Povești cu mămici și reacții de la specialiști: Partea I cu Magdalena Aldea

Primul accident al copilului este un moment dificil pentru orice părinte

Oricât ne-am dori să protejăm copiii de orice pericol sau rău, este inevitabil să nu întâmpinăm și momente mai puțin plăcute în parcursul lor de creștere. Primul accident al copilului este un moment dificil pentru orice părinte, generând adesea o multitudine de emoții și îngrijorări. În acest articol, vom explora experiența mămicii Magdalena Aldea, vom descoperi emoțiile pe care le-a trăit și acțiunile pe care le-a întreprins pentru a face față acestei situații delicate. De asemenea, vom afla și părerea a doi medici pediatri pe parcursul filmulețului, cu privire la modul în care a reacționat și ce ar fi fost recomandat în această situație: Dr. Roxana Hristianovici, Medic specialist pediatru, Consultant în alăptare acreditat IBCLC, Consultant în babywearing și Dr. Iulia Cristiana Balint Boia, Medic specialist pediatru, Consultant în alăptare acreditat IBCLC.

Povești cu mămici și reacții de la specialiști, cu Magdalena Aldea - mamă, pilot de elicopter și blogger de parenting

Ca părinți, suntem puși mereu în tot felul de situații. Mie îmi place să cred că suntem testați, că rolul nostru ne este dat cu măsură, după putința fiecăruia. Cu toate astea, au existat multe momente în care am simțit că nu știu să fiu o mamă potrivită pentru copilul meu și că nu găsesc soluțiile bune atunci când am mai mare nevoie de ele.

Îmi amintesc foarte bine ziua în care eram cu toții la un loc de joacă pentru copii și Sara, pe atunci avea cinci ani, a dat cap în cap cu un băiețel, lovindu-se destul de grav.

A venit dintr-o dată la mine, plângea și în zona arcadei avea o umflătură. Inițial, am sărit către ea, am verificat ceea ce părea să fie un cucui, am luat-o în brațe și am rugat-o să-mi explice ce s-a întâmplat. Sara hohotea în plâns, nu-mi spunea nimic. Voiam să refac traseul loviturii, îmi doream să o ajut cumva să nu o mai doară și mă simțeam extrem de vinovată că nu am fost acolo să o protejez cumva.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

Ideea de a reface firul evenimentelor este una foarte bună și chiar obligatorie, mai ales când vorbim de incidente care au loc cu copiii mici, care nu pot vorbi sau sunt extrem de agitați și plâng. Dacă noi - ca părinți - nu am fost de față, trebuie să căutăm un adult care a fost acolo și care ar putea să ne spună ce s-a întâmplat exact, mai ales pentru că ar fi putut fi un accident mult mai grav decât ceea ce bănuim. O lovitură la cap între doi copii nu va duce la traumatisme craniene cu risc de pericol pentru viață. În schimb, fiind un loc de joacă, ar fi putut să fie o precipitare de la o înălțime considerabilă, iar atunci copilul să aibă nevoie de monitorizare atentă sau chiar de îngrijire medicală cât mai rapid.

Mi-aș fi dorit să-mi păstrez calmul, să-i explic că uneori, tuturor ni se întâmplă mici accidente și că ceea ce o doare acum tare o să treacă, o să uite.

În schimb, am început să plâng cu ea în brațe, nu mă puteam mișca de acolo, sentimentul neputinței m-a înghețat. Țin minte că am stat minute în șir așa, eu în genunchi, Sara cuibărită la mine în brațe, amândouă cu lacrimi în ochi, fără să scoatem nici un cuvânt.

Când am realizat că nu este ceva grav și că nu are nevoie de îngrijire medicala, am plecat acasă.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

Este important de punctat faptul că a pleca spre casă înseamnă că nu este nimic grav. Dar nu putem realiza că nu a fost ceva grav fără să refacem firul poveștii. E bine să ne trăim emoțiile, dar să și reacționăm, și să nu plecăm cu copilul după un accident fără să aflăm cât mai multe informații despre ce s-a întâmplat. Ar fi fost mult mai greu dacă ar fi ajuns acasă și copilul ar fi început să verse sau ar fost nevoie să ajungă la spital, pentru că în acel moment îi lipseau foarte multe date mamei. Nu ar fi putut să spună exact ce s-a întâmplat, medicii nu ar fi putut evalua exact gravitatea accidentului, iar apoi nu mai ai de unde să iei acele informații, fiindcă cei care ar fi văzut accidentul nu ar mai fi fost la locul respectiv.

Reacția specialistului, Dr. Iulia Cristiana Balint Boia:

Aș mai adăuga un lucru, legat de starea emoțională a mamei. Copilul deja se calmase după o speritură din cauza căderii, plânsese, a văzut-o și pe mama la fel de speriată, poate erau amândouă în aceeași stare, și nu știu cât puteau (atât mama cât și copilul) în acel moment să gândească clar și să analizeze corpul copilului, unde s-a lovit, ce îl doare, ce s-a întâmplat. Sau pur și simplu s-au calmat după acea doză de adrenalină și au vrut să plece din acel loc. Preferabil ar fi fost ca mămica să se calmeze, să tragă aer în piept, să iasă din starea de agitație și să gândească lucrurile puțin mai la rece, pentru a-și da seama cum se simt amândouă și ce s-a întâmplat.

Abia târziu, după ce n-a mai durut atât de tare, am vorbit despre asta. Sara m-a întrebat “Tu unde erai, mami?” și asta m-a înțepat din nou în piept. I-am explicat cu calm că toți copiii se lovesc, că trebuie să fim atenți și să anticipăm fiecare mișcare ca să nu se întâmple din nou, dar i-am mai spus că uneori copiii (chiar și oamenii mari) se mai lovesc, au mici zgârieturi sau vânătăi, dar e important să fim precauți și să ne dăm seama când e ceva cu adevărat grav ca să mergem la medic. Și că trebuie să vorbim despre asta, să vedem ce am învățat din acest mic accident și cum putem să-l prevenim pe viitor.

Iar eu, ca mamă, mi-am dat seama că e important să mă iert. Oricât mi-aș dori, uneori nu o să pot să-mi protejez copiii, dar pot să învăț să reacționez în loc să mă blochez și pot să-i învăț pe ei cum să fie mai precauți în astfel de împrejurări.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

În mod sigur trebuie să învățăm să ne educăm și să facem față emoțiilor ca ele să nu împiedice evaluarea corectă a situației. A ne panica, a ne simți vinovați, sunt sentimente normale, însă cu cât reușim să le gestionăm mai bine, cu atât putem să avem o minte mai limpede și mai clară pentru a putea să evaluăm corect copilul și din punct de vedere al stării de sănătate.

Mulțumim doamnelor doctor pentru răspunsurile informative și valoroase!

Dacă doriți să aflați mai multe sfaturi utile și informații despre cum să gestionați diversele traumatisme benigne la copii, vă invităm să vizitați secțiunea PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE LOVITURI de pe site-ul Desprecopii.com. Acolo veți găși resurse utile și articole informative, care vă vor ajuta să navigați în mod sănătos și echilibrat prin aceaste provocări.

În cele din urmă, amintiți-vă că vocea și intuiția părintească sunt cele mai puternice ghiduri în luarea deciziilor pentru copiii noștri. Mulțumim că ați urmărit emisiunea și vă dorim tuturor o zi minunată și echilibrată! Și cât mai puține cucuie, dureri de creștere, vânătăi și lacrimi la joacă.