De ce barba, Conchito? De ce-ai distrus mitul maximei barbatii?
- In dimineata urmatoare controversatului Eurovizon, am plecat sa alerg. In padure, sa vad doar natura verde, si cu mp3-ul varsandu-mi in urechi Pink Floyd cu efect de analgezic. Voiam ca, prin cativa kilometri si multa transpiratie, sa-mi explic, si eventual sa scap de o senzatie neplacuta, de alienare, de jena inexplicabila, de deruta.
Dilema mea...
M-a lovit revelatia!
Impactul vizual cu Conchita...
Care este partea buna?
In dimineata urmatoare controversatului Eurovizon, am plecat sa alerg. In padure, sa vad doar natura verde, si cu mp3-ul varsandu-mi in urechi Pink Floyd cu efect de analgezic. Voiam ca, prin cativa kilometri si multa transpiratie, sa-mi explic, si eventual sa scap de o senzatie neplacuta, de alienare, de jena inexplicabila, de deruta.
Dilema mea...
...venea oare sentimentul acesta din propria mea inadaptabilitate si intoleranta, ale caror limite fusesera oarecum solicitate? Sau mai degraba dintr-o realitate obiectiva, in care concursul de muzica Eurovizion a depasit de mult nivelul unui concurs de muzica, devenind intre timp orice altceva, de la scena de pasiuni geopolitice la spectacole grotesti pentru care in trecut plateai bilet de intrare la balciurile din mahalale?
M-a lovit revelatia!
Undeva intre a treia si a patra tura de alergare, m-a lovit revelatia. Muzica a devenit prea mica pentru noi, astia de acum, europenii. Nu ne mai ajung o melodie armonioasa, niste versuri placute si o voce buna. Simturile noastre s-au tocit de atata folosinta, sensibilitatea s-a atenuat, receptivitatea a scazut. "Doar" muzica nu ne mai atinge, nu ne mai provoaca reactie, nu ne mai misca din amortire. Ne trebuie nu un produs, ci un pachet frumos ambalat; ne trebuie spectacol, ne trebuie un mic soc care sa ne scoata din zona noastra de confort si sa ne determine o cat de mica reactie estetica. Am vazut, pe langa celebra-deja barba castigatoare, chilotii italiencei si sanii supradimensionati ai polonezelor. Din punct de vedere muzical, Europa e un mos sclerozat care nu mai poate ajunge la orgasm decat cu pastila albastra si cu femei gonflabile vopsite strident. Asa ca aseara am asistat la un spectacol complex si elaborat, minutios gandit, implicand ploi, fulgere, holograme, lasere, acrobati s.a., toate menite sa impacheteze in hartie lucioasa neputintele "lor" de a transmite si in acelasi timp pe ale "noastre", de a primi.
Nu sunt refractara la ideea progresului tehnologic; dimpotriva, eu as fi dat marele premiu al Eurovizion scenografiei si regiei tehnice. Dar asta nu ma impiedica sa vad toata minunea tehnica de pe scena ca o prezenta a unei absente, menita sa ne scoata simturile din amortire si eventual sa ne faca sa punem mana pe telefon pentru a vota. Exemplu: cu toata sinceritatea, melodia Romaniei mi-a sunat sub-mediocra la radio. Dar vazand-o pe scena, cosmetizata, fardata, hologramata, frumos ambalata, recunosc ca mi-a scapat un "Bravo". Inghitisem pastila.
Impactul vizual cu Conchita...
Pe de alta parte, nici o cutie intreaga de pastile nu mi-ar fi facilitat impactul vizual cu Conchita, ca sa nu mai vorbim de vreo chimie artistica intre noi. Acesta ar fi un joc pe care limitele mele nu il accepta... dar asta e mai putin important, din moment ce ea/el s-a iubit, fara teama si fara pastile, ca sa pastram referintele muzicale, cu gusturile si apelurile telefonice a milioane de europeni. Mi-am asumat sensibilitatea la stomac si prejudecatile si am ascultat-o pe orbeste: nu suna rau. Suna mai bine decat "Miracolul" nostru. Dar nu suna, cel putin in castile mele, a castigator Eurovizion. Alte piese au sunat la fel de bine, daca nu mai bine. Nu a fost atat de evident superior numarul sau incat sa explice atatea punctaje maxime. Si-atunci, de unde stau eu, se vede asa: puterea lui Samson sta in barba.
Cu toate prejudecatile mai sus-mentionate, tin sa mentionez ca "Viva la Diva" a Danei International a fost, la vremea ei, una dintre melodiile mele preferate, ca il consider pe Elton John unul dintre cei mai de valoare creatori de muzica si ca pe Freddie il iubesc iremediabil, si-i voi admira videoclipul cu "I want to break free" (da, ala in care apare cu mustata si deghizat in femeie) si cand voi avea 80 de ani. Si daca pare a fi dublu standard, mi-l asum. Dar daca pana atunci, domnisoara Wurst va reusi sa-mi provoace macar a suta mia parte din emotia pe care mi-o transmite Freddie, fara sa il/o vad, doar la casti, fara glamor si sclipici pe pleoape, promit sa merg la un concert al sau, sa stau in primul rand si sa ovationez. Pana atunci, toate sunt doar barbi. Frezate atent, pomadate, parfumate si asortate cu decolteul rochiei.
Care este partea buna?
Partea buna, daca e sa vad lucrurile din acest punct de vedere, e ca daca se pastreaza tendintele si deschiderea absoluta a europenilor intru promovarea oricaror tipuri de diferente, Romania are sanse imense in viitorul imediat. La ora de maxima audienta, toate principalele posturi de televiziune fac un marketing agresiv, dar in scopul educarii in spirit european, pentru promovarea diferentelor: avem o larga varietate de pitici, nasoase, schelete ambulante, obeze morbide, fotbalisti cu recorduri inferioare de IQ, mosi libidinosi, prostituate in somaj tehnic. Eu zic ca suntem pe val. Am avea o reala problema in a-i invata sa cante cel putin la fel de bine ca si Conchita, dar dupa cum merg lucrurile, in timp, Eurovizion song contest se va transforma in Eurovizion freak contest unde play-backul va fi nu doar recomandat, ci si puternic incurajat.
Cand am ajuns la aceasta parte destul de sumbra a rationamentului, imi terminasem turele obligatorii de alergare, imi clarificasem oarecum pozitia si sentimentele si ma apropiam de aparatele pentru exercitii statice. Iar providenta, prin DJ-ul de serviciu, mi-l toarna in urechi pe Bob Dylan, cu "The Times They Are A’changin’". True that. S-au schimbat rau...
De ce barba, Conchito? De ce-ai distrus mitul maximei barbatii
De fapt, ca sa fiu sincera pana la capat, care-i obida mea cea mare, absolut subiectiva si neavand nicio revelatie cu Eurovizionu’: de ce barba, Conchito? De ce-ai distrus mitul maximei barbatii, al atator rockeri nebuni si geniali, al motociclistilor boemi si rebeli? N-ai putut si tu sa-ti lasi un piciorus neepilat, sau de ce nu te-ai scarpinat delicat la prohab, dac-ai vrut sa emani o contrastanta masculinitate? Cu barba, ce-ai avut?! Barba se asorteaza cu estrogen pur si virilitate maxima, nu cu cristale swarovski si tocuri cui. Asta daca tot nu mai e vorba despre muzica, ci despre patetice stimulente menite sa excite esthetic..
Va recomandam sa mai cititi si:
Comunitate, Forumuri recomandate
Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)
In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.
autor: redactor DC - Nana - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2014
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII