Importanța parenting-ului empatic în dezvoltarea emoțională a copilului: Cum să îți ajuți copilul să devină un adult echilibrat și sănătos emoțional

TEMA: Educatia copilului | 0 | 27/3/2023

Importanta parenting-ului empatic in dezvoltarea emotionala a copilului - Cum sa îiti ajuti copilul sa devina un adult echilibrat si sănătos emoțional

Ca parinte empatic, presupune să nu judeci sau să critici copilul, ci să încerci să înțelegi ce simte și să îi oferi sprijinul și încurajarea necesare pentru a face față provocărilor vieții. În loc să pedepsiți sau să amenințați copilul pentru comportamentele neadecvate, parentingul cu empatie încurajează părinții să discute cu copiii lor despre motivele din spatele acestor comportamente și să încerce să găsească soluții împreună. Iata 5 pasi pentru a-ti ajutacopilul să devină un adult echilibrat și sănătos emoțional

Importanța parenting-ului empatic

Parentingul cu empatie este un gen de parenting care se bazează pe abordarea cu înțelegere și compasiune a nevoilor, emoțiilor și comportamentelor copiilor. Acest stil de parenting încurajează părinții să își dezvolte empatia și să își manifeste această empatie în relația cu copiii lor. Ca parinte empatic, presupune să nu judeci sau să critici copilul, ci să încerci să înțelegi ce simte și să îi oferi sprijinul și încurajarea necesare pentru a face față provocărilor vieții. În loc să pedepsiți sau să amenințați copilul pentru comportamentele neadecvate, parentingul cu empatie încurajează părinții să discute cu copiii lor despre motivele din spatele acestor comportamente și să încerce să găsească soluții împreună.

Parentingul cu empatie poate ajuta la construirea unei relații puternice între părinți și copii, bazată pe încredere, respect și înțelegere reciprocă. Copiii care sunt crescuți într-un mediu de parenting cu empatie pot dezvolta o mai mare încredere în sine și o mai mare capacitate de a face față stresului și presiunii din viața de zi cu zi.

Alice Miller este o psihanalistă elvețiană și autoare cunoscută pentru cărțile sale despre copilărie și trauma psihologică. Una dintre cărțile sale cele mai cunoscute este "Banished Knowledge: Facing Childhood Injuries", publicată în 1988. Această carte explorează impactul traumei copilăriei și modul în care aceste experiențe pot influența relațiile și comportamentele din viața adultă.

În "Banished Knowledge", Miller argumentează că, pentru a trata cu adevărat traumele copilăriei, este necesar să ne confruntăm durerea și să acceptăm experiențele dureroase din trecut. Ea susține că această durere a fost adesea "îndepărtată" sau negată în mod conștient sau inconștient, dar că această negare nu face decât să agraveze problemele în timp.

Autoarea sustine ca „Orice persoană care își abuzează copiii a fost el însuși grav traumatizată în copilărie... nu există niciun motiv pentru abuzul asupra copiilor, altul decât reprimarea abuzului și confuziei suferite odată de abuzator. însuși.”

Dar - cum poate un fost copil abuzat emotional in copilarie - actualmente parinte - sa depaseasca experiențele dureroase suficient de bine astfel incat sa poate oferi copiilor săi mai multă dragoste decât i s-a oferit lui? Sau care sunt sansele ca acesti fosti copii abuzati emotional - sa opreasca acest ciclu si sa invete sa devina empatici pentru a-si creste altfel copiii?

Partea buna - spune autoarea - este ca multi din copiii abuzați amotional cresc hotărâți să le ofere propriilor copii copilăria de care au ratat-o.

Tatăl meu, care uneori a fost bătut și uneori disprețuit de tatăl său, a exprimat-o ca dorința „de a le oferi copiilor mei o viață mai bună decât am avut-o”.

Si totusi aparenta simplitate a acestei afirmatii este o iluzie. De fapt, cuprinde doi pași complexi: în primul rând, părintele trebuie să conștientizeze că el sau ea a suferit într-adevăr abuzuri în copilărie. Acesta este cel mai dificil pas, deoarece experiențele abuzive din copilărie sunt atât de dureroase încât le suprimăm; ele pot deveni astfel indisponibile pentru noi chiar și atunci când ne simțim pregătiți să ne confruntăm cu limitările noastre emoționale.

Citeste si Ajută-ti copilul sa fie mai empatic cu aceste 8 sfaturi date de psihologii de la Harvard

Uitam chinurile copilariei sau gasim scuze pentru abuzurile emotionale ale copilariei?

După cum explică Dr. Miller, „Mulți oameni cu greu își pot aminti chinurile copilăriei pentru că au învățat să le considere o pedeapsă justificată pentru propria lor „obraznicie” și, de asemenea, pentru că un copil trebuie să reprime evenimentele dureroase pentru a supraviețui”. Totuși, nu este inevitabil ca fiecare copil abuzat să devină el însuși un abuzator, „dacă, în copilărie, a avut șansa – fie o singură dată – să întâlnească pe cineva care i-a oferit altceva decât pedagogie și cruzime: o profesoară, o mătușă, un vecin, o soră, un frate. Numai prin experiența de a fi iubit și prețuit copilul poate discerne vreodată cruzimea ca atare, poate fi conștient de ea și poate rezista.”

Cu toate acestea, conștientizarea nu este suficientă pentru a opri ciclul de abuz.

Al doilea pas către acest obiectiv este ca părintele să învețe noi moduri de relaționare cu copiii, moduri la care ea însăși le-a văzut rar sau niciodată, când era copil. Cum poate un astfel de părinte să învețe să-și trateze copiii cu demnitate și respect?

Există câțiva pași importanți pe care toți viitorii părinți îi pot face pentru a crește copii sănătoși din punct de vedere emoțional:

Există o serie de pași importanți pe care toți viitorii părinți îi pot face pentru a crește copii sănătoși din punct de vedere emoțional. De pilda - iata niste aspecte importante:

♦ Crearea unui mediu sigur și stabil pentru copil:

Este important ca un copil să se simtă în siguranță și protejat acasă. Părinții ar trebui să creeze un mediu stabil și lipsit de violență, să ofere o rutină zilnică și să comunice deschis cu copilul lor.

♦ Învățarea abilităților de comunicare:

Comunicarea este cheia pentru a construi o relație puternică și sănătoasă cu copilul. Părinții ar trebui să își asculte copiii, să răspundă la întrebările și preocupările lor și să le ofere feedback pozitiv.

♦ Stabilirea limitelor și așteptărilor clare:

Copiii au nevoie de limite clare și de așteptări bine stabilite pentru a se simți în siguranță și pentru a se dezvolta. Părinții ar trebui să stabilească reguli și să ofere un model coerent de comportament.

♦ Învățați copiii să se exprime:

Este important să îi învățați pe copii să își exprime emoțiile și să le asigure că este normal să simtă diferite lucruri. Ascultați cu atenție când copiii dvs. vorbesc și încurajați-i să se deschidă.

♦ Încurajarea autonomiei și a independenței:

Este important ca părinții să încurajeze copiii să-și dezvolte autonomia și independența, să-și asume responsabilități și să ia decizii. Aceasta îi ajută să-și dezvolte încrederea în sine și să se simtă capabili să facă față provocărilor vieții.

Aceste aspecte au un efect profund asupra întregii familii. Nu numai că stabilesc capacitatea de a iubi și de a avea încredere în copil, dar îi ajută și pe părinți să se vindece de durerea propriei copilării. Prin stabilirea unei legături strânse de dragoste și încredere între părinte și copil, acești pași pot opri ciclul de abuz într-o generație.

Dr. Miller ne asigură că „Este absolut imposibil ca cineva care a crescut într-un mediu de onestitate, respect și afecțiune să se simtă vreodată împins să chinuie o persoană mai slabă... El a învățat foarte devreme că este corect și potrivit pentru a oferi creaturii mici, neajutorate, protecție și îndrumare; această cunoaștere, stocată în acel stadiu incipient în mintea și corpul lui, va rămâne eficientă pentru tot restul vieții." Un astfel de copil va crește cu convingerea profundă că este greșit să rănești o altă ființă umană.

Din păcate, mulți părinți nu cunosc acești cinci pași critici. Părinții abuzivi, care nu au experimentat niciodată dragoste necondiționată și încredere, le poate fi dificil să învețe noi moduri de relaționare cu copiii lor. Ce se poate face pentru aceste familii? Dr. Miller consideră că schimbările în legislație pot forța părinții să „se împace cu trecutul lor” atunci când „copilul nu mai este disponibil ca țap ispășitor legal”.

În Scandinavia, există legi care interzic abuzul asupra copiilor - nu doar agresiunea fizică și sexuală, ci și bătaia și hărțuirea. Aceste legi nu implică sancțiuni; acestea au scopul de a sensibiliza publicul cu privire la nevoile și drepturile legitime ale copiilor. Dr. Miller crede că „fiecare ființă umană prinsă într-o capcană va căuta o cale de ieșire. Și în suflet este bucuros și recunoscător dacă i se arată o cale de ieșire care nu duce la vinovăție sau la distrugerea propriilor copii. .. În cele mai multe cazuri, părinții nu sunt monștri – sunt copii disperați care trebuie să învețe mai întâi să vadă realitatea și să devină conștienți de responsabilitatea lor.”

Din fericire, capacitatea de a iubi și de a avea încredere, odată stabilită în interiorul unui copil, se poate transfera de-a lungul generațiilor la fel de ușor ca neîncrederea și cruzimea. Rănile se pot vindeca și nu trebuie să fie transmise copiilor, cu condiția să nu fie ignorate. Este perfect posibil... dar trebuie sa ramanem deschisi la mesajele copiilor noștri care ne pot ajuta să nu mai distrugem niciodată viața, ci mai degrabă să o protejăm și să îi permitem să înflorească.” - spune Alice Miller.

Ad-Extra3:

Despre pregatirea pentru viata a copilului tau, merita sa cititi:

Cum ii explicam copilului moartea unei persoane dragi?
Copii avantajati la scoala si in viata: cum ii ajutam sa reuseasca ...
Personalitatea copilului: genetica versus educatia parintilor
Disciplina copilului, un subiect controversat...
Agresivitatea copilului
Copiii au nevoie de disciplina

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2023
Milena este si psihoterapeut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
Referinte:
- https://mcc.gse.harvard.edu/
The Journal of Psychology

Ad-Extra3: