Să naști pe câmp, să naști fără să scoți nici un sunet sau să primești mai puțină atentie decât o vacă - mituri și superstiții despre naștere
Fără acces la teste de sarcină, microscoape, ecografii sau o cunoaștere detaliată a anatomiei umane, nu este de mirare că atât concepția cât și sarcina sau nașterea sunt înconjurate de mituri și superstiții în multe culturi.
Având în vedere calitățile misterioase ale concepției, este ușor de înțeles de ce este subiectul atâtor mituri. Sarcina este, de asemenea, un domeniu ideal pentru mituri, deoarece timp de nouă luni copilul este nevăzut, astfel încât cauza și efectul pot fi confundate. Există multe superstiții cu privire la ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să facă o femeie pentru a-și menține copilul în siguranță, de la evitarea unei luni eclipsate de teama buzei despicate la copii (Tarahumara, Mexic) până la consumul de bame moale pentru a ajuta copilul să "alunece" cu ușurință în timpul travaliului (Jamaica).
Vei citi:
Mituri despre naștere
Mituri despre naștere din România
Mituri despre naștere din Papua Noua Guinee
Mituri despre naștere din cultura Ifaluk
Mituri despre naștere din India și Bangladesh
Mituri despre naștere din Africa
Mituri despre naștere din Malaezia
Mituri despre naștere ale Inuiților
Mituri despre naștere
În ceea ce privește nașterea în sine, numeroasele mituri care circulă în întreaga lume pot avea o influență imensă asupra experienței femeii. Este comună credința că nașterea și fluidele corporale asociate sunt periculoase sau poluante. Acest lucru nu are nimic de-a face cu mizeria fizică, ci vine din ideea că nașterea și tot ce are legătură cu ea este impur și contaminant.
Mituri despre naștere din România
În anumite zone din România, miresei nu îi era permis să poarte haine înnodate crezându-se că în caz contrar, atunci când va veni vremea, va avea o naștere dificilă.
Viitoarei mame îi era permis să doarmă doar pe o parte, nicidecum pe spate pentru a nu se produce „prinderea placentei” fătului. De asemenea, femeii îi era interzis să țină în brațe pisici, câini, iepuri sau orice animal cu păr, pentru a nu împrumuta din caracterul sau fizicul animalului respectiv, crezându-se că însușirile acestora s-ar putea transmite la copil.
Exista obiceiul ca în anumite zone viitoarea mamă să nască pe câmp, iar copilul nou născut să fie așezat imediat după naștere pe pământ. Acest ritual are origini străvechi mitico-magice, spunându-se că astfel copilul se închină zeiței mame-pământ. În Moldova după ce femeia năștea pe jos, copilul era pus imediat sub masă. Așezarea copilului pe pământ este întâlnită la multe popoare chiar din cele mai străvechi timpuri. În alte locuri copilul trebuia pus mai întâi pe masă pentru a fi om de vază, de frunte.
În alte zone, zone tăierea cordonului ombilical era urmată de ungerea feței acestuia cu sânge pentru a avea obrajii roșii sau avea rol de a feri copilul de boli și de o moarte provocată de cuțit.
De asemenea, se afuma casa cu tămâie sau cu usturoi pentru alungarea spiritelor malefice departe de copil și de casă. Leagănul copilului nu trebuia mișcat decât atunci când copilul se afla în el, nicidecum gol pentru a nu atrage moartea celui mic.
Mituri despre naștere din Papua Noua Guinee
Printre cei care fac parte din tribul Gadsup din Papua Noua Guinee, când o femeie începe travaliul, merge cu mama și mătușa ei timp de o oră prin pădure până la o colibă de naștere. Ei cred că sângele de la naștere este atât de puternic, încât ar putea provoca o boală și chiar moarte celor din sat. Sângele de la naștere nu trebuie să se apropie de bărbați sau să „intre în plantele sau rădăcinile de grădină” în niciun moment. Placenta este îngropată la coliba de naștere, departe de sat, înainte ca femeile să facă drumul lung înapoi.
Ad-Extra3:
Mituri despre naștere din cultura Ifaluk
Credințe similare sunt și în Ifaluk (un atol de corali format din patru insule din Insulele Caroline centrale din Oceanul Pacific). Ei au, de asemenea, o colibă exclusiv feminină în afara satului, de care bărbații nu se pot apropia de teamă că ar provoca foamete și că toată mâncarea le-ar putrezi. În trecut, printre locuitorii insulei Marquesas, se credea că nașterea era atât de contaminată încât, dacă o femeie nu ajungea la coliba de naștere, ardeau casa în care a născut.
Mituri despre naștere din India și Bangladesh
În zonele rurale din India și Bangladesh, mitul „poluării nașterii” are consecințe diferite asupra experienței unei femei, atât în timpul sarcinii, cât și în timpul nașterii. Femeile însărcinate sunt înconjurate de rușine, din cauza dovezilor evidente că au făcut sex și a actelor poluante ale nașterii care urmează. Femeile de aici apelează la serviciile unui „dai”, al cărui rol principal este să preia această poluare. Ea este „de obicei atât de săracă încât este pregătită să-și asume această cea mai dezgustătoare sarcină”, care include tăierea cordonului, curățarea copilului și curățarea placentei. Nicio altă femeie nu va atinge nou-născutul până când acesta nu va fi curățat.
O altă credință comună este că femeile ar trebui să suporte durerea nașterii în tăcere pentru a-și demonstra curajul și caracterul. Japonezii cred că cea mai mare experiență din viața unei femei este să-și audă plânsul bebelușului, iar acesta ar trebui să fie singurul sunet auzit în timpul travaliului. Fetele Fulani din Africa de Vest sunt învățate încă de la o vârstă fragedă cât de rușinos este să arăți frică de naștere. În Nigeria, printre Hausa, există o presiune socială mare pentru a nu da niciun semn de durere, iar travaliul în liniște și răbdare se crede că demonstrează o modestie „corespunzătoare”.
Mituri despre naștere din Africa
În Republica Benin, Africa, femeile Bariba sunt, de asemenea, așteptate să nască în tăcere, iar fetele sunt învățate că o femeie care plânge în timpul nașterii este „mai jos decât o furnică”. De asemenea, se așteaptă să nască singure. Datorită unei mitologii puternice despre vrăjitoare, majoritatea femeilor vor încerca să se conformeze. Se crede că vrăjitoarea poate fi detectată în momentul nașterii dacă este culcată, alunecă pe stomac când se naște sau se naște cu dinți. Nașterea singură îi oferă mamei șansa de a schimba rapid poziția de naștere a copilului sau de a ignora anumite semneși de a-și salva copilul de o soartă incertă.
Un alt mit găsit în diferite culturi este că o femeie care are un travaliu dificil este pedepsită pentru ceva ce a greșit și are nevoie de iertare pentru ca travaliul să continue. În Sierra Leone, Africa, dacă o femeie Mende sau Sherbro are un travaliu lung și dificil care durează mai mult de două zile, este suspectată că a avut o aventură în timpul sarcinii. Se crede că sperma lăsată înăuntrul ei de amantul ei împiedică ieșirea bebelușului și, pentru a o curăța, ea trebuie să mărturisească.
În Ghana, o femeie Akan aflată în travaliu în dificultate este, de asemenea, suspectată de infidelitate în timpul sarcinii. Femeile mai în vârstă care o însoțesc cer numele iubitului ei și, dacă refuză să recunoască, femeile se adresează bebelușului din ea, enumerand bărbații din sat. Dacă copilul se naște atunci, femeia va fi acuzată nu numai de un adulter pe care nu l-a comis, ci și ca fiind mincinosă.
Mituri despre naștere din Malaezia
Cel mai rău dintre toate este probabil practica din anumite părți ale Malaeziei, unde se credea că o femeie care se confruntă cu un travaliu dificil trebuie să-și fi jignit soțul, iar el trebuie să-și reafirme dominația asupra ei, astfel încât ea să își poată îndeplini funcția feminină de a naște. Mai întâi va călca de trei ori peste ea. Dacă acest lucru nu funcționează, ea este obligată să bea apa în care și-a înmuiat penisul!
Mituri despre naștere ale Inuiților
Unele culturi cred că nașterea este lungă, deoarece lumea exterioară nu este suficient de primitoare pentru copil. Inuiții nu se referă niciodată la un copil nenăscut ca fiind un copil, ci printr-un cuvânt care se traduce prin „viitorul nostru copil”. Dacă bebelușul pare reticent să iasă, ei cred că ar putea fi din cauză că locuința este murdară și neprimitoare sau pentru că moașa însăși este „murdară”. Majoritatea femeilor inuite își curăță bine casele înainte de a începe travaliul, dar dacă copilul încă nu s-a născut, moașa este suspectată că este la menstruație și i se poate cere să plece.
Printre unele culturi din Africa de Est, care prețuiesc bovinele mai presus de orice altceva, se crede, de asemenea, că o primire ca la carte va ajuta la accelerarea nașterii, deși ideea lor de primire este destul de diferită de cea a inuiților. O femeie care are un travaliu lung și dificil poate avea vaginul plin cu bălegar de vacă, care este menit să atragă copilul să iasă din uter, deoarece va mirosi cât de bogat este tatăl său.
Multe dintre aceste credințe sunt numite „mituri” pentru că știm că sunt neadevărate; cu toate acestea, există multe credințe și practici care au fost folosite în culturile non-occidentale de ani de zile care sunt eficiente și din care învățăm, dar încet. Poziția de naștere este un exemplu evident, dar altele includ masajul perineal în timpul sarcinii pentru a reduce ruptura, stimularea mameloanelor pentru a începe travaliul și masajul în timpul travaliului.
Traditii legate de nastere din lumea intreaga
Facand o statistica la scara globala (pe toata planeta), locul unde are loc nasterea cel mai adesea, este acasa.
Al doilea loc frecvent al nasterii este sala de nasteri, sau spitalul. 80% dintre nou nascutii din lumea intreaga se nasc cu ajutorul moaselor, iar 98% dintre oamenii care traiesc azi s-au nascut acasa! Mai departe>>
Forumul dedicat nasterii
Nasterea unei stele
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite
autor: Desprecopii.com © 2024
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII