Copiii și reglarea emoțională - sfatul psihologului

TEMA: Dezvoltarea emotionala | 0 | 27/7/2023

Copiii si reglarea emotionala - sfatul psihologului

De ce copilul continuă să se comporte așa - să-și tachineze sora, să mintă, sa facă crize de tantrum sau să refuze să-și facă temele?

Mulți părinți presupun că, în astfel de situații, nu au fost suficienți de fermi în setarea limitelor sau a consecințelor pentru comportamentul nepotrivit al copilului. Însă, aproape întotdeauna, răspunsul corect este: copilul se poartă astfel deoarece este prins în emoția acelui moment. Așa cum, de altfel, uneori, ni se întâmplă fiecăruia dintre noi - iată sfatul psihologului.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Ce este reglarea emoțională?
La ce folosește reglarea emoțională?
Cum se dezvoltă reglarea emoțională?
Copilul de 5 ani: Dezvoltarea fizica si personalitatea

Copiii sunt uneori coplesiti de propriile emotii

Copiii au nevoie să-și simtă emoțiile, însă, de prea multe ori, sunt copleșiți de ele. Ca părinți, ne dorim ca ai noștri copii să aibă emoții, dar să nu fie împovărați de ele – să-și permită să simtă teamă, dar să nu rămână în casă din cauza anxietății, să fie entuziasmați, dar nu atât de agitați în entuziasmul lor încât să nu mai gândească rațional și să ia decizii proaste.

Ce este reglarea emoțională?

Reglarea emoțională este un proces complex ce implică conștientizarea, recunoașterea, înțelegerea și acceptarea emoției, precum și capacitatea de a avea reacții comportamentale adecvate situației.

O persoană cu o autoreglare emoțională bună își poate exprima emoțiile în mod constructiv, fără insulte sau jigniri, poate rezista comportamentelor impulsive ce pot înrăutăți situația sau poate avea grijă de ea atunci când se simte tristă sau dezorientată.

O adaptare optimă a emoției nu presupune întotdeauna descreșterea emoțiilor negative și creșterea emoțiilor pozitive. Când un copil este rănit sau a suferit o pierdere, e firesc ca el să simtă durere și tristețe. E important ca în astfel de momente, părintele să arate empatie și suport și să nu nege emoțiile copilului.

La ce folosește reglarea emoțională?

Capacitatea copilului de a-și regla emoțiile este considerată un factor esențial al sănătății psihologice a copilului. O reglare emoțională bună are beneficii în toate ariile vieții copilului.

Copiii care au capacitatea de a-și regla adecvat emoțiile relaționează mai ușor, își rezolvă mai bine conflictele cu prietenii și colegii, manifestă mai multă empatie față de cei din jur. Un copil cu abilități de reglare emoțională insuficient dezvoltate are dificultăți în a-și face prieteni noi sau în a-și păstra prietenii. Furia, agresivitatea, anxietatea exprimate în comportamente nepotrivite îi pot afecta relațiile de prietenie. Copiii respinși de colegi și prieteni sunt supuși unor riscuri precum bullying, abandon școlar, delicvență, abuz de substanțe.

O bună reglare a emoțiilor îi permite copilului să se concentreze mai bine la teste și evaluări (căci nu mai este copleșit de anxietate), să fie mai atent și mai implicat în activitățile școlare.
Un copil cu bune abilități de reglare emoțională gestionează mai bine stresul și este mult mai rezilient în fața diverselor provocări de la școală sau acasă.

O reglare emoțională deficitară se reflectă în probleme comportamentale și este un semnificativ factor de risc în tulburările de anxietate, depresie sau tulburări alimentare.
Și, nu în ultimul rând, calitatea relației copil-părinte este strâns legată de modul în care atât părintele, cât și copilul, reușesc să-și gestioneze emoțiile.

Ad-Extra3:

Cum se dezvoltă reglarea emoțională?

Autoreglarea emoțională nu este o abilitate înnăscută. Copiii au nevoie să învețe să-și gestioneze emoțiile, iar părinții joacă un rol esențial în acest proces. Copilul învață cel mai bine autoreglarea atunci când știe că emoțiile și îngrijorările lui vor fi auzite, acceptate și înțelese de către părinte.

Ca părinți, e necesar să ne alocăm timp (poate chiar zilnic) pentru a asculta preocupările și îngrijorările copilului. Uneori, când suntem obosiți, aglomerați sau supărați, nu putem asculta cu răbdare sau cu atenție. Însă, e important ca, în majoritatea situațiilor, să fim disponibili fizic și emoțional pentru copiii noștri.

În discuțiile cu părintele, copilul poate învăța că emoțiile așa-zise ”negative” (furie, frică, tristețe), deși sunt dureroase, nu vor dura pentru totdeauna, căci, prin propriile eforturi sau cu ajutorul adulților, poate depăși adecvat astfel de momente dificile.

Când părintele învață copilul să-și identifice și să-și gestioneze emoția, se creează astfel un cadru securizant, în care copilul se simte în siguranță să exprime chiar și cele mai dificile emoții. Simțindu-se în siguranță, acceptat și înțeles, emoțiile lui devin mai ușor de gestionat și mai puțin urgente, dezamăgirile sau frustrările se simt mai puțin dureros, mai puțin catastrofic, iar copilul va fi mai puțin insistent în cerințele lui și mult mai deschis și flexibil în a căuta soluții. Va fi mai rar blocat în atitudini de învinovățire, negare sau ceartă. Va fi mai capabil să simtă empatie și interes pentru ceilalți și să-și asume responsabilitatea acțiunilor sale.

Când noi, părinții, acceptăm și prețuim emoțiile copiilor noștri, nu doar îi ajutăm să se simtă mai bine, ci îi ajutăm și să fie mai bine, în toate aspectele vieții lor.