Disciplina copilului: între reguli, tactici și răbdare - abordarea educației pozitive | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 21 comentarii

  1. carmen
    carmentrimis la 29/8/2003

    Am o fetita de 2 ani si 3 luni care face multiple crize de isterie oriunde se nimereste.Daca suntem in parc si ea nu mai vrea sa se dea in leagan dar obs un alt copil care se indreapta catre leaganul pe care ea se pregatea sa-l elibereze, se urca inapoi in el si urla continuu pana ce copilasul pleaca de langa ea sau il ia mamica lui.Daca nu i se da o jucarie sau ce doreste ea, fie ca este a ei sau a altui copil, procedeaza la fel, ba mai mult, se tranteste la pamant sau se musca sau isi da cu palmele in cap ori incearca sa faca rau celor din imediata apropiere. Multa vreme n-am inteles aceste iesiri mai ales ca in familie nu se ridica tonul intre noi, mai ales ca dna care o are in grija peste zi nu pateste astfel de experiente neplacute cu ea sau oricum au fost extrem de rare, si am incercat sa-i explic pe loc cu blandete ca greseste.Am obs. ca facea mai rau si parca nu avea putere de intelegere,dar daca ii intorceam spatele si pur si simplu plecam criza trecea mai repede. Am apelat la sfatul medicului pediatru la care este inscrisa fetita mea si acesta mi-a dat raspunsuri evazive de genul "asa fac toti copii care sunt singuri la parinti" ori eu stiu ca nu este asa.Practic, de ce sunt singura mamica careia ii este rusine sa iasa afara cu copilul din cauza crizelor de isterie ale acestuia si care nu stie cum sa procedeze, mai ales ca a-i intoarce spatele in vazul lumii este ceva de neiertat? Daca o mamica stie si intelege despre ce vorbesc ptr. ca atrecut prin asa ceva, o rog mult sa-mi raspunda, imi doresc tare ca fetita mea sa creasca frumos, cu incredere in ea si in noi ca parinti, nu cu frica aplicarilor corective.Va multumesc.

    Raspunde la acest comentariu
  2. ileana
    ileanatrimis la 16/5/2003

    Baietelul meu de 4 ani imi facea si inca imi mai face astfel de crize, dar am adoptat o metoda care uneori tine, uneori nu tine. Cand mergem la cumparaturi scot toti banii din portofel si ii fac teancuri pe masa:astia sunt pt. paine, astia pt.fructe,etc.,nu avem bani pt.altceva, sau pun 10000 pt dulciuri.In felul acesta intelege ca nu se poate.

    Raspunde la acest comentariu
  3. Anca
    Ancatrimis la 21/5/2002

    disciplinarea este uneori greu de realizat.Copilul meu bate in tot ce prinde de la scaun, pat, dula si orice face zgomot.Nu ar fi nimic daca nu ar iubi atat de tare geamul si oglinda care la urma urmei sint foarte periculoase. Inca nu am reusit sa-l opresc din cea mai mare placere, dar periculoasa.

    Raspunde la acest comentariu
  4. Violeta Mardare, Suceava
    Violeta Mardare, Suceavatrimis la 15/3/2002

    Parerea mea este ca un copil trebuie sa invete de mic ce este disciplina, dar acest lucru trebuie facut insa, cu blidete. Dar cea mai buna metoda de educare este prin puterea exemplului. Copiii invata cel mai repede imitindu-i pe cei mari. Trebuie evitate iesirile nervoase ale parintilor in fata copiilor. Nu se poate da o reteta anume de educare a copiilor, pentru ca depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia in parte.Inainte de toate trebuie sa-ti cunosti foarte bine copilul si dupa aceea sa alegi metoda cea mai buna de educatie.Sint mama a doi copii si urmaresc cu foarte mult interes acest site.Va multumesc ca existati si as dori daca se poate cit mai multe lucruri legate de psihologia copilului.

    Raspunde la acest comentariu
  5. Mihaela
    Mihaelatrimis la 1/3/2002

    Draga Vilma, cand copilul are o criza de isterie practic nu mai vede, nu mai aude nimic. Ca urmare chiar daca ai cu ce sa-i distragi atentia, este foarte putin probabil ca vei reusi. Eu de cate ori am incercat nu am reusit decat sa amplific urletele si sa ma aduc si pe mine intr-o stare de nedescris. Cel mai bine era sa o las sa se linsteasca, iar apoi o imbratisam si ii aratam ca nu sunt suparata. Foloseam de regula urmatoarele vorbe "Ai dreptate sa fii suparata si nervoasa, nu este usor sa fii bebe si sa nu te poti intelege cu cei din jur". Dupa ce am inceput aceasta metoda, au mai urmat 2 crize si totul s-a sfarsit. Sa-ti spun ce mi s-a intamplat anul trecut in 24 decembrie(fiica mea avea un an si 10 luni). Veneam de la teatrul de papusi unde ne-am intalnit cu Mos Craciun si eram foarte vesele si incantate, mai ales ea pentru ca primise si ceva cadou, si urma sa mergem acasa sa impodobim pomul de iarna. Intr-un cuvant totul era Ok, se anunta o zi deosebita. Cand am ajuns in fata blocului, ne-am dat jos din masina si Daria s-a aruncat in cea mai mare balta si a inceput sa dea din picioare si sa urle. L-a inceput m-am speriat, pur si simplu nu-mi dadeam seama ce se intampla. Am incercat sa-i vorbesc, sa o iau in brate dar nu am reusit. Pentru ca era destul de frig si ea era uda toata am hotarat sa o duc in casa prin orice mijloc. In brate nu puteam sa o tin asa ca am tarat-o pe jos pana in casa. Toti vecinii se uitau pe gem. Distractiv nu? In casa am lasat-o sa faca ce vrea, plecand in alta camera. Cand s-a linistit m-am intors la ea si am facut ce ti-am zis. Daria se uita la mine ca si cum nimic nu s-a intamplat, ma strangea in brate si ma pupa. Asta e ! Am citit apoi undeva ca si o incarcatura emotionala foarte puternica poate provoca astfel de crize de isterie la un copil. Sa nu uitam ca ei nu au la indemana foarte multe modalitati de a se exprima.

    Raspunde la acest comentariu
  6. vilma
    vilmatrimis la 1/3/2002

    Cu isteriile nu-i de glumit, am putea sa spunem noi, mamicile. Ce ne facem insa daca nu avem la indemana ceva cu care sa-i distragem atentia?

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: