Anghinarea

Acasa > Fi Super Sanatos/Sanatoasa

Tema: Plante medicinale | 1 | 5/1/2009

Anghinarea

• La anghinare, in Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare in casa nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool.

Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.) / Cynara Scolynmis.L.
Denumiri populare: anghina, angina
Raspandirea: creste in toate zonele Romaniei, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de recoltare:
Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.

Anghinarea scade colesterolul

Principiile active cuprinse în frunzele de anghinare sunt: substanţe flavonoide, insulină, polifenoli, cinarină (substanţa care conferă gustul amar al frunzelor), săruri de potasiu şi magneziu, substanţe oxidante şi produşi sterolici. Datorită acestora, preparatele din anghinare au acţiune diuretică şi coleretică (stimulează producţia bilei de către ficat), colagogă (stimulează eliminarea bilei din ficat), antitoxică hepatică şi scad nivelul colesterolului din sânge.

Mod de administrare

Produsele din anghinare sunt utilizate în tratamentul unor afecţiuni precum: insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică, balonarea, calculii biliari, anorexia, hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială, diabetul şi numeroase boli digestive.

Pentru prepararea ceaiului, se pune într-un vas o linguriţă de frunze de anghinare, mărunţite şi uscate, care se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. După răcire, lichidul se strecoară şi se îndulceşte cu zahăr. Se recomandă consumul ceaiului dimineaţa şi în cursul zilei, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Pacientul trebuie să stea întins pe partea dreaptă, timp de 30 de minute, după ce consumă ceaiul de anghinare. Tratamentul se face progresiv, cu doze mici în primele zile, cantitatea crescând treptat. În general, tratamentul durează între 20 şi 30 de zile. Dacă simptomele bolii persistă, administrarea ceaiului se va relua după o lună.

Anghinarea stimulează pofta de mâncare

Datorită importantelor efecte diuretice, ceaiul de anghinare este utilizat în tratamentul unor afecţiuni renale cronice, precum nefrita. Anghinarea măreşte volumul de urină, favorizând în acelaşi timp eliminarea de uree şi substanţe toxice de la nivelul rinichilor şi al ficatului. Datorită eliminării de toxine, ceaiul se recomandă în tratamentul urticariilor şi al diverselor forme de prurit.

Ceaiul are efecte foarte bune în afecţiunile tubului digestiv, precum constipaţia, enteritele, colitele, fermentaţiile intestinale şi în cazul lipsei poftei de mâncare. De asemenea, ceaiul este recomandat celor care suferă de hipertensiune arterială, angină pectorală sau ateroscleroză. Datorită prezenţei insulinei, anghinarea poate fi folosită cu succes în tratamentul unor tipuri de diabet.

Important de stiut

În tratamentul afecţiunilor cronice hepato-biliare se prepară o infuzie din două linguriţe de frunze la 300 ml de apă. Infuzia se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Până în momentul luării mesei, se recomandă ca pacientul să stea întins pe partea dreaptă. Tratamentul cu anghinare este contraindicat în afecţiunile acute renale şi hepato-biliare.

In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool. La fel de eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in diverse inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate.

Bolile mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. Medicii vechi considerau ca virusii, bolile, in general, sunt alcatuite din celule vii care, asemenea unor dusmani nemilosi, ataca organismul, iar daca organismul nu se poate apara singur, nu poate trimite in lupta armatele sale de anticorpi, atunci el trebuie ajutat cu celule vii, cu aliati. Ei sunt cei ce vor birui infectia, fara sa afecteze organismul. Medicamentele, majoritatea pe baza de compusi chimici, distrug boala, dar, o data cu ea, si organismul. Din pacate, putini mai tin cont de acest lucru, dar urmarile se vor vedea peste ani când, slabit peste masura, organismul va ceva la cel mai mic stimul de origine virala. Pentru ca, in ziua de astazi, oamenii sunt mai comozi si prefera sa inghita niste pilule decât sa bea ceaiuri – si cât de greu e de facut un ceai. Si totusi, cum sa ne explicam explozia de <leacuri babesti>, care vin sa trateze o serie de boli in care produsele farmaceutice se dovedesc inutile? Evident, aceste plante miraculoase au trecut proba timpului.

Anghinarea, un leac fara contraindicatii

 Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare. Poate fi plantata doar primavara, la o adâncime de circa 1,5 cm si la distante de 50 cm, de preferat in locuri insorite. Rezista la seceta - poate fi udata doar o data pe saptamâna, ceea ce inseamna ca puteti pleca linistiti in concediu – si este rezistenta la frig, putând suporta geruri de pâna la –10 grade C. Semintele de anghinare se coc in lunile august-septembrie si reprezinta principala materie prima in trartament, continând o serie de vitamine si substante active care stimuleaza cresterea trombocitelor in sânge.

Anghinarea, ca planta de decor

Pentru cei pe care inca nu i-am convins, inca, de necesitatea unui tratament naturist pe baza de anghinare, sa le prezentam planta sub aspect decorativ. Pusa intr-un ghiveci mai mare, anghinarea creste aidoma unei meduze mari, cu frunze mari si ondulate, colorate intr-un superb verde inchis, cu desene sidefii si cu spini lungi pe margini. Pe tulpina inalta de pâna la 160 centimetri regasim florile de culoare purpurie. Semintele, maronii, au o forma ovoidala si sunt asezate in teci de  3 – 8 milimetri, care au un mic mot alb. Atit sucul, cit si radacina au proprietati terapeutice. Ghimpii pe care-i are fac ca nici animalele si nici pasarile sa nu se apropie de planta, asa incât, cei care au animale de casa pot sa stea linistiti, intrucât acestea nu vor strica minunata planta. Cei care locuiesc la casa o pot sadi si de-a lungul gardului, devenind un al doilea gard viu, de care copiii nu pot trece si care confera si un aspect placut  pentru cei care privesc.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️