Copilul meu este rasist! Ce sa fac?
Copilul meu este rasist! Ce sa fac?
-
Nu, nu este o afirmatie personala, ci o replica ipotetica, dar pe care multi parinti ar putea-o rosti la un moment dat, in situatia in care ar constata ca propriul copil manifesta tendinte rasiste. Un copil sa fie rasist? Este exagerat, ar putea spune unii. Si totusi, vad constant in jurul meu situatii care ma fac sa cred ca da, un copil poate avea manifestari rasiste.
Rasismul nu e din nastere!
Orice remarca rasista are o sursa!
Respingerea poate fi individuala sau colectiva!
Prevenirea rasismului se face prin supravegherea propriului comportament!
Reflectarea matura asupra rasismului
Nu, nu este o afirmatie personala, ci o replica ipotetica, dar pe care multi parinti ar putea-o rosti la un moment dat, in situatia in care ar constata ca propriul copil manifesta tendinte rasiste. Un copil sa fie rasist? Este exagerat, ar putea spune unii. Si totusi, vad constant in jurul meu situatii care ma fac sa cred ca da, un copil poate avea manifestari rasiste.
Si ma intreb de ce se intampla acest lucru intr-o societate pe care o vrem mai civilizata, mai buna, mai evoluata. De aici, probabil, si meditatia asupra acestei teme aparent exagerate, dar cu care ne confruntam adesea fara sa ii acordam importanta cuvenita.
Rasismul nu e din nastere!
Nicio fiinta umana nu e rasista din nastere, prin urmare, un copil nu are cum sa fie rasist pur si simplu, pentru ca asa este el. Copiii nu fac diferente intre rase si cu atat mai mult nu au notiunea de asa-zisa superioaritate a unei rase fata de alta. Culoarea pielii nu este pentru copii un criteriu demn de luat in considerare atunci cand isi fac prieteni, ci este, cel mult, un lucru care uimeste sau naste alte curiozitati. Uneori, diferentele vizibile de culoare a pielii pot fi un motiv al distantarii, insa nu este vorba despre o distantare rasista, ci mai degraba de una explicabila prin factori psihologici ce tin de perceptia imediata. Ideile rasiste nu apar la copii decat daca sunt impregnate de catre cineva sau decat daca sunt rezultatul copierii unor comportamente ce servesc drept modele. Anturajul (familie, prieteni) si adesea mass-media sunt factorii cei mai importanti care contribuie la manifestarile rasiste pe care le poate avea un copil.
Orice remarca rasista are o sursa!
Chiar daca primul impuls este sa te enervezi si sa ii faci observatie copilului tau atunci cand are o astfel de manifestare, uneori pe un ton dur, psihologii considera ca solutia nu este aceasta. Ceea ce trebuie sa faci este sa dialoghezi cu copilul, fara agresivitate verbala. Chiar daca remarca este facuta, poate, in spatiul public si acest lucru antreneaza un sentiment de rusine din partea parintelui, dialogul trebuie sa aiba loc cu voce tare, astfel incat copilul sa constientizeze gravitatea atitudinii sale. Pune-i intrebari simple si asteapta raspunsurile: „De ce spui asa ceva? Ce dovezi ai pentru ceea ce ai spus? Cine iti permite sa generalizezi? Ti-ar placea ca cineva sa spuna la fel despre familia ta?”. Scopul acestor intrebari este de a afla care este cauza care a condus la o remarca rasista si de a-i arata in acelasi timp copilului dezacordul tau, ca parinte. De altfel este chiar recomandat sa iti exprimi direct acest dezacord prin replici clare de genul „Nu imi place sa te aud spunand astfel de lucruri pentru ca...”
Respingerea poate fi individuala sau colectiva!
Un copil isi poate manifesta antipatia fata de o persoana (adult sau copil) de culoare diferita, fara ca acest lucru sa fie legat de rasa. In acest caz trebuie identificat motivul pentru care copilul a facut o anumita remarca si facuta distinctia intre o remarca rautacioasa cauzata de un motiv anume si o remarca rasista, fara suport clar. Daca, in schimb, afirmatia include o respingere colectiva, referitoare la un grup de persoane (de alta culoare de exemplu), atunci lucrurile trebuie lamurite astfel incat sa nu degenereze in injurii si tensiuni inutile. Intreaba-l pe copil cat se poate de ferm, fara a-l certa: „Ce stii tu despre acesti oameni? Ii cunosti? Ce anume iti permite sa ii judeci fara sa ii cunosti?”. De asemenea, trebuie sa afli de unde a imprumutat copilul ideile rasiste pe care le manifesta pentru ca, asa cum sustin psihologii, acestea nu pot fi decat rezultatul unor influente din partea altor persoane care manifesta aceleasi tendinte.
Prevenirea rasismului se face prin supravegherea propriului comportament!
In privinta judecatilor legate de rasa, de apartenenta la grupuri, copilul ia, in general, exemplul propriilor parinti. Prin urmare, este absolut necesar sa iti supraveghezi propriul comportament si propriile replici referitoare la situatii care ar putea genera o manifestare a rasismului. Viata de zi cu zi ofera numeroase posibilitati pentru a-i arata unui copil ca rasismul este o atitudine negativa si ca diferentele intre oameni pot constitui un motiv de evolutie si de imbogatire pozitiva a relatiilor interumane si nu un motiv de disputa. Oamenii de rase diferite au culturi diferite, obiceiuri diferite, dar, dincolo de aceste aspecte, cu totii sunt fiinte umane, iar diferentele dintre ei trebuie sa antreneze interactiuni pozitive, care sa le imbogateasca reciproc propriile viziuni despre lume. Desigur, pentru un copil, diferentele imediate, cum ar fi cele legate de culoare pielii, pot fi in prima faza inexplicabile, insa, in acelasi timp, curiozitatea pe care o antreneaza poate fi directionata spre actiuni pozitive. Vizionarea de filme, lectura de carti, vizionarea de emisiuni pe teme ce tin de comunicare intre oameni diferiti, de rase diferite pot fi de un real folos pentru a-i arata copilului tau ca rasismul este ceva nejustificat, De asemenea, calatoriile in locuri in care puteti intalni oameni de diferite rase si culturi pot constitui experiente excelente de imbogatire spirituala si de exersare a spiritului anti-rasist.
Reflectarea matura asupra rasismului
Incepand cu varsta de 6 – 7 ani, copilul este capabil sa inteleaga mai matur lumea si sa aiba o imagine globala asupra societatii si a legaturilor intre oameni. Incepe sa inteleaga explicatiile legate de diferentele dintre oameni si sa reflecteze singur asupra acestora, fiind, de asemenea, capabil sa inteleaga faptul ca exista prejudecati in ceea ce priveste diferentele de rasa, de cultura, de apartenenta la un grup. Doar ca aceasta intelegere necesita explicatii detaliate, ce trebuie abordate cu tact de catre parinti. Copiii pot sa inteleaga inclusiv faptul ca intoleranta si respingerea unei persoane din cauza rasei sale este pedepsita de lege. Notiunea de egalitate intre indivizi este cea care trebuie sa stea la baza unei asemenea discutii. Atunci cand copilul este suficient de mare, incat sa inteleaga notiunile legate de anatomie, de istorie, de cultura, parintele ii poate explica faptul ca diferentele de rasa nu au, in primul rand, niciun fundament biologic. De asemenea, trebuie explicate consecintele politice, sociale si istorice ale rasismului, apeland la exemple cunoscute din evolutia civilizatiei mondiale.
Ne place sau nu, rasismul este o problema cu care societatea inca se confrunta sub diverse forme, cu toate ca la nivel teoretic, opinia generala este ca rasismul este ceva nociv si nu conduce la nimic bun pentru nimeni. Confruntarea cu acesta problema poate fi inexistenta intr-o societate civilizata, insa, la fel de adevarat este, ca ea poate sa apara atunci si acolo unde te astepti mai putin. De aceea, ca parinti, avem datoria morala de a comunica ferm si onest cu propriii copii in legatura cu aceasta tema ce pare adesea dificil de gestionat.
Despre meseria de parinte merita de citit si:
Cum raspund parintii pentru faptele copiilor - iata care sunt prevederile legilor in Romania
Parintii raspund pentru faptele copiilor lor? În general, părinții nu sunt direct responsabili pentru acțiunile sau faptele copiilor lor în sensul juridic al…
9 lucruri ridicole pe care părinți le spun copiilor lor
Cine nu isi aminteste de dojenile moralizatoare ale parintilor, din vremea copilariei si adolescentei? Ei bine, chiar si atunci stiam ca jumatate din lucrurile pe care parintii ni le spuneau nu erau…
Despre parenting, mai cititi:
Confesiunile unei mame: Daca ai un singur copil ...
Nu stiu daca mi-am dorit sa am doar un copil - insa viata a decis ca eu trebuie sam am doar un copil. Uneori universul si forta divina este cea care aranjeaza lucrurile in viata si oricat de tare ai…
Esti o mama elicopter ? Afla facand acest TEST
Tu ce fel de mama esti pentru copilul tau? Esti genul de mama care bazaie non stop pe langa copilului sau?Afla daca esti sau nu un parinte elicopter, facand testul de mai jos.
De ce NU vreau să fiu un părinte perfect! Altceva contează pentru mine - confesiunile unei mame
Probabil că fiecare părinte cochetează la un moment dat cu dorința de a fi cât mai aproape de perfecțiune. Mi s-a întâmplat și mie de câteva ori,…
Comunitatea Desprecopii - Hai pe forumul parintilor
Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)
autor: redactor Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2015
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII