Rolul atasamentului la copilul dificil

Rolul atasamentului la copilul dificil

Rolul atasamentului la copilul dificil

Probabil ai auzit parinti vorbind despre copilul lor si despre motivul pentru care parentingul este atat de dificil: "Copilul meu este un copil atat de dificil!". Introducerea despre "Copilul dificil" o puteti gasi in primul articol <<AICI>>


Acest motiv ar trebui sa explice ametelile, plansul nesfarsit si orice alta trasatura negativa pe care o atribuim bebelusului in cauza. Insa chiar asa este?

in acest articol veti citi mai multe despre:
Rolul atasamentului
Toti sugarii vad majoritatea situatiilor ca fiind oarecum amenintatoare
Despre parenting-ul atasat
Teama (anxietatea) despartirii de mamica: 3 solutii care trebuie incercate

Rolul atasamentului la copilul dificil

Cea de-a doua problema pentru copilul „dificil”  - dupa crizele de plans care par a fi interminabile - o reprezinta faptul ca este mult mai probabil sa aiba o relatie dominata de nesiguranta cu parintii sai. De exemplu, intr-un studiu particular al nou-nascutilor clasificati ca fiind „usori” sau „dificili,” 31% dintre copiii care se aflau intr-o relatie sigura cu ingrijitorul au fost descrisi ca fiind „dificili,” in timp ce 100% din copiii aflati intr-o relatie nesigura cu ingrijitorul au fost descrisi astfel. in mod evident, nu toti copiii atasati nesigur vor fi dificili (acest studiu ar fi o anomalie), insa chiar si atunci cand ratele sunt examinate la un nivel continuu, exista o corelatie intre usurinta unui copil si securitatea atasamentului.

Desigur, corelatia nu egaleaza cauzalitatea, si ar fi logic sa consideram ca este greu ca un copil dificil sa devina atasat in mod sigur, insa atunci trebuie sa ne intoarcem la ideea ca aceasta notiune de (copil) „dificil” pare sa aiba mai mult de-a face cu notiuni preconcepute, existente inainte nasterii copilului (ceea ce poate explica de ce unii copii dificili sunt foarte sigur atasati).

Citeste pentru inceput: Copilul dificil: temperament versus abordari speciale de parenting

Toti sugarii vad majoritatea situatiilor ca fiind oarecum amenintatoare

Alti cercetatori au sugerat ca temperamentul necajit este reflectat in tipul de atasament al persoanei. In timp ce initial s-a crezut ca micutii cu mahnire scazuta s-ar incadra in clasificarea evitanta sigura sau nesigura si cei cu mahnire ridicata (sau „dificili”) in clasificarea rezistentei sigure sau nesigure, cercetarea asupra mahnirii fiziologice nu mai sprijina aceasta clasificare fundamentala. Insa acest lucru nu inseamna ca atasamentul nu este legat de mahnire, suferinta. De fapt, s-a demonstrat ca sugarii atasati nesigur (ambele tipuri) prezinta reactii fiziologice mai mari la testul Situatii Straine (evaluarea obiectiva a atasamentului), fata de copiii atasati sigur. Astfel, mahnirea pare sa fie legata de atasament, numai ca intr-o maniera diferita fata de cum se credea anterior.

Acum se considera ca aceste rezultate reflecta incercarea esuata a unui copil de a face fata unei situatii. Adica, copilul se confrunta cu o amenintare, insa din cauza ca parintele nu a format o relatie care sa ajute sugarul sa faca fata acestor situatii teribile, nivelurile de cortizol ale copilului continua sa creasca peste ceea ce s-ar astepta de la un copil atasat sigur care simte ca are o baza stabila cu care sa lucreze. Toti sugarii vad majoritatea situatiilor ca fiind oarecum amenintatoare – pana la urma, lumea este mare, noua si cam infricosatoare – si ei se bazeaza pe parinti pentru a le face lumea mai putin infricosatoare. Daca un copil nu are baza siguura in care sa se increada, poate deveni mult mai agitat, deoarece continua sa vada amenintari si continua sa esueze in infruntarea lor, pentru ca, pur si simplu, este prea mic si imatur pentru a le face fata de unul singur.

Stilul de parenting atasat

Ceea ce am gasit cel mai indraznet de citit este ca, chiar daca esti unul dintre acei multi parinti care au adoptat stilul de parenting atasat si ai o relatie sigura cu copilul tau, dar copilul este inca „dificil” (stii ca esti acolo), acea baza sigura pe care o ai iti ajuta copilul. In lucrarea realizata de Megan Gunnar si colegii sai, ei au constatat ca stilul de atasament a moderat relatia dintre cantitatea de cortizol pe care un copil o elibereaza in timpul unei situatii stresante si temperamentul sau. In mod specific, cresterea anormala a cortizolului a fost gasita numai la grupul de copii care erau atat „dificili” (aici etichetati „extrem de tematori” pe baza nivelului de agatare de mama si teama in situatiile sociale, al doilea tip de copii „dificili” discutat la inceput), insa si cu o relatie de atasament nesigur.

Ce inseamna toate acestea si cum ne conduce acest lucru pe noi sa le facem un deserviciu propriilor copii „dificili”? Cititi partea a treia <<aici>>

Ad-Extra3:

Teama (anxietatea) despartirii de mamica: 3 solutii care trebuie incercate

Pana la un moment dat, majoritatea bebelusilor vor manifesta o adevarata teama si suparare la ideea - sau probabilitatea -  separarii de parinti. Desi dureros pentru parinti (si evident pentru copii), teama separarii apare la toti bebelusii. Daca va ganditi la frica de separare in termeni evolutivi - unde multi experti considera ca ar avea originea- are sens: un copil se supara pe buna dreptate atunci cand este despartit de persoana de care el este cel mai apropiat si asta pentru ca acea persoana este cea care va avea grija sa nu se rataceasca si il va feri de cei rai.

Paretingul atasat: conceptii gresite, capcane si realitati

Sunt o mamica ce e devenit un avocat puternic al parentingului ataşat după experienţa mea pozitivă cu acesta.

Mulţi părinţi sunt încă confuzi cu privire la ceea ce implică parentingul atasat - aşa că am trecut in revista o serie de coceptii gresite isi capcane cand e vorba despre parentingul atasat. Iata-le: Din confesiunile unui mamici ce a adoptat parentingul atasat...

Citeste in continuare: Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?

Despre PARENTING - CITITI PE LARG AICI.

Mai multe despre psihologia copilului aici > 

 Forumuri dedicate psihologiei copilului

 Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.

redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda - in exclusivitate pentru Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2018

 

 

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII