- veți citi:
Tantrum-ul biscuiților
Pasul 1: Accesele de furie sunt normale!
Pasul 2: Nu încercați să opriți tantrum-ul
Pasul 3: Nu pedepsi copilul
Pasul 4: Nu ceda
Pasul 5: Oferă confort
Pasul 6: Fii acolo când accesul de furie s-a terminat

Fiul meu avea doar 2 ani și tocmai ieșisem la prânz cu o prietena. Insa, el era obișnuit să vină acasă de la creșă, să ia masa și apoi să se pregătească pentru un pui de somn. Deci, ieșind la prânz, am stricat rutina - povesteste o mamica pe forumul Desprecopii.

Tantrum-ul biscuiților

Deci sa va povestesc despre aceasta criza de furie colosala. Sora mea era cu noi și ne-a condus acasă, astfel încât să pot sta pe bancheta din spate și să-l împiedic pe copilul meu să adoarmă în cele 30 de minute de condus până acasă, care i-ar fi stricat lui puiul de somn. Nu-mi amintesc cum a apărut subictul dar am început să vorbim despre gustările pe care le-ar putea avea după-amiaza mai târziu. Am sugerat biscuiți graham și unt de arahide.

Era deja trecut de ora somnicului când am ajuns acasă, dar fiul meu a intrat în casă și s-a așezat la masa mică, gata pentru prânz, la fel ca în fiecare zi. Nu conta că tocmai luase un prânz complet, aceasta era rutina lui. S-a ridicat și mi-a spus dulce: „Mami imi dai biscuiți?”

Acum, dacă aș fi știut ce va urma, probabil i-aș fi dat doar o mică gustare sau cel puțin o canita de lapte la micuța lui masă pentru a-și îndeplini nevoia de rutină. Nu s-a întâmplat asta...

I-am amintit că a luat deja prânzul și era timpul să se pregătească pentru un pui de somn. S-a uitat la mine și s-a pierdut complet. S-a transformat intr-un mic monstru. S-a trantit pe podea, rostogolindu-se cu furie, a inceput sa bata, sa urle, sa strige ...Acesta nu a fost genul de tantrum pe care îl puteam gestiona rapid.

Intrebari de analiza in acel moment:

Ar trebui să caut acei biscuiți și să-i dau?
Ar trebui să-l cert și să-i spun că are un comportament nepotrivit?
Ar trebui să încerc să raționez cu el?

Nu cred că niciunul dintre aceste răspunsuri s-ar fi terminat cu bine. Dar cum te descurci cu tantrum-urile într-un mod pozitiv? Cum te descurci într-un mod care nu întărește comportamentul, răspunzând cerințelor lor tiranice, dar care te aduce mai aproape de a te îndepărta?

Iată șase pași pentru a folosi accesele de furie pentru a te apropia de copilul tău:

Pasul 1: Accesele de furie sunt normale!

Primul pas este înțelegerea faptului că accesele de furie sunt un comportament complet normal și adecvat pentru copiii mici. Acest lucru este esențial, deoarece această înțelegere vă va ajuta să vă păstrați calmul.

Copiii au aceste tantrum-uri din tot felul de motive. Se luptă să proceseze emoții mari cu abilități verbale care încă se dezvoltă. Le este foame sau sunt obosiți. Sunt suprastimulați.

Uneori, și cel mai frustrant, nu există niciun motiv perceptibil. Dar este încă o parte normală a comportamentului copilului și cu cât poți accepta asta, cu atât vei fi mai calm.

Pasul 2: Nu încercați să opriți tantrum-ul

Majoritatea acceselor de furie nu pot fi oprite odată ce au început. Chiar dacă puteți opri un tantrum, probabil că nu ar trebui.

Pentru început, nu trebuie să spui copilului tău că este inacceptabil ce face. Se va opri când va fi gata.

Încercarea de a opri un tantrum îl face adesea să dureze mai mult. Acest lucru se datorează faptului că orice raționament pe care încercați să-l oferi oferă stimulare suplimentară. Dacă un copil este deja copleșit de emoție, această stimulare doar alimentează focul.

Încercarea de a opri un tantrum trimite, de asemenea, mesajul că ești incomod cu emoțiile mari ale copilului tău, că nu poți sau nu vrei să le faci față.

Pasul 3: Nu pedepsi copilul

Pedepsirea unui copil pentru că are un acces de furie nu este corect, deoarece comportamentul este în afara controlului lor. Aceștia nu se așează de voie bună pe podea lovind și țipând, pur și simplu au pierdut controlul asupra corpurilor lor deocamdată. În plus, nu te pot auzi și nu pot gândi rațional în această stare. Dacă există un comportament care trebuie abordat, cum ar fi o problemă de siguranță, așteptați până când sunteți calm pentru a discuta.

Pasul 4: Nu ceda

Nu ar fi mai ușor să-i dai acel biscuite? Pe termen scurt da, ar fi, absolut. Pe termen lung, cedând, nu vă va aduce mai aproape de copil.

De asemenea, poate să-ți blocheze copilul într-un model de comportament, unde continuă să arunce accese de furie când vrea ceva.

Asta înseamnă să nu-i oferi niciodată copilului tău ceea ce vrea? Nu.

Vor fi momente în care pur și simplu nu ți-ai dat seama că ceva era important pentru el atunci când ai spus „nu” în mod ofensabil, dar nu-ți pasă cu adevărat. În aceste cazuri, spune ceva de genul: „Vai, nu mi-am dat seama că acest lucru este atât de important pentru tine. M-am răzgândit, de fapt este în regulă dacă vrei un biscuite.”.

Acest lucru funcționează cel mai bine dacă copilul tău abia începe să se supere. De asemenea, faceți acest lucru doar atunci când nu vă deranjați să le oferiți ceea ce vor și când puteți face acest lucru cu calm.

Pasul 5: Oferă confort

Fii o prezență calmă pentru copilul tău atunci când suferă. Cum arată asta?

Probabil înseamnă să stai pe podea cu el, dacă poți.
Înseamnă să folosești puține cuvinte, deoarece nu te poate asculta.
Înseamnă să fii disponibil pentru îmbrățișări și confort.
Înseamnă pur și simplu să fii prezent și să accepți.

Te poți simți ciudat, doar să stai acolo și să te uiți în timp ce copilul tău strigă și plânge, dar această prezență este ceea ce are nevoie.

Fiind o prezență calmă trimite mesajul că, în ciuda sentimentelor lor mari, sunt în siguranță. Le permite să știe că te poți descurca cu orice îți aruncă în cale și că ești ok cu emoțiile lor, chiar și cu cele negative.

Pasul 6: Fii acolo când accesul de furie s-a terminat

Vei putea observa atunci când tantrumul se încheie. Copilul va face contact vizual, strigătele pot deveni mai liniștite. Acum este momentul să te reconectezi cu copilul, să-i arăți că încă îl iubești la fel de mult. Poți întinde mâinile sau deschide brațele pentru a arăta că ești disponibil pentru o îmbrățișare. Aceasta este partea care face ca totul să merite.

Ce latura pozitiva au aceste emotii?

Aceste acțiuni post-tantrum vă aduc mai aproape și vă consolidează conexiunea într-un mod diferit.

Gândește-te la o prietenie în care poți fi real și crud și îți arăți emoțiile, față de una în care este întotdeauna distractiv. Este un nivel diferit de relație.

Ne dorim ca copiii noștri să vină la noi atunci când se simt hărțuiți la școală, când se luptă cu probleme de imagine sau când sunt la prima lor despărțire.

Exista insa ceva pozitiv in aceste crize. Pentru ca odata cu aceste crize de lacrimi fierbinți si tipete, ii ajutam pe copiii nostri sa isi construiasca gradual încrederea, necesara in experientele anilor de educatie. Si ii invatam sa aiba incredere in caldura cu care ii vom primi in bratele noastre in orice situatie.

Mai multe despre psihologia copilului aici > 

 Forum dedicat psihologiei copilului

 Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.

redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda - in exclusivitate pentru Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate 2023
referinte
psychologytoday.com

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️