De ce nu am emigrat sau despre locul unde ramane inima
De ce nu am emigrat sau despre locul unde ramane inima
- De ce nu am emigrat si de ce m-am incapatat sa cred in cuvantul AICI. Nu vreau sa starnesc niciun fel de controverse, mai ales nu as vrea sa redeschid controversele cu mine insami, de acelea mi-ar fi cel mai teama. Pentru ca deciziile in aceasta privinta au fost luate greu, cu sovaieli, cu frustrari, cu nesiguranta.
Am vrut sa plec din tara de nenumarate ori
Pentru mine era poate prea tarziu
De ce sa raman?
Bunica mea
Sentimentul comunitatii
Speranta
Orasul
Doamna invatatoare
Nu vreau sa starnesc niciun fel de controverse, mai ales nu as vrea sa redeschid controversele cu mine insami, de acelea mi-ar fi cel mai teama. Pentru ca deciziile in aceasta privinta au fost luate greu, cu sovaieli, cu frustrari, cu nesiguranta.
Am vrut sa plec din tara de nenumarate ori
Am vrut sa plec inca de pe vremea cand o vizita in de acum accesibila Europa era echivalentul trecerii raului Styx. Sau, in fine, al poartei Sfantului Petru, in functie de circumstante. Eram atat de disperata sa plec incat am trimis candidaturi pentru anunturi cel putin dubioase, de genul ”cautam femei tinere dornice sa lucreze in Thailanda, aveti incredere in noi, va rugam atasati o poza reprezentativa”, sau asemanatoare. Ma motivau, atunci, multe lucruri. Sau ma speriau, ceea ce era echivalent: perspectiva ingroparii intr-un oras provincial, dupa nebunia - la fel de provinciala, dar incomparabil mai colorata – a studentiei, un oras in care cel mai mare eveniment il reprezinta Zilele Orasului; ma speria utopia independentei financiare si perspectiva unui trai la comun, cu parintii, pana la adanci batraneti; mai tarziu, cand a aparut Copilul si am mai deschis ochii, m-a speriat cel mai tare sistemul sanitar cu ale sale sincope datatoare de cosmaruri si cel educational, trist, impotent si gri.
Si mai presus de toate, m-a speriat perspectiva unei constiente ancorari a Copilului in aceeasi realitate alienanta, in care daca nu te adaptezi curentului esti pierdut, in care, daca incerci sa mimezi normalitatea, te vor manca de viu.
Pentru mine era poate prea tarziu
Nascuta si formata intr-un anumit mediu, nu stiu daca m-as fi adaptat vreodata pe deplin cu viata aiurea. Dar pentru el? Pentru el voiam - si mai vreau inca din tot sufletul – o viata ”mai buna”, cu tot ce implica, in viziunea mea, cliseul. Imi doream un sistem medical caruia sa ii pese si de bolnav, o scoala care sa-l formeze, nu doar sa-l informeze (uneori eronat, deseori indiferent, de cele mai multe ori inutil), niste reguli sociale rodate, functionale, valori corecte, perspectiva unei reusite plauzibile... In fine, imi doream normalitatea.
Asa gandeam atunci. Iar decizia de a ramane in Romania a fost luata, recunosc, partial din frica, din lasitate chiar. Daca n-am facut-o la 20 de ani, dupa 30 parca toate pisicile par mai negre. Ori incepi sa vezi lucrurile mai clar, mai trece din inconstienta aia vecina cu nebunia, frumoasa dealtfel, care te ajuta sa faci lucruri definitive... Dincolo de temerile unei imposibile adaptari, au existat o serie de factori, in mare parte subiectivi, poate absurzi si inexplicabili pentru altii, ca raspuns la obsedanta intrebare:
”De ce sa raman?”
Bunica mea
Care, in ciuda celor doar 4 clase ale ei, este cel mai intelept om care a trait pe fata pamantului, despre care nu pot inca sa vorbesc la timpul trecut, omul cu cel mai puternic simt al realitatii pe care l-am cunoscut, si cel mai bun barometru al meu cand pierdeam directia. Pentru ea, nicaieri nu era mai bine ca acasa. Iar ”acasa” insemna Romania. Iar una dintre cele mai mari spaime ale mele ar fi fost ca ea sa plece fara ca eu sa fi fost langa ea, intorcandu-i in infima cantitate serviciul din copilaria mea, fara sa-i fi putut saruta mainile la despartire, fara sa-i fi soptit la ureche ca o iubesc.
Sentimentul comunitatii
Mi-ar fi fost greu sa-l regasesc, sa-l reinventez in alta tara, in alta cultura, cu alti oameni. Am crescut la bloc, dand si luand cu imprumut un plic de zahar vanilat, o lingurita cu mustar, vorbe bune, sprijin... Jucam volei, carti si fotbal in fata blocului, adulti si copii, vecinele faceau schimb de retete, de copii (uneori, cand uitam de timp). Cu siguranta as fi avut experiente la schimb in alta tara, insa nu pe acestea. Si imi doresc pentru Copil sa creasca cu ele, sa le simta savoarea, sa-si construiasca amintirile.
Speranta
Spuneti-mi ca sunt naiva, dar nu am pierdut-o. Dimpotriva, de cand il am pe Copil, si-a intregit sensul. Am speranta ca va fi, intr-un final, bine. Cu el, cu noi. Speranta mea este subiectiva, nu are nicio legatura cu starea de fapt de la noi. Dar am incredere ca noi il vom putea echipa pe Copil cu abilitatile, valorile, moralitatea, cunostintele, experientele necesare unui om intreg, fara handicapul pe care-l poate conferi stigmatul unei tari corupte, sarace si inecate in tot soiul de alte imagini-cliseu. Copilul va sti cat e de mare lumea si civilizatia, va vizita Luvrul si va traversa Golden Gate, il va citi pe Dostoievski si va merge la Opera din Sydney. Va fi un cetatean al lumii, pentru ca acesta este scopul vietii mele.
Dar va face toate aceste lucruri cunoscand in prealabil cat de nesfarsita este Coloana Infinitului, cat de dulce plange vioara lui Enescu si cat de frumos se deschide catre lume corola de minuni a lui Blaga. Copilul va fi si roman, si cetatean al lumii. Speranta mea sta in conjunctia ”si”.
Orasul
Pe cat il detestam atunci, demult, pe atat de drag mi-a devenit. Probabil e un amor fortat, ziceti-i sindromul Stockholm, dar orasul meu gri a devenit un loc sigur pentru Copil. Cunosc parcurile ca pe buzunarul propriu, ajungem in 10 minute oriunde, ne salutam cu oameni pe strada din 10 metri in 10 metri, strandul este in curtea din spate si gradina zoologica cu ale sale atractii se vad din prispa casei. Vanzatoarele ne cunosc, Copilul merge singur la cumparaturi, primim ponturi pretioase de genul ”Nu luati azi de la noi, ca nu-i foarte proaspat, veniti maine”. Invatam toleranta in fiecare zi, cu fiecare „szia” si ”hogy vagy”, experimentam pe propria piele ca bogatia iti aduce diversitatea si cat de distorsionate pot fi ecranele televizoarelor.
Doamna invatatoare
Care m-a scapat, cel putin pentru patru ani, de frica balaurului numit ”scoala” in Romania, care ne-a invatat si pe noi, nu doar pe Copil, ca zanele exista, ca atunci cand crezi cu adevarat in ele si le cauti suficient de mult (cam in trei scoli in cazul nostru) iti intra in viata intr-un mod magic.
Si ar mai fi... Bineinteles, multe raspunsuri la dilema ”de ce sa raman” sunt irealizabile fara bani. Sec, scurt, asa stau lucrurile. Fara bani e greu sa obtii o educatie completa (sau completata), e greu sa beneficiezi de servicii medicale decente, e greu sa calatoresti, sa deschizi ochii, sa te cultivi... Dar aceasta este o alta poveste.
Deocamdata, in aceasta etapa a vietii Copilului, ”home is where the heart is”, cum spun englezii. Iar inima este sigur romaneasca, la fel cum la fel de sigur este ca tot ce inseamna ”acasa” il implineste: familia, limba, oamenii, traditiile. Si stiu ca aceasta implinire de acum ii va da radacini, stabilitate, soliditate. Si mai stiu ca depinde de noi ca, dupa ce ii vom consolida radacinile romanesti, sa-i aratam ca, odata cu ele, au crescut si aripile. Iar de acolo, va fi povestea lui, scrisa in limba care-i va suna lui mai mult a zbor.
citeste si: In Romania nu ma mai regaseam...
Va recomandam sa mai cititi si:
O carte si anii ce-au trecut ...
O lume intreaga cu detalii covarsitoare, cu nesperate
culori si cuvinte, cu ani si timpuri si chipuri de odinioara iti invadeaza mintea si trupul
de amintiri placute...demult uitate. Deschid o…
Amintirile unui copil pe care nu l-a vrut tatal său - confesiuni dureroase 😔
M-am hotărât să scriu și eu povestea mea, nu ca să atrag milă, ci cu gândul că unii ar putea avea ceva de învățat. 📖✨Povestea…
De ce barba, Conchito? De ce-ai distrus mitul maximei barbatii?
In dimineata urmatoare controversatului Eurovizon, am plecat sa alerg. In padure, sa vad doar natura verde, si cu mp3-ul varsandu-mi in urechi Pink Floyd cu efect de analgezic. Voiam ca, prin cativa…
O carte si anii ce-au trecut ...
O lume intreaga cu detalii covarsitoare, cu nesperate culori si cuvinte, cu ani si timpuri si chipuri de odinioara iti invadeaza mintea si trupul de amintiri placute...demult uitate. Deschid o…
Amintirile unui copil pe care nu l-a vrut tatal său - confesiuni dureroase 😔
M-am hotărât să scriu și eu povestea mea, nu ca să atrag milă, ci cu gândul că unii ar putea avea ceva de învățat. 📖✨Povestea…
De ce barba, Conchito? De ce-ai distrus mitul maximei barbatii?
In dimineata urmatoare controversatului Eurovizon, am plecat sa alerg. In padure, sa vad doar natura verde, si cu mp3-ul varsandu-mi in urechi Pink Floyd cu efect de analgezic. Voiam ca, prin cativa…
Comunitate, Forumuri recomandate
Femina intim
Intre noi femeile, cosmetic, diete, tampoane, dileme intime...
Prieteni dintotdeauna
Fosti colegi de cresa, scoala, liceu, facultate, moldoveni, ardeleni, munteni, evrei cu suflet de romani, cluburi, secte... unitate in diversitate.
autor: redactor DC - Nana - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2014
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 5 comentarii
Adevarul e ca majoritatea ar pleca,dar nu pleaca de frica,dupa aia compun texte frumoase cu bunica,bloc,casuta,oras si tara; tara care nu-ti ofera nimic,doar iti cere,nu iti da nimic decat umilinta peste tot unde te duci.Ai treaba la primarie astepti o oradupa o hartie care ti-o da in 5 minute dar doamnele incearca rujuri si parfumuri(am patit-o pe pielea mea),ai probleme de sanatate, nu sari cu dreptul esti lasat sa mori si ce sa mai zici ,stie toata lumea cat de infecte sunt toate institutiile si absolut totul in tara.Nu ma incanta cu nimic faptul ca tie ca te cunoaste vanzatoarea, iti spune sa nu iei ca nu e proaspat si pe mine,care sunt in trecere ma va lasa sa cumpar, pt. ca vor sa-si vanda marfa fara discutii.Ar fi multe de spus,si oricum nu pleci tu ca parinte va pleca copilul tau cand ii vor creste aripi pt. simplul fapt ca in Romania nu se fac schimbari in bine de la o generatie la alta, si oricat de romantic si sublim ar fi textul tau despre ce te tine in Romania pe el nu-l va tine nimic ,pt. ca isi va roade creierii ani de zile sa faca o scoala care sa-i asigure un trai decent si va sfarsii a muncii non stop fara nici o satisfactie si se va ingropa in datorii.Ca sa mearga intr-un concediu va trebui sa se imprumute si tot asa pt. oricat de mica dorinta va avea,asa ca da,textul tau e frumos,siropos bine scris,dar in Romania nu te tine nimic cand in buzunare bate vantul si tot ceea ce ai sunt datorii.
In Romania nu mai ai siguranta zilei de maine.Nu iti sunt apreciate munca,valoarea umana,mai ales cand ai fost educat intr-un mediu sanatos,iti este greu sa accepti nedreptatile care ti se fac.Daca ripostezi,risti sa fii aratat cu degetul.In Romania de azi multi supravietuiesc,nu mai traiesc.Sunt fericita ca am plecat intr-o tara civilizata unde pot sa muncesc si sa studiez.Am o diploma si in tara(am terminat facultatea la stat,ASE-finante,banci,contabilitate, si am lucrat numai la firme falimentare).Ce viitor poti avea intr-o tara ca a noastra unde edilii se bat pentru putere,pentru legi nescrise care sa-i favorizeze pe ei,nu cetatenii?
Asa credeam si eu inainte, apoi am plecat din mizeria de tara ce a ajuns Romania si ma bucur. Degeaba sunt oameni patrioti in lume atata timp cat Romania este condusa de hoti, ipociti, tradatori si toate cele. Niciodata nu se v-a schimba nimic in bine acolo.O sa fie mai rau ca in Iraq. Se vor manca intre ei pana la urma. Deja puscariile sunt prea pline, de aia ii lasa liber pe toti hotii si criminalii, care apoi mai trec granita si in alte tari sa ne faca de ras.Sunt mandru ca sunt Roman , da imi e rusine ca vin dintr-o tara cum a ajuns Romania.
Pentru copilul meu imi doresc o viata mai buna, intr-o tara civilizata, unde exista reguli bine stabilite si respectate de toata lumea.Imi doresc o tara unde sa te poti forma si dezvolta profesional, o tara in care sa poti evolua prin propriile forte si nu prin "pile" de la un anumit partid politic.O tara in care sa nu-ti faci griji ce mananci maine, ci sa te gandesti unde mergi in vacanta anul acesta...Si lista ar putea continua.Singurul lucru pentru care sunt recunoscatoare este faptul ca ni s-a dat posibilitatea sa vedem cum traieste lumea civilizata si foarte putin corupta.
YES, SE NUMESTE TEAMA DE NECUNOSCUT,DE RISC, SI TOLERANTA ESTE CU TOTUL ALTCEVA ESTE A ACCEPTA OAMENII ALBI ,NEGRI, GRI,GALBENI .,A ACCEPTA RELIGIILE ALTORA ,A ACCEPTA ORIENTAREA SEXUALA A ALTORA,A NU FI MINDRU CA ESTI ROMIN SI LE STII PE TOATE ,TOLERANTA NU INSEAMNA SA ACCEPT CA IN MAGAZIN SE VINDE SI MARFA VECHE SI EU SUNT EGOIST SI MA GINDESC DOAR LA MINE ,SI ACCEPT CA ALTUL SA NU FIE INFORMAT DE VINZATOARE CA MARFA ESTE VECHE SI SUNT PLIN DE MINDRIE CA VINZATOAREA MA CUNOASTE SI MIE IMI DA DOAR CEI BUN ......ASTA SE CHEAMA PROSTIE, ASA SE PREZINTA LA NOI CORUPTIA SUBTIL, IMI PARE RAU CA SPUN ASTA DAR SUNT CORUPT CIND VINZATOAREA MA INSTIINTEAZA CA MARFA NU ESTE BUNA SI TREC DE PARTEA EI SI A PATRONULUI[ ,primim ponturi pretioase de genul ”Nu luati azi de la noi, ca nu-i foarte proaspat, veniti maine”.],,,,,ORI PENTRU ASTA DA SE MERITA SA LOCUIESTI IN ROMINIA , PENTRU CA NU ESTI FACUT PENTRU O TARA CIVILIZATA ,UNDE PIINEA ITI ESTE SERVITA CU MANUSA IN MINA PENTRU CA EI GINDESC LA BINELE TAU ,UNDE PRODUSELE CE EXPIRA SUNT IMEDIAT SCOASE DIN VINZARE SA NU IMBOLNAVEASCA PE NIMENI ,UNDE ORICE FRUCT ,LEGUMA DETERIORATE ,BUSITE ,STRICATE SUNT RAPID INDEPARTATE .......DECI DA TE FELICIT ESTI ROMINCA SUTA LA SUTA SI ROMINIA NU VA PROSPERA CIT TIMP OAMENII MAJORITARI GINDESC CA TINE......SAU VINZATOAREA CARE NU SCOATE MARFA EXPIRATA DIN MAGAZIN ,
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII