai diverse. Există multe semne și simptome de avertizare, dar acestea gravitează de obicei în jurul abilităților sociale afectate, dificultăți de vorbire și limbaj, dificultăți de comunicare non-verbală și comportament inflexibil.

Semne ale dificultăților sociale

• Pare dezinteresat sau inconștient de ceilalți oameni sau de ceea ce se întâmplă în jur.
• Nu știe să se conecteze cu alții, să se joace sau să-și facă prieteni.
• Preferă să nu fie atins, ținut sau îmbrățișat.
• Nu joacă jocuri de „rol”, nu se implică în jocuri de grup, nu îi imită pe alții și nu folosește jucăriile în moduri creative.
• Are probleme în a înțelege sentimentele sau a vorbi despre ele.
• Pare să nu audă când alții vorbesc cu el.
• Nu împărtășește interesele sau realizările cu alții (desene, jucării).

Interacțiunea socială de bază poate fi dificilă pentru copiii cu tulburări din spectrul autist. Mulți copii cu autism par să prefere să trăiască în propria lume, depărtați și detașați de ceilalți.

Semne ale dificultăților de vorbire și limbaj

• Vorbește pe un ton atipic al vocii sau cu un ritm / ton ciudat (de exemplu, încheie fiecare propoziție ca și cum ar pune o întrebare).
• Repetă aceleași cuvinte sau fraze de nenumărate ori, adesea fără intenție de comunicare.
• Răspunde la o întrebare repetând-o, mai degrabă decât răspunzând la ea.
• Folosește incorect limbajul (erori gramaticale, cuvinte greșite) sau se referă la el sau ea la persoana a treia.
• Are dificultăți în a comunica nevoile sau dorințele.
• Nu înțelege instrucțiuni simple, afirmații sau întrebări.
• Ia ceea ce se spune prea la propriu (lipsește nuanța de umor, ironie și sarcasm).

Copiii cu tulburare de spectru autist au dificultăți cu vorbirea și limbajul. Adesea, încep să vorbească târziu.

Semne ale dificultăților de comunicare nonverbală

• Evită contactul cu ochii.
• Folosește expresii faciale care nu se potrivesc cu ceea ce spune.
• Nu percepe expresiile faciale, tonul vocii și gesturile altor persoane.
• Face foarte puține gesturi (cum ar fi arătarea cu degetul). Poate părea rece, distant sau „asemănător unui robot”.
• Reacționează neobișnuit la priveliști, mirosuri, texturi și sunete. Poate fi deosebit de sensibil la zgomote puternice. De asemenea, poate fi insensibil la eforturile altora de a-i atrage atenția.
• Poziție atipică, stângăcie sau moduri excentrice de mișcare (de exemplu, mersul exclusiv în vârful picioarelor).

Copiii cu tulburare de spectru autist au probleme în a înțelege indiciile subtile nonverbale și a folosi limbajul corpului. Acest lucru face ca interacțiunea socială "a da / a primi" să fie foarte dificilă.

Semne de inflexibilitate

• Urmează o rutină rigidă (de exemplu, insistă să urmeze un anumit traseu către școală).
• Are dificultăți în a se adapta la orice schimbări în program sau mediu (de exemplu, e furios dacă mobilierul este reamenajat sau ora de culcare este la o oră diferită de cea obișnuită).
• Atașamente neobișnuite de jucării sau obiecte ciudate, cum ar fi chei sau benzi elastice. Aliniază obsesiv lucrurile sau le aranjează într-o anumită ordine.
• Preocuparea cu un subiect restrâns de interes, care implică adesea numere sau simboluri (de exemplu, memorarea și recitarea faptelor despre hărți, orare de tren sau statistici sportive).
• Petrece perioade lungi urmărind obiecte în mișcare, cum ar fi un ventilator de tavan, sau se concentrează pe o anumită parte a unui obiect, cum ar fi roțile unei mașini de jucărie.
• Repetă aceleași acțiuni sau mișcări din nou și din nou, cum ar fi bătutul din palme, legănatul sau învârtitul (cunoscut sub numele: comportament de autostimulare sau „stimulare”). Unii cercetători și clinicieni cred că aceste comportamente pot calma copiii cu autism mai mult decât să-i stimuleze.

Copiii cu tulburare de spectru autist sunt adesea restricționați, inflexibili și chiar obsesivi în comportamentele, activitățile și interesele lor.

Comportamente frecvente restrictive și repetitive

 A bate din palme.
 Legănatul înainte și înapoi.
 Învârtirea în cerc.
 Plesnirea degetelor.
 Lovituri în cap.
 Privitul la lumini.
 Mișcarea degetelor în fața ochilor.
 Pocnitul degetelor.
 A bate/atinge urechile.
 Zgâriatul.
 Alinierea jucăriilor.
 Obiecte care se rotesc.
 Învârtirea unei roți.
 Vizionarea obiectelor în mișcare.
 Lumina care se aprinde și se stinge.
 Repetarea cuvintelor sau a zgomotelor.

Cauzele autismului

Până de curând, majoritatea oamenilor de știință credeau că autismul este cauzat mai ales de factori genetici. Dar noi cercetări inovatoare indică faptul că factorii de mediu pot fi, de asemenea, importanți în dezvoltarea autismului.

Bebelușii se pot naște cu o vulnerabilitate genetică la autism, care este apoi declanșată de ceva din mediul extern, fie în timp ce el sau ea este încă în pântece, fie cândva după naștere.

Este important de menționat că mediul, în acest context, înseamnă orice în afara corpului. Nu se limitează la lucruri precum poluarea sau toxinele din atmosferă. De fapt, unul dintre cele mai importante medii pare a fi mediul prenatal.

Factori prenatali care pot contribui la autism

 Administrarea antidepresivelor în timpul sarcinii, mai ales în primele 3 luni.
 Deficiențe nutriționale la începutul sarcinii, în special lipsa acidului folic.
 Vârsta mamei și a tatălui.
 Complicații la naștere sau la scurt timp după naștere, inclusiv greutate foarte mică la naștere și anemie neonatală.
 Infecții materne în timpul sarcinii.
 Expunerea la poluanți chimici, cum ar fi metale și pesticide, în timpul sarcinii.

Sunt necesare mai multe cercetări privind acești factori de risc prenatali, dar dacă ești însărcinată sau încercați să rămâni însărcinată, nu poate strica să iei măsuri acum pentru a reduce riscul de autism al bebelușului.

Reducerea riscului de autism: Sfaturi pentru viitoarele mame

Ia multivitamine. 400 de micrograme de acid folic zilnic ajută la prevenirea malformațiilor congenitale, cum ar fi spina bifida. Nu este clar dacă acest lucru va ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de autism, dar administrarea vitaminelor nu poate dăuna.

Femeile care iau un ISRS (sau care dezvoltă depresie în timpul sarcinii) ar trebui să discute cu un medic despre toate riscurile și beneficiile acestor medicamente. Depresia netratată la o mamă poate afecta, de asemenea, bunăstarea copilului ei mai târziu, așa că aceasta nu este o decizie simplă de luat.

Practică îngrijirea prenatală. Consumul de alimente hrănitoare, încercarea de a evita infecțiile și consultarea unui medic pentru controale regulate pot crește șansele de a da naștere unui copil sănătos.

Autismul și vaccinurile

Deși nu poți controla genele pe care copilul tău le moștenește și nici nu-l poți proteja de orice pericol de mediu, există un lucru foarte important pe care îl poți face pentru a proteja sănătatea copilului tău: asigură-te că este vaccinat la timp.

În ciuda numeroaselor controverse pe această temă, cercetările științifice nu susțin teoria conform căreia vaccinurile sau ingredientele lor cauzează autism. Cinci studii epidemiologice majore efectuate în SUA, Marea Britanie, Suedia și Danemarca, au constatat că copiii care au primit vaccinuri nu au avut rate mai mari de autism. În plus, o evaluare majoră a siguranței efectuată de Institutul de Medicină nu a găsit nicio dovadă care să susțină această legătură. Alte organizații care au concluzionat că vaccinurile nu sunt asociate cu autismul includ Centers for Disease Control and Prevention (CDC), U.S. Food and Drug Administration (FDA), Academia Americană de Pediatrie și Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Mituri și fapte despre vaccinările din copilărie

Mit: Vaccinurile nu sunt necesare

Realitate: Vaccinurile protejează copilul de multe boli grave și potențial mortale, inclusiv rujeolă, meningită, poliomielita, tetanos, difterie și tuse convulsivă. Aceste boli sunt mai puțin frecvente astăzi, deoarece vaccinurile își fac treaba. Dar bacteriile și virusurile care provoacă aceste boli încă există și pot fi transmise copiilor care nu sunt imunizați.

Mit: Vaccinurile provoacă autism

Realitate: În ciuda cercetărilor ample și a studiilor de siguranță, oamenii de știință și medicii nu au găsit o legătură între vaccinările copilăriei și autism sau alte probleme de dezvoltare. Copiii care nu sunt vaccinați nu au rate mai scăzute de tulburări din spectrul autist.

Mit: Vaccinurile sunt administrate prea devreme

Realitate: Vaccinarea precoce protejează copilul de boli grave care sunt cel mai probabil să apară la bebeluși. Așteptarea pune copilul în pericol. Programul de vaccinare recomandat este conceput pentru a funcționa cel mai bine cu sistemul imunitar al copiilor la anumite vârste. Este posibil ca un program diferit să nu ofere aceeași protecție.

Mit: Se administrează prea multe vaccinuri deodată

Realitate: S-ar putea să fi auzit teorii conform cărora schema de vaccinare recomandată supraîncărcă sistemul imunitar al copiilor mici și poate provoca chiar autism. Dar cercetările arată că distanțarea vaccinurilor nu îmbunătățește sănătatea copiilor și nici nu le scade riscul de autism și, așa cum s-a menționat mai sus, îi expune de fapt riscului de boli potențial letale.

Ce să faci dacă ești un părinte îngrijorat?

Dacă copilul tău are o întârziere în dezvoltare sau dacă ai observat alte semnale de alarmă pentru autism, mergi imediat la medic. De fapt, este o idee bună ca cel mic să fie examinat de un medic, chiar dacă atinge etapele de dezvoltare la timp. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca toți copiii să beneficieze de screening-uri de rutină de dezvoltare, precum și de screening-uri specifice pentru autism la vârsta de 9, 18 și 30 de luni.

Programează un screening pentru autism. Au fost dezvoltate o serie de instrumente de screening specializate pentru a identifica copiii cu risc de autism. Cele mai multe dintre aceste instrumente de screening sunt rapide și directe, constând din întrebări cu "da" sau "nu", sau o listă de verificare a simptomelor.

Consultă un specialist în dezvoltare. Dacă pediatrul detectează posibile semne de autism în timpul screening-ului, copilul ar trebui să fie îndrumat către un specialist pentru o evaluare diagnostică cuprinzătoare. Instrumentele de screening nu pot fi folosite pentru a face un diagnostic, motiv pentru care este nevoie de o evaluare suplimentară. Un specialist poate efectua o serie de teste pentru a determina dacă copilul are sau nu autism. Deși mulți medici nu vor diagnostica un copil cu autism înainte de vârsta de 30 de luni, ei vor putea folosi tehnici de screening pentru a determina când este prezent un grup de simptome asociate cu autismul.

Caută servicii de intervenție timpurie. Procesul de diagnosticare pentru autism este dificil și uneori poate dura ceva timp. Dar poți profita de tratament de îndată ce bănui că cel mic are întârzieri în dezvoltare. Cere medicului să te îndrume către serviciile de intervenție timpurie.

Citeste si Primele semne si simptome ale autismului la copil - iata de ce e bine sa le cunoastem

Despre autism si semnele autismului la copil mai puteti citi:

Autismul copilului: semne precoce de recunoastere
Semne ale autismului - infografic
Sarcina si paracetamolul: riscul de autism al copilului
Este autismul supra-diagnosticat?
Copiii cu autism au mai multe metale toxice in sange

 autor: Desprecopii.com - toate drepturile rezervate (c) 2022

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️