- veti citi:
Inainte a avea un copil
Apoi am inteles
Cand nu ai copii, judeci cu alta masura tot ce tine de educatia lor
Parenting-ul are constant nevoie de upgrade-uri
Parintii de adolescenti - cea mai grea versiune
Responsablitatea anilor de educatie
Copiii, plastilina din mainile parintilor
Adolescentii: cum ii ajutam sa fie mai siguri si cum le crestem respectul pentru ei insisi
5 lucruri important de stiut  - pentru parintii de adolescenti
Forum pentru parinti de adolescenti

Înainte să am un copil...

Cândva, în zborurile mele spre vacanțe, îmi doream doar liniște.
Și, recunosc, mă înfiora ideea ca lângă scaunul meu să fie... un bebeluș.

Știți la ce mă refer – acele plânsete sfâșietoare care încep când avionul decolează, continuă printre nori și revin când roțile ating pista.
Plânsete care mă împiedicau să citesc în tihnă, să închid ochii și să visez la destinație.

Iar părinții? Agitați, stresați, transpirând de neputință.
Iar eu, în neștiința mea de atunci, îmi puneam întrebări aspre:
„De ce călătoresc cu un copil atât de mic? De ce nu stau acasă? De ce mă deranjează pe mine?”

Mi se părea... inadmisibil.

Dar nu înțelegeam. Pentru că încă nu știam.
Pentru că nu eram (încă) mamă.

Apoi... mi-a venit și mie rândul.

De cum am devenit mamă, mi-am promis că voi păstra lucrurile aproape la fel.
Că viața noastră nu se va opri, că vom călători, vom ieși, vom merge înainte... doar că în trei.

Așa că, atunci când bebelușul meu avea 8 luni, am zburat pentru prima dată împreună. Plecam în vacanță – cu inima plină și valiza ticsită.

Numai că realitatea a avut alte planuri.
Bebelușul a plâns... și a plâns... și a plâns.
Timp de patru ore, zborul nostru s-a transformat într-o coloană sonoră de suspine neconsolate.

Transpirată de emoție și jenă, mă întrebam – cu o sinceritate aproape comică – oare pilotul reușește să se concentreze la condusul avionului?

Am ridicat ochii și am văzut totul.
Privirile calde ale altor mame – care știau. Care fuseseră acolo. Care mi-au zâmbit cu înțelegere.
Și... privirile reci, dezaprobatoare, ale femeilor fără copii.
Le recunoșteam. Le purtasem și eu, cândva.
Poate chiar pe același zbor, într-o altă viață.

Și, ca o cireașă pe tortul maternității, în timp ce îmi țineam bebelușul strâns la piept, încercând să-l liniștesc... a vărsat. Cu jet. Peste un domn așezat chiar în spatele nostru.

M-am simțit de parcă rușinea acelui moment venea să-mi răscumpere toate judecățile de dinainte.
Poate așa arată iertarea. Într-un avion, cu un scaun ud, o mamă sleită de puteri și un bebeluș obosit.

Și atunci am înțeles. Cu adevărat.
Că înainte judecam fără să fi trăit.
Iar acum trăiam... și învățam să nu mai judec niciodată.

Când nu ai copii... judeci altfel.

Ai impresia că știi.
Că dacă ai citit, ai văzut sau ai auzit... înseamnă că înțelegi.
Și poate fără să vrei, măsori părinții cu o riglă care nu ți-a tremurat niciodată în mână.

Spui: „Eu n-aș lăsa copilul să facă așa.”
Sau: „Eu n-aș ridica niciodată tonul.”
Și poate crezi că, în educația unui copil, există rețete clare și reguli care se aplică mereu.

Dar apoi... devii părinte. Și toate teoriile se prăbușesc în fața unei nopți nedormite, a unei crize de plâns sau a unei întrebări pe care nici tu nu știi cum să o formulezi în inima ta.

Apoi mai înveți ceva: că fiecare etapă e o lume nouă.
Când ai un bebeluș, nu înțelegi hărțuirea de la școală.
Când copilul tău e la grădiniță, adolescența pare încă departe – un munte cu cețuri pe vârf.
Și abia când ajungi acolo... realizezi cât de puține știam cu adevărat.

Educația nu e o listă de reguli.
Este o călătorie care te schimbă, te provoacă, te înmoaie și te învață să nu mai judeci.
Pentru că înveți – cu fiecare an – că nimic nu e absolut și nimeni nu are toate răspunsurile.

Parenting-ul nu e un rol fix. E o versiune în continuă actualizare.

La început, crezi că e suficient să iubești.
Apoi înveți că dragostea nu e totul – ci doar punctul de plecare.

Pe măsură ce copilul crește, și tu trebuie să crești.
Deciziile devin mai grele, întrebările mai profunde, iar greșelile… inevitabile.
Dar și oportunitățile de a deveni un părinte mai conștient, mai răbdător, mai prezent.

Parenting-ul nu are manual.
Are doar versiuni succesive de tine, care se adaptează, se resetează, se corectează.
Cu fiecare an care trece, ai nevoie de mai mult:
💭 înțelepciune,
🌀 flexibilitate,
📣 comunicare,
🤝 ascultare,
🌱 și o doză bună de auto-reflecție.

Pentru că fiecare etapă a copilului cere o versiune nouă a ta – una mai blândă, mai deschisă, mai prezentă.
Și, de cele mai multe ori, mai curajoasă.

Părinții de adolescenți – cea mai complexă versiune de parenting

Acum sunt mama unui adolescent.
Și, fără să exagerez, simt că am ajuns la un nivel avansat al meseriei de părinte – un fel de treaptă superioară, unde nu mai funcționează nimic „ca pe vremuri”.

Am trăit multe. Am simțit, am înțeles, am renunțat la certitudini.
Și am descoperit – cu uimire uneori, cu durere alteori – că da, e posibil să nu te mai poți înțelege cu propriul tău copil.
Că se închide în el. Că te respinge. Că pare un străin în casa ta.
Că exact copilul tău poate fi, pentru o vreme, de neînțeles.

Atunci înveți că trebuie să-ți resetezi strategia.
Să renunți la tonul autoritar și să îmbrățișezi răbdarea.
Să lași moralizările și să alegi empatia.
Să cauți nu să controlezi, ci să înțelegi.

Am învățat că nu există rețete universale.
Că fiecare adolescent e un univers în sine.
Și că în noi, părinții, e cheia:
🔎 Să descoperim ce-i face unici.
💡 Să le vedem talentele, chiar și când ei nu le văd.
💬 Să învățăm cum să vorbim cu ei, fără să-i pierdem.
🤍 Să le respectăm vulnerabilitățile.
🌱 Și, mai presus de toate, să le fim sprijin, chiar și când par că nu ne vor acolo.

Poate e cea mai grea etapă.
Dar e și una dintre cele mai importante. Pentru că atunci se clădește încrederea care îi va ține aproape și peste ani.

Responsablitatea anilor de educatie

Acei ani frumosi- care trec atat de repede - cand copilul e in mainile noastre - e timpul ales pentru a ne face datoria de a-i pregati pentru viata. Viata reala. De a nu nu pierde nici o sansa de a-i invata ce e dincolo de gardul copilariei. De a ne petrece timp drag cu ei si de a-i face puternici.

Am vazut copii de bani gata deveniti adolescenti scapati de sub control, am vazut copii ai caror parinti se bateau si se agreasau verbal -  deveniti adolescenti violenti, am vazut crescand copii ai caror paronti nu au reusit sa impuna reguli - deveniti mai apoi adolescenti cu probleme de alcolism,  am vazut copile frumoase ale caror mame nu au reusit sa le explice nimic despre dragoste si timpul ei ... si au devenit fete de consum...si am vazut adolescenti dezorientati - ai caror parinti nu au inteles nimic din responsabilitatile unui parinte ...

Copiii, plastilina din mainile parintilor

Toate se intampla sub ochii nostri pentru ca ei - copiii - sunt plastilina in mainile noastre. Pe program de fast-forwarding. Si gradina e plina.

Am intalnit parinti moralisti, parinti realisti, parinti depasiti, parinti deconectati, parinti implicati, parinti care se auto-iluzioneaza, parinti dezinteresati, parinti ambitiosi, parinti inteligenti, parinti imaturi, parinti egoisti si parinti mincinosi...

Ce fel de adolescenti vrem sa crestem? Privind in jurul meu am inteles ca nimic nu e intamplator. Acum stiu ca fiecare parinte are adolescentul pe care il merita. PS – Știu cine nu va fi de acord cu această declarație… și da, probabil e un părinte de adolescent aflat în plin „update de sistem”. 😉

5 lucruri important de stiut  - pentru parintii de adolescenti

Copilul in Media Sociala: 12 sfaturi pentru parinti pentru a nu pierde controlul
Ce fac adolescentii online: riscuri si pericole de care trebuie sa stie parintii
Temele pentru acasa - schema secreta a parintilor (de stiut neaparat)
Totul despre pilula contraceptiva: minighid pentru adolescenti si parinti
8 Moduri de a relationa cu copilul adolescent
Primele intalniri ale adolescentului: de la ce varsta le permitem si de ce. 

Pentru a intalni alti parinti de adolescenti, participati la sectiunea speciala a forumului Desprecopii.com: Adolescentii

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️