Navigând printre eșecuri: Parentingul (prea) blând al părinților Mileniali

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 9/2/2024

Navigand printre esecuri - Parentingul (prea) bland al parinților Mileniali

Ați auzit despre "Copiii Sephora", ultimul "trend" în frumusețe, în care fetițele cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani invadează magazinele de cosmetice (adesea însoțite de părinți) pentru a încerca și promova produse cosmetice menite pentru adulți și nepotrivite pentru pielea lor? Dar ce spuneți despre termenul "iPad babies", unde copiii, încă de la cele mai mici vârste, sunt expuși la ecrane digitale (uneori ore întregi) fără ca părinții să înțeleagă cât de mult afectează creierul și viața pe termen lung? Sau despre videoclipurile gen Subway Surfers care rulează încontinuu pe ecranele telefoanelor copiilor noștri, având un impact major asupra capacității lor de concentrare?

Cum am ajuns aici? De ce am greșit atât de mult? Psihologii identifică câteva cauze principale:

Impactul și influența rețelelor sociale, și adesea a creatorilor de conținut iresponsabili.
Timpul petrecut în fața ecranului de către copii, în special cei sub 14 ani, a atins niveluri record.
Pandemia COVID-19 a accentuat problemele comportamentale și de atenție, copiii petrecând mai mult timp acasă, pe tablete și telefoane, fără interacțiune socială și cu o parte din educație în responsabilitatea părinților.
Înțelegerea proastă (și aplicarea) a conceptului de parenting cu blândețe, cu prea multă permisivitate și uitarea importanței disciplinei.
Diferențele tot mai mari între generații și barierele tot mai rigide pe care părinții le preiau din copilăria lor și le proiectează, adesea fără să-și dea seama, asupra copiilor, care găsesc mai multă înțelegere online (de la influenceri) decât de la părinți sau profesori.

Ce este și ce nu este parentingul cu blândețe?

Educația cu blândețe înseamnă a ghida copilul cu răbdare, înțelegere și respect, punând accent pe comunicarea eficientă și pe stabilirea unor limite clare și consistente. Nu înseamnă lipsa regulilor sau a disciplinării, ci aplicarea acestora într-un mod care respectă dezvoltarea emoțională a copilului.

Multe greșeli apar din confuzia dintre blândețe și permisivitate. Părinții pot ajunge să evite stabilirea oricăror reguli sau consecințe, lăsând copilul fără structură sau limite necesare. Această abordare poate duce la dificultăți în respectarea autorității și în menținerea unei rutine, precum și la dependența de ecran.

Problema se extinde și la școală: elevi mai puțin motivați și cu mai puțin respect față de educatori.

Elena Mihai, învățătoare la ciclul primar, spune: "Sunt învățătoare de 32 de ani și am văzut tot felul de elevi, părinți și stiluri de parenting. Mereu recomand părinților să se implice activ în educația copiilor și să facă echipă cu educatorii/învățătorii/profesorii. Din păcate, lucrurile nu evoluează într-o direcție bună. Părinții nu mai sunt așa de conectați cu copiii și nu mai fac echipă cu noi. Când vin la ședințe, sunt deseori nemulțumiți, critică, și dau dreptate copiilor, chiar și când aceștia greșesc. Este frustrant pentru noi să vedem că nu mai suntem respectați și nu avem mecanismele necesare să canalizăm copiii, mai ales când părintele nu înțelege ce înseamnă necesitatea și rolul disciplinei. Eu rezist, dar sunt mulți învățători tineri care renunță."

Pandemia a agravat situația, iar rezultatele negative încep să se vadă mai clar. Impactul pandemiei COVID-19 asupra copiilor a fost foarte semnificativ, având implicații profunde pe termen lung. Și nu ne referim aici numai la creșterea timpului petrecut în fața ecranelor. Da, din cauza izolării și închiderii școlilor, copiii au petrecut mult mai mult timp acasă. Aceasta a condus la o creștere a utilizării dispozitivelor digitale pentru educație, socializare și divertisment. Jocurile online, videoclipurile pe YouTube, rețelele sociale și platformele de streaming au devenit surse principale de ocupare a timpului, dar și de pseudo-educație.

Izolarea socială și lipsa interacțiunii față în față cu colegii și profesorii au afectat dezvoltarea socială și emoțională a copiilor. De asemenea, consumul excesiv de ecran a fost asociat cu probleme de somn, anxietate și reducerea activității fizice.

Dependența de ecrane și distracția constantă oferită de dispozitivele digitale au dus la probleme mari de atenție și concentrare, afectând capacitatea copiilor de a se concentra pe activități educaționale sau non-digitale.

Ad-Extra3:

Nevoia unei educații responsabile

În aceste vremuri tulburi, rolul părinților devine crucial. Trebuie să înțeleagă că parentingul cu blândețe nu înseamnă libertate fără limite, ci ghidare responsabilă, cu reguli clare și o disciplină adaptată nevoilor emoționale ale copilului.

Astăzi, mai mult ca niciodată, este esențial ca părinții să recunoască importanța unei educații echilibrate și să colaboreze cu toate cadrele didactice pentru a asigura un mediu sănătos și propice dezvoltării armonioase a copiilor în era digitală.

Data viitoare când intri la dm sau în orice alt magazin de cosmetice, privește în jurul tău! Când copilul tău nu își mai ridică ochii din telefon nici când traversează strada, sau când îți spune despre ultimul episod de pe YouTube lansat de MrBeast și nu ai habar despre cine vorbește, trage adânc aer în piept și apucă-te de cea mai frumoasă meserie din lume: parentingul!

Citeste si NU lăsa telefonul sau tableta să vă fie babysitterul copilului - riscurile hiperstimulării

Contează calitatea, nu cantitatea timpului petrecut în fața ecranelor și cei Trei C: copil, conținut și context

Calitatea contează mai mult decât cantitatea timpului petrecut în fața ecranelor - mai ales în cazul unei pandemii - spun experții.

Nu tot timpul petrecut în fața ecranelor este egal, iar un nou raport de la Common Sense Media le amintește părinților de adolescenți să acorde prioritate învățării și conexiunii sociale atunci când vine vorba de utilizarea iPhone-ului și tabletei. Mai departe>>