10 Sfaturi din...Gradina Domnului :) pentru părinți

TEMA: Despre sarcina altfel | 0 | 1/5/2021

10 Sfaturi din...Gradina Domnului - ) pentru parinti

Daca ar fi sa te gandesti la cel mai absurd lucru care ti s-a prezentat ca bun de urmat in cresterea si educarea copiilor, la ce te-ai gandi? Din multitudinea de prejudecati, mituri, superstitii, idei antice ale vecinei sau ale matusii, care ti s-a parut cea mai aberanta?

Mare e Gradina Domnului .... si plina de sfaturi si veti citi:
1. Nu cumpara nimic pentru copil inainte de nastere, pentru ca aduce ghinion!
2. Numarul 1 in topul popularitatii – eterna ata rosie
3. Nu scoate bebelusul din casa pana la botez!
4. Nu taia unghiile bebelusului inainte sa implineasca un an, pentru ca va deveni hot
5. Da-i de mancare bebelusului, nu vezi ca-i e foame / pofta?
6. Pune-i caciula in cap, ca raceste
7. Da-i ceai, ca ii e sete!
8. Antibiotic preventiv
9. Inveleste-l, sa transpire!
10. Un bebelus hranit cu lapte praf nu va fi la fel de destept ca un bebelus alaptat

Mare e Gradina Domnului .... si plina de sfaturi

Daca ar fi sa te gandesti la cel mai absurd lucru care ti s-a prezentat ca bun de urmat in cresterea si educarea copiilor, la ce te-ai gandi? Din multitudinea de prejudecati, mituri, superstitii, idei antice ale vecinei, bunicii sau ale matusii, care ti s-a parut cea mai aberanta?

In topul meu personal, pe locul intai se situeaza detasat o tanti care, pe drumul dintre doua statii de autobuz, m-a sfatuit total dezinteresata sa ii leg copilului la gat carpa cu care spal vasele. Ca acolo se aduna toate vitaminele din lume, din zoaiele vaselor murdare si din mizeria spalarii legumelor si fructelor, si copilul nu va mai raci/face rosu-n gat niciodata. Am omis sa-i spun ca nu am carpa, ci burete de vase, si ca nu l-as putea prinde de gatul copilului decat, eventual, cu capse. Caz in care, cumpanind asupra raportului riscuri-beneficii, preferam sa renunt la avantajele vitaminelor din chiuveta mea.

Aceasta experienta, care mi-a adus brusc in minte sintagma ”Gradina Domnului” combinata cu proba olimpica de sarit garduri, m-a facut sa ma gandesc la multitudinea de mituri, prejudecati, superstitii care sunt traditional legate de cresterea copiilor, de la unele absolut nevinovate la unele de-a dreptul ridicole si potential periculoase.

1. Nu cumpara nimic pentru copil inainte de nastere, pentru ca aduce ghinion!

Da, desigur. Si, in timp ce mama este in maternitate, tatal, in loc sa bea si el un vin cu prietenii de bucurie ca are o odrasla (asta daca nu sta langa proaspata mamica) cutreiera magazinele sa cumpere, in trei zile, hainute, scutece, vanita, termometru, lenjerie, pat, dulap, etajere, carusel, cosmetice, biberoane, etc, etc, etc. As vrea sa vad un tatic dispus sa faca toate acestea eficient si responsabil (adica sa armonizeze culoarea patutului cu cea a peretilor, sa ia body-uri in degrade si culori pastelate, cosmetice de ”n” tipuri de la o anumita firma). Si mai mult, as vrea sa vad o mamica acceptand ca un tatic sa faca toate astea in locul ei.

2. Numarul 1 in topul popularitatii – eterna ata rosie

Ciudat, dar in mintea multor mame, bunici si matusi, bucatica aceea de ata colorata reprezinta o garantie ca nimeni si nimic nu se va atinge de odor. Asta, la concurenta cu ”stinsul carbunilor”, tratament infailibil in cazul in care bebelusul a fost deja deochiat, in pofida atei de la incheietura mainii.

Ad-Extra3:

3. Nu scoate bebelusul din casa pana la botez!

Superstitia provine, probabil, din comunitatile romanesti rurale in care perioada de cateva saptamani de la nastere pana la botez – care coincidea cu molifta – era menita sa-i acorde proaspetei mamici o binevenita pauza de la toate celelalte indatoriri ale gospodariei. Nu intamplator, in aceste saptamani, intreaga populatie feminina a comunitatii se mobiliza in vederea ”aducerii mancarii” pentru lauza, scutind-o astfel de obligatia gatitului in aceasta perioada. De fapt, bebelusul poate fi scos din casa imediat dupa nastere, in conditii adecvate, indiferent de vreme, cu exceptia fenomenelor extreme, evident.

4. Nu taia unghiile bebelusului inainte sa implineasca un an, pentru ca va deveni hot

E de preferat, nu-i asa, sa-l lasi cu unghiile lungi, desi e greu de imaginat ca cineva chiar ar putea sa nu taie unghiile copilasului un an de zile doar ca sa se asigure astfel ca fiul / fiica va duce o viata corecta si cinstita. Oare nu sunt mai multe sanse sa obtii acest rezultat prin educatie?

5. Da-i de mancare bebelusului, nu vezi ca-i e foame / pofta?

Chiar daca bebelusul are doar patru luni, daca se uita ”cu pofta” la sarmale, da-i si lui. De fapt, ”pofta” este interpretarea publicului. Copilul se uita curios, cerceteaza spatiul din jur. Nu-i e ”pofta”, pentru ca nu stie ca ce e in farfurie se baga in gura. La varsta lui, singurul care se baga in gura este sanul mamei. Asta n-a oprit-o pe (fosta) pediatra a fiului meu sa ma certe ca nu-i dau si eu copilului de doua luni, alaptat exclusiv, ”suc de portocale”, ”supa” si „piureuri de legume”. Si tot ea, in alta ordine de idei, dar in acelasi registru, m-a sfatuit pe ton imperativ ”sa-l tin la soare”, ”nu-l vad ce piele alba are?” – asta in conditiile unei veri caniculare cu temperaturi frecvente de 40 de grade.

6. Pune-i caciula in cap, ca raceste

Obsesia frigului, impreuna cu cea a foamei, descrisa mai sus, constituie un leit-motiv al folclorului romanesc in ce priveste puericultura. Cine stie din ce era glaciara combinata cu depresiuni economice vine aceasta fobie ancestrala puternic impregnata in mentalul unei anumite parti a societatii romanesti. Cert e ca imaginea unor copilasi maricei cu caciuli in cap, in parc, pe temperaturi puternic pozitive (spus bland) este inca un stereotip. Regula dupa care m-am luat eu: daca mie imi e frig, si lui ii e frig. Daca eu pot fara caciula, si el poate. In casa, nu i-am pus niciodata.

7. Da-i ceai, ca ii e sete!

Sau: da-i ceai, ca il doare burta! Sau, pur si simplu: da-i ceai, chiar daca n-ai niciun motiv! E greu de inteles cum o societate care n-are nicio traditie in consumul de ceai (in afara celebrului five o’clock tea ale carui implicatii erau mai degraba sociale decat gastronomice) si in care preferintele in materie de bauturi se indreapta in mod categoric catre alte tipuri de licori, a dezvoltat, totusi, o asemenea adictie pentru ceaiul oferit bebelusilor ca un panaceu universal. Pana la varsta de aproximativ 6 luni, copilul bea exclusiv lapte de la mama lui! Care tine si de foame, si de sete. Pentru probleme de sanatate, e recomandabil sa intrebati un pediatru (modern, nu ca fosta mea) care va va spune ce sa faceti. La aceasta varsta, ceaiul este in cel mai bun caz inutil, si in cel mai rau caz, periculos.

8. Antibiotic preventiv

Desi problema antibioticului la copii reprezinta o chestiune pur medicala, imi permit sa o cataloghez la capitolul ”mituri” datorita largei sale popularitati nedorite in Romania. Eram convinsa ca ignoranta crasa cu privire la administrarea medicamentelor, in special cele pentru copii, tine de un anumit segment al societatii, din zonele rurale izolate, cu nivel scazut de educatie si acces limitat la surse de informatie. Spre surprinderea mea, cunosc multe mame supracalificate, moderne, emancipate, care dau copiilor antibiotic ”preventiv”. Sau care au stoc de antibiotice in casa, de dat dupa ureche, cand considera ele ca este cazul. si care intrerup perioada de administrare dupa doua-trei zile, din aceleasi considerente – ELE cred ca este suficient, anuland astfel orice posibil efect si cauzand rezistenta la respectivul antibiotic. Acest fapt nu este de mirare daca luam in considerare statisticile, care spun ca peste 50% din populatia Romaniei ia antibiotic cel putin o zi pe an. Aceeasi pediatra mai sus-amintita mi-a prescris pe loc antibiotic la un banal rosu-n gat al copilului, fara alte investigatii, fara febra sau alte complicatii, si m-a intrebat, inainte sa scrie reteta: ”Ce antibiotic ii dati de obicei?” ”De obicei NU-I DAU”. Am lasat si reteta, si pediatra.

9. Inveleste-l, sa transpire!

Era teroarea mea din anii copilariei. Pe langa febra pe care o aveam, trebuia sa ma invelesc cu trei randuri de paturi si sa stau acolo, in suc propriu, sa ”iasa boala”. Acelasi tratament aplicat bebelusului poate avea efecte dintre cele mai periculoase. Tratamentul corect este, pe langa administrarea de antitermic si hidratarea adecvata, sa incerci prin orice alte mijloace sa-i reduci temperatura, in loc sa i-o ridici: dezbracat la pielea goala, fara scutecel, geamul deschis si camera aerisita, eventual o baita cu apa la temperatura normala. in caz de febra mare, impachetari.

10. Un bebelus hranit cu lapte praf nu va fi la fel de inteligent ca un bebelus alaptat

Inteligenta nu tine de tipul de lapte consumat, ci in principal de factori genetici si de conditiile propice manifestarii si dezvoltarii ei (stimulare adecvata prin educatie). Laptele praf este, cum spun englezii, ”the next best thing”. si daca majoritatea covarsitoare a surselor informationale moderne recomanda laptele matern ca fiind cel mai bun aliment al bebelusului, nu este mai putin adevarat ca in absenta acestuia, din motive mai mult sau mai putin obiective, laptele praf este urmatoarea solutie recomandata. Formulele moderne de lapte praf incearca pe cat posibil – cu limitarile firesti – sa imite formula laptelul matern. Asadar, la culpa pe care o pot resimti mamicile care nu alapteaza nu trebuie adaugata si temerea ca bebelusul lor va fi mai putin inteligent din acest motiv.

Atata timp cat privesti superstitiile sau miturile cu detasare, ca pe un foclor al societatii avand mai degraba o valoare simbolica decat una practica, poti vedea partea distractiva a acestora si te poti amuza pe seama sfaturilor – dealtfel bine intentionate – ale soacrei, bunicii, diverselor matusi si vecine. insa tu, ca mamica a puiului de om, ai responsabilitatea de a discerne si de a aplica responsabil acele recomandari pe care le consideri adecvate. Iar discernamantul si alegerea inteleapta vin din educatie si informatie, nu din obscurantism si superstitie: nu le confunda!