Copilul meu luptător. 119 zile la NICU - o experiență care m-a marcat dar mi-a dovedit ca totul este sa ai speranta

TEMA: Bebelusii prematuri | 0 | 1/6/2023

Copilul meu luptator. 119 zile la NICU - o experiență care m-a marcat dar mi-a dovedit ca totul este sa ai speranta

Copilul meu a petrecut 119 de zile la NICU. Eu si soțul meu am fost martorii miracolului care se desfășura în fața ochilor noștri. Pe parcursul acestei călătorii, am învățat multe despre noi înșine și despre viață în general. Intrarea în lumea NICU ne-a deschis ochii asupra fragilității și prețiozității vieții.

Abia în acele momente am înțeles cu adevărat cât de rapidă poate fi schimbarea în viața noastră. Ca părinți, am fost nevoiți să stăm alături, să ne rugăm și să sperăm la un miracol în timp ce copilul nostru se lupta și se agăța de viață - experienta mea.

Povestea mea este despre incercarile prin care m-a dus nasterea copillui meu

Sunt o mamă la primul bebe. Am intrat în travaliu prematur la 22 de săptămâni și am dat naștere unui băiețel de 0,602 kg printr-o cezariană de urgență.

Viața are un mod cinic de a te lovi ... pana cand te vede la pamant plangand... Fiind o mamă a unui bebelus foarte prematur, a însemnat că va trebui să suport ceea ce unii numesc, „Toboganul de la NICU”. Este vorba despre emotii desigur....

În fiecare zi mintea mea încerca să-mi spună că „corpul meu m-a inselat”, „e vina mea că copilul meu trece prin asta”, „Mi-aș dori să fiu eu în loc de copilul meu”. Acestea sunt doar câteva dintre gândurile care ma atacau în fiecare zi.

Auzim prea putin despre lupta mamicilor de prematuri

Adevarul ca pana nu am trecut prin aceasta provocare nu am stiut nimic despre lupta mentală prin care trec parintii de bebe prematur- în timp ce încearcă să rămână prezenți pentru copilul lor. Intre sesiunile de pompare, monitoare ce bipaie, lipsa somnului, călătorii dus și înapoi la NICU, văzând alte femei însărcinate, îngrijorări și teamă dacă telefonul tău îndrăznește să vibreze în miezul nopții când nu ești la NICU! Nu este nici pe departe o exagerare!

Dar in mijlocul tuturor, o mică licărire de forță strălucește. M-aș gândi în sinea mea, știi, într-adevăr nu este atât de rău pe cât ar putea fi! El este aici, se luptă, ne arată tuturor că este un miracol.

Noi am fost cei norocoși.

Bebelusul nostru a avut o ședere în NICU destul de fără evenimente. În total a avut două proceduri majore (una la inimă, la ochi și patru transfuzii de sânge). Când a venit timpul ca el să înceapă hrănirea orală, m-am muls si a fost hrănit cu biberonul ca un campion. Toate acestea au fost un miracol!

Am văzut bebeluși mai mari decât Matei, care s-au luptat cu capacitatea de a suge, înghiți și respira sau chiar de a-și menține temperatura corpului. Nu am avut de ales decât să mulțumesc ca nu i s-a intamplat lui asa ceva...

Timp de 119 zile, eu și soțul meu am petrecut timp cu fiul nostru, rugandu-ne pentru el și urmărindu-l cum crește chiar în fața ochilor noștri. Prin această călătorie am învățat atât de multe despre noi înșine și despre viață în general. Odată ce ai pășit în spatele ușilor NICU, după ce ai curățat germenii, anxietatea și oboseala timp de 3 minute lungi, ești întâmpinat cu un memento instantaneu despre cât de fragilă și prețioasă este viața cu adevărat.

Abia când a apărut situația noastră, am înțeles cu adevărat cât de repede se poate schimba viața ta. Sunetele de la NICU, zgmotul aparatelor și alarmele care sună constant servesc ca un memento constant că nu putem controla decât atât de mult. Ca părinte, ești forțat să stai alături, să te rogi și să speri la un miracol în timp ce copilul tău se luptă și se agață de viață.

Ne-am documentat cat de mult am putut pe Facebook si am citit multe sfaturi utile pe forumul mamicilor de prematuri de la Desprecopii - ESENTELE TARI. Atunci am vazut ca daca esti puternic, este bine pentru copilul tau. Sprijinul este cel care ne-a ajutat să trecem prin fiecare zi. Unele zile au fost triste și lungi, iar altele au fost line și vesele.

• Citeste si: Diagnosticul la nastere a fost foarte grav iar Alex a fost un luptator insa numai noi - parintii, am crezut in el. SI a reusit.

Ad-Extra3:

Să fii părinte de prematur la NICU este greu

Da, am găsit bucurie în lucrurile mărunte. Să fii părinte de prematur la NICU este greu, dar să-ți vezi micuțul progresând zilnic și făcând pași mici spre a putea veni acasă aduce o bucurie de netrecut. Când Matei și-a luat prima hrănire orală, am plâns lacrimi de bucurie. Medicii i-au dat doar 20% șanse de supraviețuire, au spus că ar putea avea aversiuni orale și că se luptă să facă lucruri normale. Din fericire, Matei a sfidat toate șansele! Este un copil de 9 luni fericit și sănătos!

Cand Matei a ajuns acasa, speranța și credința mi-au fost restaurate. Am fost testată, dar am încercat să zâmbesc și să păstrez o mentalitate pozitivă în timp ce îl urmăream pe fiul meu dezvoltându-se și crescând în afara uterului meu. Pentru a vedea acest copil mic care a luptat pentru a fi aici, să treci de la 602 grame la 6,5 kilograme este cu adevărat uimitor.

Chiar și în momentele mele cele mai negre, neliniște, îngrijorare și frică, mi-am păstrat speranța. Mi-am făcut ca misiune personală să dau speranța altor părinți. Vreau ca cineva care s-ar putea simți fără speranță să găsească curaj prin povestea noastră și să vadă că miracolele există. Vreau ca oamenii să știe nu numai că miracolele există, ci că se pot întâmpla și în viața ta!

autor: Liliana P - mesaj primit la redactia Desprecopii.com