Responsabilitățile părinților: 10 lucruri pentru care ești și nu ești responsabil ca părinte
Părintii sunt bombardați cu mesaje si informatii despre cum să fie responsabili, blanzi, calmi si corecți. Se vorbește tot mai des despre eficiența și succes in meseria de părinte. Insă, deși sfaturile abundă, de multe ori ne comparăm cu alţii - și ne simțim judecați și criticați.
Dar, ce responsabilităti au părintii vizavi de copiii lor? Unul dintre cele mai importante moduri de a face ordine în mulţimea de sfaturi, vinovăție și comparații cu ceilalți, este să înțelegem pentru ce suntem si pentru ca nu suntem responsabili atunci când vine vorba de creșterea copiilor nostri.
- veți citi:
De ce sunt responsabil ca părinte?
Pentru ce nu eşti responsabil ca părinte
Pentru ce eşti responsabil ca părinte
A fi prietenul copilului tau: intre comunicare, efecte si responsabilitati
Mulți părinți se luptă cu această întrebare: "De ce sunt responsabil ca părinte?"
Meseria de parinte a devenit complexa. Tot mai multi parinti isi doresc sa stie cum sa isi creasca cat mai corect copiii si sa le ofere cat mai multe sanse si oportunitati. Dar, de ce anume suntem noi parintii responsabili cand vine vorba de copilul nostru? Am descoperit că majoritatea părinților știu instinctiv răspunsul la această întrebare, însă mai au nevoie de cateva detalii ...
Aşa că iată, cele mai importante 10 lucruri pentru care eşti (şi nu eşti) responsabil ca părinte.
Pentru ce NU eşti responsabil ca părinte:
1. Să te asiguri că al tau copil este întotdeauna fericit
Sa nu ne intelegeti - este bine ca micutul tau sa fie fericit în general. Dar vor exista multe momente, mai ales atunci când îţi educi copilul în mod responsabil, când va fi furios sau nefericit. Atunci când impui limite sau il educi ca exista si consecinte la actiunile sale, e posibil sa nu ii placa ... Dar aceasta face parte din fisa postului tău ca părinte. Nu iei decizii în funcție de ceea ce va place copilului, va tolera sau va accepta. În schimb, iei deciziile care sunt cele mai bune pentru el și familia ta, apoi le pui în practică.
Un psiholog celebru american, James Lehman spune in cartea sa Programul Total de Transformare al Educatiei, spune că parintii trebuie sa isi conduca familia ca pe o afacere. Tu ești directorul executiv al „afacerii tale de familie” și, în calitate de CEO, trebuie să înveți cum să laşi deoparte emoţiile și să îţi educi copiii cât mai obiectiv posibil. Uită cât de vinovat te simți. Uită acel ecou din capul tău al sfatului surorii tale. Aminteşte-ţi doar că trebuie să faci ceea ce este mai bine pentru familia ta. Poţi cere sfaturi, dar în cele din urmă, tu îţi cunoşți cel mai bine familia.
Ad-Extra3:
2. Să obţii aprobarea altora
Nu ai nevoie de alți adulți în viața ta care să-ţi spună că faci ceea ce trebuie. Parentingul nu este un concurs de popularitate în familia sau comunitatea ta. Desigur, te simţi foarte bine când alți adulți, precum profesorii copilului tău, îți spun că al tău copil face ceva bine. Dar acest lucru nu este necesar pentru că a-ţi conduce bine familia.
3. Să îţi controlezi copiii
Copiii tăi nu sunt păpuși și tu nu ești un păpușar. Nu există nicio modalitate posibilă prin care să poţi controla orice mișcare pe care o face copilul sau tot ceea ce spune el, mai ales în afara casei. Copiii au propriul lor arbitru și vor acționa din proprie inițiativă - și deseori în interes propriu.
De exemplu, este important să îţi aminteşti că, dacă fetiţa ta nu își face temele, în ciuda celor mai bune eforturi ale tale de a o motiva și a o responsabiliza, este problema ei, iar nota mică pe care o va lua este doar a ei.
Consecința pe care o va primi de la tine este că te vei asigura că ea oferă timp special în fiecare seară pentru a studia. Vei fi mai mult în legătură cu profesorii ei. Și îi vei monitoriza temeinic temele până când își va reface nota.
Nu ne putem controla copiii, dar îi putem influența prin limitele pe care le stabilim și prin consecințele pe care le oferim. După cum spune James Lehman, „Poţi duce calul la adăpat, dar nu-l poţi face să bea apă - dar îl poţi face să îi fie sete”.
4. Să faci pentru copiii tăi ceea ce pot face ei înşişi
De multe ori copiii noștri ne vor cere să facem în locul lor lucruri pe care știm că sunt capabili să le facă singuri. Nu mai ești responsabil pentru acele lucruri.
De exemplu, şcolarul tău s-ar putea să nu-și facă patul perfect din prima, dar practica (și facerea patului imperfect de mai multe ori) este ceea ce are nevoie pentru a ajunge la punctul în care îl poate face singur.
Nu spun să încetezi să pregătești micul dejun pentru copilul tău odată ce este suficient de mare încât să-şi pună singur cerealele în lapte sau să nu faci niciodată nimic pentru a-ți ajuta copiii să facă un lucru din prima... Ceea ce spun este să îţi laşi copiii să se lupte uneori. Străduieşte-te să le oferi niveluri crescânde de responsabilitate. Și nu face ceva în locul copilului tău pentru că faci mai repede și se apropie ora de culcare... nu acesta este echilibrul!
5. Nu trebuie să fii Superman sau Femeia Minune
Acestea sunt toate personaje fictive care par să facă totul și o fac perfect, nu? Nu ești unul dintre ele și nici nu ar trebui să te străduiești să fii. În loc să te concentrezi pe abordarea fiecărei probleme de comportament sau pe respectararea unui program perfect în fiecare zi, încearcă să atingi țintele cele mai importante și să îţi dai seama că ar trebui să laşi nefăcute anumite lucruri mai mici în fiecare zi. Noi numim asta alegerea luptelor.
Pentru ce eşti responsabil ca părinte:
1. Luarea deciziilor dure care nu sunt populare
Dacă al tău copil nu se supără pe tine cel puțin o dată din când în când, nu îți faci treaba bine. Pe lângă aceasta, nu uita că nu trebuie să dai explicații îndelungate pentru deciziile tale. „Nu este sigur” poate fi o explicație cuprinzătoare atunci când adolescentul tău te întreabă de ce nu poate sări de pe acoperiș pe trambulină. „Este responsabilitatea ta” este o explicaţie suficientă pentru a-i spune copilului că este timpul pentru teme.
2. Învățarea copilului să funcționeze independent
Unul dintre rolurile eficiente ale unui parinte este cel de formator/ antrenor. Este sarcina ta să-ți înveți copilul abilitățile corespunzătoare vârstei sale pentru a-i permite să devină tot mai independent. Vine un moment în care copilul tău trebuie să învețe cum să se liniștească emoțional, să-și lege şireturile, să-şi scrie numele și să facă față când cineva îl tachinează. În timp, va trebui să dezvolte abilități din ce în ce mai avansate. El trebuie să știe să tasteze, să spună nu drogurilor, să conducă o mașină și să completeze o cerere de angajare. Într-adevăr, el trebuie să învețe că nivelul său de responsabilitate va crește de-a lungul vieții.
3. Sa iti inveti copilul sa fie responsabil
Eşti responsabil de menţinerea copilului tău responsabil pentru comportamentul și acțiunile sale. Acest lucru înseamnă cel puţin să stabileşti limite cu copilul atunci când se comportă necorespunzător. De exemplu, atunci când copilul tău își lasă temele deoparte, poți opri televizorul și să spui: „Vizionarea la televizor nu îți va termina temele. După ce îţi termini temele, poţi să deschizi din nou televizorul.”
Acest lucru poate fi, de asemenea, simplu, precum spunerea cu fermitate a: „Nu vorbim așa în această casă.” ... și apoi să pleci.
Sau, desigur, acest lucru poate însemna furnizarea de consecințe eficiente pentru ceva, cum ar fi neefectuarea temelor, precum punerea în aşteptare a activităților de weekend până la finalizarea temelor.
4. Continuarea drumului
Parentingul se aseamănă puţin cu o plimbare în carusel şi tu te afli în el indiferent dacă îţi place sau nu. Vor fi momente în care copilul tău se descurcă bine și perioade în care copilul tău se chinuie cu adevărat. Aminteşte-ţi că urcuşurile și coborâșurile nu sunt o reflecție a ta, ci reflectă doar modul în care este cursa uneori. Deci, nu te învinovăți atunci când se întâmplă asta. Concentrează-te pe găsirea de modalități pozitive de a face față și pe căutarea a ceva nou pentru a încerca să îţi ajuţi copilul în mod eficient. Și nu te teme să cauți sprijin, fie prin site-uri precum al nostru, fie prin intermediul resurselor locale.
5. A-ţi da toată silinţa
Asta e tot ceea ce poți face uneori. Parentingul este un act de echilibru perpetuu - încercarea de a găsi acel echilibru între a face prea mult și a face prea puțin sau a da consecințe care nu sunt prea dure, dar nici prea moi. Parentingul poate fi resimţit ca un circ uneori, în care pot avea loc simultan mai multe acte de echilibristică. Acela este momentul în care trebuie să faci un pas în spate şi să-ți alegi luptele și să realizezi că nu ești și nici nu vei fi vreodată, părintele perfect. Trebuie doar să fii suficient de bun.
Mai presus de toate, aminteşte-ţi că al tău copil este unic și că tu îl cunoști mai bine decât oricine de pe planetă. Vei primi întotdeauna indicaţii, indiferent cât de evidente sau subtile sunt, de la cei din jur cu privire la modul în care ar trebui să îţi creşti copilul. Totuși, tu eşti expertul în ceea ce îl priveşte pe copilul tău și trebuie să iei propriile decizii cu privire la modul în care îl creşti, trebuie să adopţi o manieră care să îl învețe să fie independent și responsabil, dar în același timp metoda ta să fie iubitoare și respectuoasă față de copil și nevoile sale. Când simţi că pur şi simplu înnebuneşti, aminteşte-ţi sfaturile de aici pentru a te ajuta să fii mai obiectiv şi amintește-ţi care este cu adevărat rolul tău de părinte.
A fi prietenul copilului tau: intre comunicare, efecte si responsabilitati
Ne dorim sa fim cat mai apropiati de copilul nostru pentru ca vrem sa doboram limtele de comunicare si ierarhiile false impuse de reguli invechite de parenting. Dar putem fi chiar prieteni si este acest lucru benefic pentru copil? Mai departe...
Despre cum cladim increderea copilului nostru - trebuie citit:
Cand copilul nu are incredere in el
Cum sa critici un copil fara sa il distrugi in interior
Despre copilul timid: semne si particularitati
Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...
Incredere si decizii la 17 ani...
Mai multe despre psihologia copilului aici >
Forum dedicat psihologiei copilului
Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.
autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
referinte
dr. Vanessa Lapointe, autoarea Discipline Without Damage: How to Get Your Kids to Behave Without Messing Them Up
James Lehman - Transform Your Problem Child Jan 1, 2015 Amazon
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2023
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII