Povestea nașterii lui Thomas. Intre teamă, rugăciune și miracol. Când nașterea provocată se transformă în cezariană de urgență
Povestea nașterii lui Thomas. Intre teamă, rugăciune și miracol. Când nașterea provocată se transformă în cezariană de urgență
Povestea nașterii lui Thomas. Intre teamă, rugăciune și miracol. Când nașterea provocată se transformă în cezariană de urgență. Nașterea din povestea de mai sus este o naștere provocată (indusă), care s-a transformat într-o naștere prin cezariană de urgență.
Inițial, a fost planificată o inducere a travaliului (prin administrarea de medicamente pentru a declanșa nașterea) din cauza estimării că bebelușul era mare pentru vârsta gestațională. Deoarece colul nu s-a dilatat suficient și travaliul nu a progresat, iar mama a făcut o infecție intrauterină (probabil corioamniotită) după ruperea membranelor, situația a devenit riscantă atât pentru mamă, cât și pentru copil.
🔹 În acest context, s-a decis cezariană de urgență – o intervenție salvatoare în cazul unei suferințe fetale și al agravării stării mamei.
Povestea nașterii lui Thomas – între teamă, rugăciune și miracol
Era o dimineață de luni. Cerul era liniștit, iar eu – mai puțin.
Mai aveam două săptămâni până la termen, dar pentru că bebe părea cam mărișor, ni s-a cerut o ecografie suplimentară. Nu știam ce urma, dar aveam senzația aceea surdă că ceva se va schimba.
Medicul m-a privit direct în ochi:
– Știți de ce sunteți aici, nu? Dacă ecografia confirmă suspiciunile, vom propune o naștere provocată.
Naștere provocată...
Un termen pe care nu-l întâlnisem până atunci, deși citisem tot ce se putea despre sarcină și naștere.
Ne-au rugat să așteptăm. Apoi, o asistentă a intrat cu o agendă în mână, de parcă programa o întâlnire.
– S-a decis, ni s-a spus, că veți naște provocat. Când preferați? Vineri sau luni?
Adi, soțul meu – de obicei plin de întrebări și replici – era mut. Eu nu înțelegeam pe deplin ce mi se cerea.
– Poate luni? Așa vă petreceți weekendul liniștiți în familie, a adăugat ea cu un zâmbet mecanic.
Am spus „da”. Mecanici, amândoi.
Abia când mi-a enumerat ce trebuie să aduc la internare, am realizat: urmează să nasc.
Acasă, am deschis internetul. Cuvintele „naștere provocată” mi-au dat fiori. Dureri mai intense, riscuri mai mari...
Am dat telefoane. Mama a fost sinceră:
– Eu simt că mai bine ar fi fost o cezariană, spuse ea, cu acel ton pe care doar mamele îl au.
Luni dimineața m-am prezentat la spital.
Am fost întâmpinată de camere curate, meniuri de spital ca în broșuri și un început promițător.
Dar la ora 16, după a doua pastilă... mi s-a rupt apa.
– E un semn bun, mi-a zis asistenta.
Pentru noaptea aceea îmi rezervaseră o sală de nașteri.
Mă plimbam, urcam scări, vorbeam la telefon. La ora 22, am intrat în sala de nașteri cu câteva contracții slabe.
Am încercat ba relaxare, ba apă caldă. Dar nimic. Colul nu se dilata, iar contracțiile s-au risipit.
Adi a fost trimis acasă, iar eu – la somn. A doua zi, totul urma să reînceapă.
Apoi, totul s-a precipitat.
Din cauza membranelor rupte, m-am infectat cu un germene banal.
Și am intrat în contracții atât de dureroase, încât mi-am pierdut noțiunea timpului.
Colul? Rămânea blocat la un centimetru.
Morfina? Nimic.
Febra urca. 39... apoi 40.
Eram într-o stare de delir, cu frisoane și dureri sfâșietoare. Mă agățam de respirație ca de o frânghie care se rupe.
Au decis epidurala. A fost ca o binecuvântare.
Dar era prea târziu.
Infecția ajunsese la placentă.
Pulsul bebelușului devenea îngrijorător.
În cameră a intrat echipa de cezariană. Făcuseră deja două urgențe în acea seară.
Toată lumea privea monitorul. Nimeni nu mai zâmbea.
Am întrebat: E în pericol? Spuneți-mi adevărul.
Adi ieșea și intra, discuta cu medicii. Îmi ascundea ceva. Știam.
S-a apropiat de mine și mi-a spus cu voce blândă:
– Încă nu e în pericol. Dar vor face o cezariană de urgență.
Ce este nașterea provocată? Este procesul prin care medicii declanșează artificial travaliul, atunci când se consideră că este mai sigur pentru mamă sau copil să se nască mai devreme. De exemplu, dacă bebe e prea mare sau dacă sarcina se apropie de termenul limită - desprecopii.com
Mi se frângea sufletul.
Mă rugam. Fiecare celulă din mine se ruga.
Pentru copil.
Să reziste.
Să trăiască.
Un medic mi-a explicat calm:
– Avem o oră. E timpul să acționăm.
Totul a devenit o scenă de film: perfuzii, oameni grăbiți, lumină orbitoare.
Patul a fost împins. L-am simțit pe Adi sărutându-mă pe frunte.
Am închis ochii... și m-am rugat din nou.
Ce înseamnă cezariană de urgență? Este o intervenție chirurgicală care se face rapid, pentru a proteja viața mamei și a copilului. Poate suna înfricoșător, dar este adesea singura cale spre un final fericit - deprecopii.com
În sala de operație, cineva îmi vorbea.
Altcineva îmi explica tot ce se întâmplă.
Apoi, mi s-a spus că urmează momentul:
– Veți simți o apăsare. Apoi îl veți auzi.
Și am auzit.
Un plânset.
Un plânset viu, puternic, curajos.
Toată lumea a început să vorbească, să zâmbească, să mă felicite.
Și eu... eu eram prea epuizată ca să pot plânge. Dar în sufletul meu se năștea o liniște nouă.
O asistentă mi l-a adus. O mogâldeață caldă, urlătoare, cu perisori fini care îmi mângâiau obrazul.
Era 23:55.
Peste 5 minute aveam să împlinesc 30 de ani.
La o vârstă peste care multe femei trec cu teamă... eu primeam cel mai frumos dar:
pe fiul meu, Thomas.
Acum are 7 luni.
Este un copil blând, senin, frumos.
Este sănătos.
Și în fiecare zi mulțumesc lui Dumnezeu pentru el.
Pentru miracolul acela dintr-o noapte de aprilie.
Pentru că a rezistat.
Și pentru că m-a învățat, de la prima suflare, ce înseamnă să fii mamă.
autor: Milenadinu, membra a clubului desprecopii.com
toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2025
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 7 comentarii
Dragii mei, cum rămâne cu naşterea normală...aceea când vrea copilul? Şi cum rămâne cu destinul, universul şi ursitoarele? Le forţăm şi pe acestea? Eu cred totuşi ca trebuie sa avem răbdare şi sa aşteptăm să vină puiuţul atunci când doreşte el, şi nu forţat. Doar dacă este imperios necesară intervenţia medicală fără de care s+ar pune in pericol viaţa fătului sau/şi a mamei, această naştere provocată ar trebui să aibă loc. Eu sunt insărcinată in săptămâna a 36-a şi vreau să vă spun că aproape că nu mai am răbdare, sufăr noaptea pt. că nu am suficient aer, cu toate că înainte să adorm răcesc camera cu aerul cond. ..., şi cu toate acestea nu mă gândesc la acest aspect. De asemenea mi-e frică mai mult de anestezii decât de sarcina în sine pt. că am auzit cazuri în care de pe urma unei anestezii epidurale au rămas paralizate sau cu dureri groaznice de coloană. De asemenea am auzit de un caz în care de pe urma cezarianei a rămas copilul cu cicatrice pe frunte, pt. că "deşteptul" de doctor când a taiat-o pe mamă, a taiat şi fruntea copilului...etc. Si credeti-mă că mai bine suferiţi un pic, decât să rămâneţi cu traume...pt. ca în tara asta nu vă mai dă nimeni inapoi sănătatea..(poate doar dreptate).vă spune un avocat asta. NU AM DORIT SĂ VĂ SPERII, CI SĂ VĂ RELATEZ UNELE ASPECTE CARE CRED CĂ TREBUIESC LUATE ÎN CONSIDERARE. Cu bine şi NASTERI UŞOARE CU BEBELUSI SĂNĂTOŞI!!!
Stie cineva cate ceva despre nasterea normala provocata? Cu cat timp se poate face inainte? Ce riscuri implica? Medicul meu ginecolog cheama cam pe la 38 de saptamani. Nu este cumva prea devreme?
Si mie mi s-a propus sa nasc la comanda, deoarece ajunsesem la termen si doctorul meu urma sa plece o saptamana in strainatate. Aveam dilatatie 3-4 de trei zile, dar mi-a fost frica si am refuzat. Eram la al 2-lea copil, aveam 30 ani. Am nascut in saptamana urmatoare, miercuri 18.09.2003.De la prima durere pana cand s-a nascut Stefan Sebastian au trecut50 min. Cel mai bine este sa lasi totul sa vina de la sine. Mai ales in aceste cazuri cand sanatatea copilului poate avea de suferit.
E foarte usor sa-ti dai cu parerea, dar in acele momente intensitatea sentimentelor depaseste orice limita umana. Dag Hammarkjold spunea ca nu poti aprecia inaltimea unui munte pana nu ajungi in varf. Nu am avut inca bucuria sa simt atat de intens, dar experienta ta mi-a relevat un imens gol in viata. Va admir si va doresc tot binele din lume!!!
COPILUL TREBUIE LASAT SA SE NASCA ATUNCI IND VREA. SI PE NOI AU INCERCAT SA NE PACALEASCA CU NASTEREA PROVOCATA, DAR AM REZISTAT PSIHIC SI NE-AM IMPUS PUNTUL DE VEDERE, COPILUL NASCANDU-SE BINE LA O SAPTAMINA DUPA ACEEA.
Mai bine ar fi lasat sarcina sa ajunga la termen. nu s-ar fi produs acea infectie.
Milena, sa-tzi traiasca micutzul, sa creasca mare shi sa fie sanatos, sa aduca lui mami shi tati numai bucurii. Corinna
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII