Mame bune versus mame rele – mituri și realități 💖

TEMA: Meseria de mama | 0 | 22/5/2024

Mame bune versus mame rele – mituri si realitati

Există mame bune și mame rele? Controversele sunt la ordinea zilei atunci când vine vorba despre mame bune sau mame rele.

De fapt, ce înseamnă să fii o mamă bună sau o mamă rea? Pare o întrebare fără sens. Mamele, prin definiție, nu pot fi altfel decât bune, pentru că iubirea maternă vine din instinct și iubirea nu are cum să se manifeste într-un mod rău. 💖

Mamele "rele" se mai uita si la televizor
Mamele "rele" refuza sa se transforme in bucatarese cu norma intreaga
Baia zilnica – o necesitate absoluta?
Aruncarea jucariilor – un gest barbar?
Ce s-a intamplat dupa toate aceste devieri de la perfectiune?

Ce inseamna sa fii o mama buna sau o mama rea?

Controversele sunt la ordinea zilei atunci cand vine vorba despre mame bune sau o mame rele. De fapt, ce inseamna sa fii o mama buna sau o mama rea? Pare o intrebare fara sens. Mamele, prin definitia lor, nu pot fi altfel decat bune, pentru ca iubirea materna vine din instinct si iubirea nu are cum sa se manifeste intr-un mod rau. Disputa este mai degraba intre perfectiune (adica mamele care se cred perfecte) si imperfectiune (adica mamele care nici macar nu-si pun problema perfectiunii).

Ce le face, asadar, pe mamele care-si admit imperfectiunea sa fie adesea considerate drept mame rele sau, in orice caz, iresponsabile? Primul raspuns care imi vine in minte este iesirea din tipare, abaterea de la niste norme acceptate ca fiind singurele care trebuie sa ghideze cresterea unui copil, fapt intarit si de diverse studii si cercetari intr-un domeniu sau altul. A creste un copil “ca la carte”, fie ca acest lucru inseamna a urma indicatii precise, culese din carti propriu-zise, fie ca se reduce la urmarea sfaturilor unor alte femei care au trecut deja prin aceasta experienta le face pe unele mame sa simta drept perfectiunea intruchipata. Ce anume le-ar putea situa pe altele in categoria opusa? Tendinta de a nu urma cu strictete aceste reguli scrise sau transmise din generatie in generatie, o atitudine “cool” fata de propriii copii sau pur si simplu faptul ca isi permit sa nu fie tot timpul ingrozitor de stresate si de obosite?

Mamele "rele" se mai uita si la televizor

Ei bine, da, televizorul a ajuns sa fie unul dintre etaloanele perfectiunii in materie de crestere a copiilor si se pare ca el se afla pe lista obiectelor interzise. Ca si cum intreaga existenta ar depinde de acest obiect ultra-blamat atunci cand este vorba despre educatia si sanatatea copiilor. Mamele nu au voie sa se utie la televizor, pentru ca dau un exemplu negativ copiilor si, in plus, oricum nu au timp sa o faca in goana lor dupa perfectiune, nu-i asa? Cat despre copii, Doamne fereste sa le dai cumva voie sa se uite la televizor! Asta te va transforma fara drept de apel intr-o mama rea. Sa privim acum putin lucrurile si dintr-o alta perspectiva, testata personal. Dupa o saptamana nebuna, in care goana nu dupa perfectiune, ci dupa a face lucrurile firesc si cat mai bine, a-ti permite o zi de imperfectiune la finalul ei este uneori singurul lucru menit sa restabileasca echilibrul psihic, pe care adesea mamele simt ca si-l pierd. Asadar, sambata dimineata, televizorul deschis de la prima ora – e o tragedie? Sa vedem ce se poate intampla...

Copiii stau linistiti in pat si se uita la desene animate. Mami si tati beau cafeaua in tihna, in bucatarie, fara stresul cotidian din timpul saptamanii. Apoi pregatesc micul dejun si fac ordine prin casa. Apoi au timp de o conversatie normala, de adulti, care uneori le lipseste atat de mult. La ora 10 totul e inca calm si ziua poate sa inceapa in liniste. Televizorul este inchis, fara proteste, si ziua poate sa inceapa in cel mai placut mod posibil. Este o crima?

Mamele "rele" refuza sa se transforme in bucatarese cu norma intreaga

Nu conteaza daca iti place sau nu sa gatesti, atunci cand ai un copil trebuie neaparat sa te transformi intr-un Masterchef cu norma intreaga. Asta, desigur, daca vrei cu orice pret sa ti se ridice o statuie imaginara de catre membrii familiei si, evident, sa ajungi eventual dupa o perioada de timp sa detesti bucataria numai la auzul cuvantului. Sa luam un caz concret – o familie cu doi copii, unul bebelus, celalalt aproape adolescent, cu o mama vegetariana si un tata gurmand. Nu e ideal, dar este o situatie posibila. Cum face o mama ca sa ii multumeasca pe toti? Cu siguranta, daca isi propune, va reusi, cu riscul de a-si risipi neuronii la un moment dat, intre un piure de morcov, un piept de pui la gratar si cine stie ce specie de ciorba. Solutia? Imperfectiunea poate fi salvatoare, cel putin o data pe saptamana. Mancat in oras, cu borcanelul aferent pentru bebe in poseta sau, de ce nu, o livrare la domiciliu, cu un meniu special pentru copii si unul la fel de special pentru gurmanzi. Rezultatul? O mama mai putin obosita si cu siguranta niste timp in plus de petrecut cu copiii, care face de zece ori mai mult decat o masa 100% bio. Desigur, exista un echilibru in toate!

Ad-Extra3:

Baia zilnica – o necesitate absoluta?

Nu cred ca exista vreo mamica, oricat de dornica ar fi ea de perfectiune, care sa nu fi avut macar o data o dorinta naturala de a sari peste baia zilnica a copilului. Ce s-ar putea oare intampla daca din cand in cand s-ar produce un asemenea sacrilegiu? Copiii franti de oboseala, imbracati direct in pijama si adormind asa, fara baia "absolut necesara", adica fara tona de apa imprastiata prin baie, fara plansul cauzat de samponare, fara aruncarea pieptenului pe care il detesta cand vine vremea descalcitului parului, fara toate celelalte miscari adiacente care fac parte dintr-un ritual instaurat in timp fara ca cineva sa-si fi dat macar seama de stresul pe care il provoaca.

A nu se intelege gresit! Igiena, si prin urmare baia, este ceva necesar. Dar oare obsesia ei ajuta realmente un copil sa creasca mai frumos si mai sanatos sau o fi oare o cauza in plus generatoare de stres zilnic? Asadar, ce se poate intampla daca pentru o zi renunti la stresul baii zilnice, in favoarea unei linisti de care toata famila are nevoie? Cel mai probabil, nu se va intampla nimic iesit din comun. Asa ca, relaxeaza-te daca simti ca azi e acea zi!

Aruncarea jucariilor – un gest barbar?

Nu stiu cum se face ca oricat de serios si-ar propune parintii sa nu isi rasfete copilul cu prea multe jucarii, acest lucru devine o utopie. Exista intotdeauna unchi, matusi, prieteni si alti astfel de binevoitori care au grija ca utopia sa ramana utopie. Asa incat te trezesti la un moment dat in mijlocul unei gramezi de jucarii, depozitate in tot felul de cutii mereu neincapatoare si sentimentul ca faci zilnic o munca de Sisif incercand sa le pui intr-o oarecare ordine devine din ce in ce mai presant. Te impiedici de piese de lego, iti agati ciorapii in tot felul de masinarii bizare, iar cireasa de pe tort este atunci cand ai o tentativa esuata lamentabil de a te aseza pe canapea… si o ultima piesa de lego ratacita se incapataneaza sa iti impiedice unicul moment de relaxare al zilei – cafeaua de dupa-amiaza, cand bebe doarme. Ce e de facut? Poate o selectie rapida si fara prea multe sentimentalisme, urmata de o masura drastica, dar sanatoasa?

Si daca ideea de a arunca la gunoi ti se pare odioasa atunci cand o asociezi cu jucariile, chiar si cu cele stricate, atunci gaseste o solutie alternativa, dar scapa de ele cu orice pret! Nu te vei transforma intr-o mama “mai rea” de cat esti in niciun caz.

Ce s-a intamplat dupa toate aceste devieri de la perfectiune?

Vei fi surprinsa sa constati ca universul este la fel, ca nu s-a intamplat vreun cataclism mondial. Si daca ai mustrari de constiinta dupa o zi in care ti-ai permis luxul de a renunta la regulile de mama perfecta, nu dispera, iti vei echilibra acest sentiment in timpul noptii, cand, dupa o zi de relaxare, cu televizor, fara jucarii in plus, cu mancare comandata la domiciliu si fara baie la final, la cel mai mic zgomot vei tresari si vei alerga, ca si cum medalia de la un campionat modial ar depinde de asta, pentru a opri la timp plansul bebelusului tau ce rasuna in miez de noapte. Vei face asta si nu pentru ca vrei sa fii o mama perfecta, ci pentru ca asa vei simti ca trebuie sa faci.

Vei adormi apoi cu gandul la imperfectiunile voite de peste zi si vei zambi… pentru ca vei realiza, poate, atunci cand iti vei saruta ingerasul pe frunte, ca perfectiunea este si ea relativa si ca nu este nevoie sa te sacrifici, sa devii o umila fiinta mereu stresata, sa iti supralicitezi rabdarea si sa iti ucizi neuronii zilnic pentru a fi o mama buna si ca nu esti o mama rea daca te gandesti din cand in cand si la tine. Este suficient sa iubesti si sa faci lucrurile cu masura si, cel mai important, sa lasi deoparte orice remuscare si orice repros autoindus. Pentru copilul tau esti si vei fi mereu cea mai buna mama din lume!