Cum alegem activitățile extrașcolare ale copilului: provocări și 6 sfaturi pentru a face cele mai bune alegeri

TEMA: Activitati si miscare | 0 | 17/7/2023

Cum alegem activitatile extrascolare ale copilului - provocari si 6 sfaturi pentru a face cele mai bune alegeri

Care ar putea constitui ingredientele unor alegeri reuşite şi corecte pentru programul extraşcolar al copilului tău?

Cu toate bunele intenţii care stau la baza unei astfel de atitudini corecte şi responsabile, ea vine la pachet cu o serie de provocări şi dileme. Copilul învaţă engleză şi germană, face şah şi aikido, este pasionat de basket, cântă la vioară iar în timpul liber colecţionează timbre. N-ar strica să mai facă şi nişte meditaţii la matematică. Nu e prea mult? Cum hotărăsc eu, ca părinte, la ce să renunţăm pentru a nu-l suprasolicita?

Preocupările părinţilor devin din ce în ce mai complexe
Provocări şi dileme
Iar tu, ca părinte, trebuie să alegi
Care ar putea constitui ingredientele unor alegeri reuşite şi corecte pentru programul extraşcolar al copilului tău?
Alegerea unui sport pentru copil: motive, factori de influenta, beneficii

Crescand, copilului ii cresc si nevoile iar noua parintilor, responsabilitatile

Unul dintre clişeele asociate în mod tradiţional creşterii şi educării copiilor spune că grijile părinţilor devin din ce în ce mai serioase şi numeroase odată cu vârsta celor mici. Dacă la vârsta bebeluşeniei principalele preocupări ale părinţilor erau să-i îndeplinească pruncului nevoile de imediată trebuinţă, cum ar fi hrana, odihna, căldura, confortul fizic şi psihic, odată ce copilul creşte, la fel cresc şi nevoile sale.

Preocupările părinţilor devin din ce în ce mai complexe

La fel şi responsabilităţile. Când copilul ajunge la vârsta şcolară, nu mai este suficient să-i asiguri sandvişul zilnic şi hainele care să-i ţină de cald. Părintele trebuie să-şi găsească, sau să-şi creeze resursele fizice, mentale şi financiare care să-l ajute pe cel mic să-şi contureze personalitatea în mod complex, să-şi descopere talentele şi să le valorifice din plin.

Bineînţeles, cei mai mulţi dintre părinţi fac asta. Cei responsabili, cei preocupaţi de viitorul şi şansele copiilor lor, cei care ştiu că bazele unei educaţii solide se pun în copilărie, şi că aceeaşi perioadă este esenţială în caracterul viitorului adult, în dezvoltarea capacităţilor sale intelectuale şi afective, a abilităţilor de a lua decizii corecte în măsură să-i afecteze pozitiv existenţa.

Aceştia sunt părinţii cu care ne întâlnim după-mesele, luându-şi copilul de la ora de germană şi ducându-l la şah. Sunt acei părinţi care nu lipsesc de la şedinţele cu părinţii, unde se interesează de rezultatele fiului sau fiicei lor, solicită lămuriri, propun soluţii constructive, îşi oferă sprijinul. Se interesează de sisteme educaţionale alternative, sunt la curent cu abilităţile cerute "pe piaţă" de la un viitor absolvent de liceu şi/sau facultate şi încearcă, prin toate mijloacele, să-i ofere copilului pregătire adecvată în acest sens.

Provocări şi dileme

Cu toate bunele intenţii care stau la baza unei astfel de atitudini corecte şi responsabile, ea vine la pachet cu o serie de provocări şi dileme. Copilul învaţă engleză şi germană, face şah şi aikido, este pasionat de basket, cântă la vioară iar în timpul liber colecţionează timbre. N-ar strica să mai facă şi nişte meditaţii la matematică. Nu e prea mult? Cum hotărăsc eu, ca părinte, la ce să renunţăm pentru a nu-l suprasolicita?

Engleza şi germana sunt indispensabile; indiferent de viitoarea profesie, e obligatoriu să cunoască două limbi străine. Şahul dezvoltă inteligenţa şi capacitatea de gândire logică. Aikido este perfect pentru autocontrol. Basketul e bun pentru sănătate ( e cam scund băiatul, poate mai creşte). Toţi copiii asiatici care obţin rezultate remarcabile la facultăţi de top au studiat vioara, care pe deasupra îi dezvoltă simţul artistic şi sensibilitatea.

Ad-Extra3:

Iar tu, ca părinte, trebuie să alegi

De la o vârstă, trebuie să ne cristalizăm opţiunile şi să ne restrângem sfera activităţilor în aşa fel încât să aibă timp pentru a se perfecţiona în domeniul pentru care copilul are abilităţi reale, care are şanse autentice de a se transforma la un moment dat într-o profesie care să-i permită să trăiască din asta şi, evident, care să-i aducă satisfacţii.

Nu este uşor. Alegerea trebuie să ţină cont de caracterul copilului, de abilităţile sale native, de înclinaţiile sale, de programul său zilnic, de vârsta sa. Şi mai trebuie să fie flexibilă, ceea ce presupune că părintele, împreună cu copilul, pot – şi trebuie – să facă necesare schimbări în ceea priveşte programul celui mic, ori de câte ori aceste schimbări se impun.

Care ar putea constitui ingredientele unor alegeri reuşite şi corecte pentru programul extraşcolar al copilului tău? 6 sfaturi

1. Opţiunile trebuie să fie suficient de numeroase, în special la vârsta mică. Şcolarul mic (până în clasa a patra) are încă timp liber suficient, nu este încă stresat de examene şi decizii majore şi – cel mai important – este încă deschis ca un burete spre noi experienţe. De unde să ştie că nu e un geniu într-un anumit domeniu, dacă nu încearcă asta? Profită de această perioadă şi îndrumă-l înspre orice activitate disponibilă, de la echitaţie la înot, de la scrimă, cursuri de teatru şi limbi străine la instrumente muzicale, olărit sau tenis de masă.

2.Opţiunile ar trebui să fie diversificate. Chiar dacă ai un copil cu abilităţi sportive certe, evită să îl duci lunea şi miercurea la atletism, marţea şi joia la înot şi în weekend la fotbal. Epuizarea fizică e o problemă serioasă; pe de altă parte, rişti să neglijezi dezvoltarea laturilor intelectuale şi artistice. Şi invers; un copil care studiază limbi străine, fizica pentru copii şi informatică are, şi el, nevoie de o alternativă mai activă din punct de vedere fizic.

3. Pe măsură ce copilul creşte, alegeţi împreună care sunt activităţile pe care le continuaţi şi cele la care veţi renunţa. Luaţi în calcul beneficiile activităţilor în plan fizic, intelectual şi artistic, talentul şi priceperea copilului şi posibilitatea de concretizare practică a rezultatelor acestor acţiuni. Nu uitaţi încă un criteriu important: cât de tare îi place copilului? Chiar dacă el ar fi un talent nativ la cântatul la nai, cu certe perspective de a câştiga concursuri de talente, dacă el preferă mai degrabă să joace badminton, alegerea ar trebui să fie simplă.

4. Alege pentru copil, nu pentru tine. Un copil fragil din punct de vedere fizic, sensibil, interiorizat, are puţine şanse de a face performanţă la lupte libere, în ciuda frustrărilor tatălui său, care şi-a risipit talentul în copilărie pentru că nimeni nu l-a împins de la spate. În mod similar, un copil activ, energic, cu abilităţi sportive şi lipsit de aptitudini artistice deosebite nu trebuie chinuit cu ore de canto doar pentru că mama sa nu a reuşit să ajungă prim-solistă de operă.

5. Nu uita că o alegere înseamnă, aproape întotdeauna, şi o renunţare. Asigură-te că, dacă alegi să continuaţi un hobby la nivel de performanţă, e nevoie să va asumaţi tot ce implică asta: costuri materiale, timp, disponibilitate şi perspectiva de a fi nevoit să nu te poţi concentra suficient pe alte aspecte ale educaţiei şcolare. Ia în calcul posibilitatea ca pasiunea copilului să-i aducă un venit: sunt şanse? Dacă da, asumă-ţi riscul în cunoştinţă de cauză. Dacă mai degrabă nu, ai putea să vă concentraţi pe drumul mai sigur al unei educaţii solide.

6.Cuvantul de bază în determinarea programului extraşcolar al copilului tău ar trebui să fie echilibrul. Păstrează o linie de mijloc sigură, pentru a-i oferi celui mic o varietate de acţiuni care să nu-l obosească, dar care să-i satisfacă, în acelaşi timp, nevoia de relaxare, de instruire şi de achiziţie de noi abilităţi.

Alegerea unui sport pentru copil: motive, factori de influenta, beneficii

Atunci cand va ganditi sa inscrieti copilul la un sport, luati in calcul cat este de pregatit copilul, emotional si fizic. Un inceput prea timpuriu poate deveni frustrant si pentru copil si pentru dumneavoastra si poate indeparta copilul definitiv de sport. Desi exista programe sportive create pentru prescolari, abia pe la 6-7 ani majoritatea copiilor dezvolta nivelul potrivit de aptitudini fizice si de atentie necesare pentru a asculta indicatiile si a invata regulile unui joc. Sportul poate fi amuzant pentru copiii foarte mici si cei de gradinita, dar ar trebui sa nu fie axat pe competitie, ci pe a avea mai multe oportunitati amuzante de a fi activ. Iata sfatul de la Desprecopii.com.