Ajuta-ti copilul sa se adapteze intr-o scoala din strainatate

Tema: Relatii sociale | 0 | 27/11/2013

Mutarea intr-o alta tara, oricat de asteptata ar fi si indiferent de cat de bune sunt conditiile in care se petrece, este, pentru un copil, un eveniment traumatizant, ce isi pune amprenta asupra dezvoltarii sale ulterioare. Frica de necunoscut, regretul de a lasa in spate o viata plina de amintiri si de prieteni sunt principalele cauze care determina o stare de stres atunci cand are loc un astfel de eveniment.

Obisnuieste-te cu ideea ca nu va fi usor!
Limba, un factor esential
Prietenii sunt o necesitate!
Mentine in permanenta o punte de comunicare!
La ce trebuie sa ai grija
Incurajeaza-ti copilul in permanenta!
Confesiunile unor mamici din comunitate

Si daca pentru un adult socul mutarii intr-o tara straina este adesea imposibil de suportat, pentru un copil intregul proces este si mai dificil, declansand adesea stari contradictorii negative, ce pot merge pana la depresie. De aceea, este extrem de important ca in cazul unei astfel de mutari sa iti pregatesti copilul si sa fii alaturi de el clipa de clipa pentru a-l ajuta sa se integreze in noua comunitate.

Cu siguranta nu iti va fi usor, cu atat mai mult cu cat si tu te lupti cu aceleasi temeri si incerci sa faci totul pentru propria adaptare. Gandeste-te insa ca adaptarea ta este esentiala pentru cea a copilului. Cu cat te vei acomoda tu mai repede cu noua situatie, cu atat iti vei putea ajuta copilul sa se adapteze el insusi mai rapid.

Obisnuieste-te cu ideea ca nu va fi usor!

Nu trebuie sa te impovarezi cu griji inutile, insa este bine sa stii dinainte ce te asteapta. Asa ii vei putea oferi copilului tau o imagine reala despre tot ceea ce urmeaza, cel putin pe termen scurt. Desprinderea de casa, de prieteni, de o lume in care ai trait pana la un moment dat poate fi extrem de dificila pentru unii oameni, iar pentru copii cu atat mai mult. Fa in asa fel incat sa existe o comunicare reala intre membrii familiei, fiecare sa aiba curajul sa spuna ceea ce simte, indiferent de natura sentimentelor. Chiar daca e greu, incearca sa fii prezent in viata lui cat mai mult posibil. Va fi greu, mai ales daca trebuie sa te adaptezi si tu la un nou serviciu, intr-un nou mediu, insa nimic nu este imposibil. Nu uita ca omul e o fiinta adaptabila! Obisnuieste-te cu ideea ca vei avea si zile proaste, in care iti vei reprosa totul si vei considera ca ai facut o greseala prin aceasta mutare intr-o tara straina. Dar vei avea si zile in care te vei felicita ca ai facut cea mai buna alegere pentru familia ta si acestea iti vor da puterea sa mergi mai departe. Nu dispera atunci cand copilul se revolta impotriva celor din jur, impotriva tarii in care v-ati mutat sau impotriva ta. Sunt stari de moment, pe care le va depasi daca ii vei fi alaturi!

Limba, un factor esential

Atunci cand te muti in alta tara exista o sumedenie de lucruri noi carora trebuie sa le faci fata, de la schimbarea obiceiurilor culinare la felul in care trebuie sa treci strada. Insa dintre toate, schimbarea de limba pune cele mai complexe probleme de adaptare. Chiar daca adesea copiii invata extrem de usor noua limba si in scurt timp scapa de eventualul accent strain, totusi, limba va fi cea care le va aminti mereu ca ei sunt diferiti de ceilalti locuitori din comunitate. De aceea este important ca noua limba sa devina ceva familiar in cat mai multe moduri posibile pentru copii. Incurajeaza-ti intreaga familie sa invete noua limba, comunicati intre voi exersand-o. A vorbi cat mai repede limba tarii in care te muti inseamna nu doar o adaptare mai rapida prin prisma faptului ca te descurci mai bine in societate, ci inseamna deopotriva sansa de a-ti face mai repede prieteni noi, precum si sansa de a depasi mai repede stresul adaptarii.

Prietenii sunt o necesitate!

Cel mai rapid mod de integrare intr-o noua comunitate este acela de a-ti face noi prieteni. Prietenii de la scoala, de la un club sportiv, din parc il pot ajuta enorm pe un copil sa se integreze mai repede. Prietenii de aceeasi nationalitate sau de nationalitati diferite sunt bineveniti pentru ca pot impartasi cu copilul experientele lor de adaptare, dar la fel de necesari sunt si prietenii nativi, care il pot ajuta pe copil sa invete mai repede limba si sa se integreze mai rapid in ceea ce priveste anumite cutume.

Mentine in permanenta o punte de comunicare!

Comunicarea cu copilul tau este esentiala in aceasta perioada de adaptare. Aminteste-i in permanenta ca schimbarea care s-a produs nu inseamna o ruptura de trecut. Incurajeaza-l sa mentina legatura cu prietenii, prin intermediul retelelor de socializare. Ajuta-l sa cumpere cadouri, carti postale pe care sa le trimita celor dragi, ramasi in tara. Nu uita ca odata depasita aceasta perioada de adaptare, copilul tau va capata multe abilitati pe care alti copii nu le au. Pentru el aceasta experienta este una extrem de utila, care ii va folosi pe tot parcursul vietii.

Dincolo de aceste repere generale, unul dintre aspectele esentiale ale adaptarii unui copil intr-o tara straina este felul in care reuseste sa se integreze intr-o scoala. Scoala este micul lui univers, iar felul in care este acceptat de catre ceilalti conteaza enorm pentru adaptarea lui ulterioara. Ca parinte, il poti ajuta prin cateva lucruri pe care le poti face inainte si dupa mutare. Iata cateva sfaturi in acest sens:

Inainte de a va muta, fa in asa fel incat sa iti lasi copilul sa termine anul scolar in scoala din tara. Multe tari au perioade diferite de vacanta, precum si structuri diferite in ceea ce priveste organizarea claselor, asa incat este bine sa studiezi dinainte optiunile pentru a o alege pe cea mai buna. Atunci cand iti inscrii copilul in noua scoala, chiar daca ti se pare ca este avansat si poate trece direct intr-o clasa superioara, tine cont de faptul ca mutarea in sine va fi o experienta dura, ca s-ar putea sa ii afecteze si capacitatea de concentrare.

La ce trebuie sa ai grija

Atunci cand alegi scoala tine cont de mai multe criterii si nu uita sa ceri si parerea copilului, chiar daca tu esti cel care va decide in cele din urma. In optiunile tale ai grija:

- sa fie o scoala acreditata
- sa ofere posibilitatea de a urma cursuri de limba in afara orelor de curs (o scoala internationala este ideala in acest sens)
- sa aiba o oferta variata de activitati extrascolare
- sa ofere un mediu prielnic dezvoltarii personale

Viziteaza scoala impreuna cu copilul, inainte de a incepe, si nu ezita sa ai mai multe discutii cu directorul si cu profesorii, pentru a le face cunoscuta situatia copilului tau, asa incat sa te asiguri ca nevoile sale vor fi pe deplin intelese. Daca este posibil, incearca sa pastrezi o anumita continuitate in activitatile copilului, in hobbiurile sale, optand pentru cursuri si pentru activitati extrascolare care sa ii fie pe plac.

Incurajeaza-ti copilul in permanenta!

Fii pregatit sa faci fata unor situatii neplacute generate de mici rautati ale copiilor, precum si unui stres continuu in primele saptamani de scoala. Nu iti certa copilul daca are rezultate mai slabe la inceput, va avea timp sa isi indrepte situatia. Nu uita ca cel mai important este sa se adapteze. Restul va veni de la sine, pe parcurs, cu un sprijin adecvat din partea ta, ca parinte si din partea educatorilor.

Confesiunile unor mamici din comunitate

Daca treci printr-o astfel de experienta, nu uita ca in comunitatea DC vei gasi mereu un sprijin in parinti care au trecut deja prin experiente similare de adaptare. Iata cateva dintre confesiunile unor mamici care si-au sprijinit copiii pentru a se adapta in scoli din strainatate. Poti invata din ele si, la randul tau, poti fi de ajutor altor parinti care urmeaza sa treaca prin asa ceva impreuna cu propriii copii:

“Ce pot sa-ti spun eu din experienta personala este ca e greu. Darie a avut 13 ani cind ne-am mutat in Israel. Cred ca cel mai greu a fost pentru el faptul ca nu stia limba ebraica. Un an de zile a mers in paralel la scoala si la ulpan (cursuri de ebraica pentru nou veniti) si pot doar sa-mi imaginez ce a fost in sufletul lui cind statea in banca si toata lumea vorbea in jurul lui intr-o straineza pe care nu o intelegea...” (Ramona2006)

“Noi am venit in Suedia cand cea mare a mea avea exact varsta baiatului tau… Terminase a 4-a in Romania si la inceput de septembrie am venit aici. A mers un semestru la scoala de limba, numai la scoala de limba, asa e sistemul aici. Dar depinde de copil. Unii aveau nevoie de mai mult de un semestru, dar erau copii din tarile arabe, ei aveau de recuperat si alfabetul si mai multe decat un copil european. Adaptarea a fost foarte usoara. Si a mea e foarte sociabila, intra in vorba imediat cu oricine, se imprieteneste repede. N-am avut probleme deosebite de adaptare. Era ca pestele in apa. Dar nu toti copiii sunt la fel...” (mihaela_s)

“Andrei avea aproape 9 ani cind a venit in Germania, si desi nu a facut scoala de limba (avea doar o ora pe saptamina de germana, separat de cursurile scolare insa in cadrul scolii), dupa 3 luni, directorul a anuntat ca nu mai are nevoie, la 6 luni copilul vorbea cursiv, scria, era integrat in ce priveste limba!” (andacos)

“La mine s-au adaptat repede amandoi, dar nu uit cate griji mi-am facut. Cea mica a intrat la 3 ani prima data in colectivitate aici. Desi se uita de vreo 3 luni la desene in franceza, n-a ajutat-o cu nimic, totul a invatat la cresa. Cel mare a facut un an gradinita si s-a nimerit ca mai avea un coleg roman, asa ca numai cu el se juca si vorbea. Cu toate astea franceza au invatat-o amandoi fara sa ne dam seama cand.” (andre-ea)

“Noi cand ne-am mutat tot in Belgia, piticul meu era de gradinita si pentru el a fost tare socant. Nu doar ca a fost prima lui experienta in ale socializarii, fiind prima oara la gradi, dar mai era si-n franceza... Primul an de gradi a fost incredibil de greu pentru el si pentru noi, mai ales sufleteste, era rupt in fiecare zi ca trebuie sa mearga acolo. Acum ... daca e ceva de vorbit mai complex sau repetat mai des la scoala... fara sa-si dea seama o da in franceza (tabla inmultirii de exemplu). In acelasi timp, Mihai are o colega tot romanca, care s-a intalnit in clasa I cu limba franceza, acum la 2 ani distanta, nu e nici o diferenta de cunostinte de franceza intre ei. La scoala au rabdare si experienta, totul e sa reusesti sa imprimi si tu copilului ca e o provocare, dar nu o tragedie. Ca va fi poate mai complicat la inceput, dar pe masura ce trece timpul va simti ca nu mai e asa greu. “ (ralcat)

“Ne-am mutat anul trecut in Irlanda, si fetita mea avea 6 ani, plus clasa zero inceputa in Romania cand a ajuns aici. A ajuns in noiembrie, a stat doua saptamani la scoala (clasa intai aici), si apoi doua saptamani acasa, destul cat sa nu inteleaga nimic din ce i s-a intamplat Apoi a inceput scoala "serios" adica participa la lectii in mod normal, in banca ei, laolalta cu ceilalti, si avea de 3 ori pe saptamana cate o ora de engleza intensiv cu o profesoara, timp in care celelalte fete (e la scoala de fete) faceau Irish (gaelica). Tin sa-ti spun ca primele saptamani pentru mine au fost mai grele decat pentru ea. Am observat in curtea scolii doua faze care mi-au rupt sufletul - mergeam acasa si plangeam. Una din faze era urmatoarea: o fetita rusoaica, deci tot imigranta, si care trecuse si ea prin aceeasi etapa de integrare initiala, le soptea fetelor sa fie atente la ce va urma, o punea pe ''a mea'' sa repete ceva dupa ea, si cum biata de ea pronunta gresit, se puneau toate pe ras... Bineinteles ca am vorbit cu profesoara, care le-a tinut o prelegere in clasa despre integrare si despre anti-bullying, dar mie ghimpele imi fusese deja infipt. Pana intr-o zi, prin ianuarie, cand a sosit prima invitatie la play-date, la o fetita, apoi alta invitatie si pana am inceput sa vad ce progrese face la engleza, si am inceput sa prind curaj. In mod cert copiii de varste mici nu sunt cei mai buni la a ajuta pe cineva sa intre in cercul lor, ba chiar tind sa evidentieze cat de diferit e ''intrusul'', dar marele avantaj al copiilor nou-veniti e invatarea limbii intr-un mod extrem de rapid, si, cred eu, incet-incet aproape ca uita toata lumea ca abia a sosit, ca la inceput nu stia nimic, etc. In plus, jocurile din curtea scolii sunt internationale, si asta ii apropie foarte mult. Cred in capacitatea copiilor de a se adapta, si nu e doar un mit.” (ziki)

Mai multe despre acest subiect poti citi AICI