Despre copii, concedii si legatura cu febra

TEMA: Ganduri de tatic (lipici si suflet) | 0 | 6/5/2017

Ce se intampla cand febra copilului se intalneste cu dorinta parintilor de a pleca in vacanta? Sau ce legatura este intre convulsiile febrile si Roma? Un tatic de la Desprecopii ne povesteste despre cursa lui cu obstacole printre stresul febrei copilului ...

- veti citi:
Despre cum nu am mai ajuns la Roma, sau Haz de necaz
Dar vine si vremea concediului
Am plecat ca nebunii
Ups, copilul are febra
Si acum sa mergem la Roma
Copilul face convulsii de febra
Acum putem face un pic haz de necaz

sau Despre cum nu am mai ajuns la Roma, sau Haz de necaz. Depinde de unde priviti.

Lumea cica sa faci un copil. Nu esti om frate daca nu faci macar unul candva in viata asta a ta. Te pui pe numarat zile de calendar, te pui pe facut de dragoste, sex, sau cum va vine sa-i ziceti. Fericesti iubita, nevasta, nevasta altuia pret de 30 de secunde sau fiecare dupa putinta. Faci ce faci, vine barza. Am mai vorbit despre cum ti se schimba viata dupa momentul ala.

Incepe cursa cu obstacole pentru care nu te-a pregatit nimeni niciodata. Dupa ce inveti rutina placuta a purtatului non stop de grija realizezi ca in ecuatie incape si un strop de ego personal. Pe care incerci sa-l speculezi fara sa tulburi prea tare ordinea bine stabilita. Ai bani de prisos iti iei bona sa stea cu mica comoara de acasa.

Ai parinti disponibili? Inhama-i la carut si arata-le drumul spre parc. Vecini pritenosi? Varsa doua lacrimi sa-i impresionezi si se arunca singuri in gura lupului. Exagerez bineinteles. Noi avem marele noroc sa-i avem la indemana pe Mama Cosac si Tata Cosac. Ne impartim cu saptamanile caznele si totul pare sa mearga struna. Copilul nu stie care-i casa lui, noi strangem cortul si-l mutam la fiecare sfarsit de saptamana intre Bucuresti si Pucioasa, nevasta e expert la facut bagaje, eu la asezatul lor in portbagaj. Am fi in stare sa indesam in masina o casa intreaga fara sa clipim. Puneti-ne la incercare. Sa vedeti ce pasi de dans. Ma rog, toata tarasenia e un amalgam naucitor pentru toata lumea.

Dar vine si vremea concediului

Ca tot omul care munceste vrei si concediu. Nu de la copil ca stii deja ca asta-i imposibil. De la slujba care-ti aduce painea de zi cu zi. Acum dilema. Iei copilul cu tine pe unde ai planuit sa te duci sau alegi una din variantele de mai sus? Noi le-am facut, pe rand, pe toate. Am luat-o la mare cand avea 4 luni, am lasat-o acasa in iarna cand ne-am dat pe derdelus la Bansko cand avea aproape un anisor, a mers din nou la mare vara trecuta intr-o excursie cu alti nebuni cu copii. Cu mici exceptii totul a fost agreabil.
Nu va lasati inca pacaliti. Acum urmeaza partile interesante.

Fiindca ne-am simtit vinovati ca Emusca noastra n-a vazut dom’ne si ea partia ne-am gandit noi ca ar fi minunat sa urcam copilul in masina, unde din nou am indesat toata casa, si sa ne pornim la un drum de 8 ore pana-n Bulgaria sa-i aratam copilului cum sta treaba cu alunecatul printre nameti. I-am improvizat pe bancheta din spate un pat din asternuturile preferate, cu ma-sa pe post de perna.

Am plecat ca nebunii

Am plecat ca nebunii la ora 4, asta-i justificarea pentru pat. Laboratorul, adica bucataria, pe bancheta din dreapta, pe bord, in torpedou. Jucariile pe sub banchete, cantecelele pregatite in tableta si casetofon. Casa de nebuni pe roti era gata de drum. N-o sa insist cu drumul, sincer nu-mi amintesc mare lucru, in afara de consumul nesfarsit de antigel al masinii finilor nostri si implicit opririle pentru injuraturile de rigoare. Am ajuns in parcarea hotelului si ne-am pus pe descarcat. Emma oracaia cat o tinea gura. I-am explicat ca luam casa cu noi si in camera de hotel dar n-a fost chip s-o linistim.

Ad-Extra3:

Ups, copilul are febra

Motivul de jale era de fapt altul. Frigea copilul ca un cuptor. Febra. Urmeaza panica de la fiecare raceala. Verificam rezervele de antitermice, sunam pediatra, ne dam cu capul de portiere. In loc de nameti, placa si vin fiert la buza partiei am vazut 5 zile hotelul pe interior, am ascultat “bla-blau” de ne-a iesit pe nas, ne-am plimbat cu liftul si am dormit pe hol cu fii-mea-n brate. Camera nu i-a placut. N-as sti sa va spun de ce. Nici ea nu ne-a spus noua.

Am asteptat ziua de plecare cu motorul pornit. N-am fost in vietile noastre mai fericiti ca plecam de undeva. Cum am ajuns la Bucuresti Emma noastra nu mai avea nimic, radea si sarea multumita de concediul minunat pe care tocmai il incheiasem.
Buuun! Mai am una.

Si acum sa mergem la Roma

Iaca:
Planuim de ceva vreme sa vedem Roma. Ne-am tot impotmolit de chestii banale si am tot amanat. Femeia hotarata pune piciorul in prag, pune cardul la bataie, ia biletele de avion si plateste si cazarea. Ma suna sa-mi spuna.
-         Fa-ti bagajul, invadam Italia.
-         Pe bune? Plecam? Esti nebuna? Cu Emma ce facem?
-         E saptamana de Pucioasa, Cosacii-s pe felie deja.

Ia uite bah ce simplu a fost, imi zic. Dau un “search” iute sa vad pe unde-i Olimpico. Poate AS Roma sau Lazio joaca acasa zilele alea. Dezamagit de rezultatul cautarilor mele microbiste imi aduc aminte de Robert Langdon si goana lui prin impunatoarele monumente ale orasului pentru a salva “preferiti” de la moarte sigura si in acelasi timp sa parcurga calea spre iluminare desenata de Galilei. Earth, Fire, Air, Water, Illuminati. Eram gata sa sun garda elvetiana sa le zic ca viu acusi. Daca tot se pun pe treaba sa pregateasca si Papamobilul sa-l fac o tura.

Trece entuziasmul, incepe constiinta sa ne traga de maneca. Copilul nostru ramane singur, ce ne facem? Ce nechibzuiti suntem! Smintiti de-a dreptul. Soacra-mea, femeie cu capul pe umeri, ne asigura ca-i aceasi lucru daca suntem fara Emma la Bucuresti sau la Roma. Tot ciorbica aia o mananca, bananele-s tot galbene, laptele praf e la fel de gustos si farmaciile-s la fel de pline de siropuri.

Gata, totul e ok. Zborul e marti la 1 jumate, luni liber de la stat de 1 mai. Ajungem duminica de dinainte la Pucioasa sa predam avutia cea mai de pret a familiei. Luni dimineata Tata Cosac ma roaga sa-l duc pana la spital sa-si faca un control. Duc omul, recunoscator ca-mi salveaza pielea o saptamana si-mi ingrijeste copilul. Intra in policlinica. Ma asez, baiat cuminte, pe bordura, ma intreb daca am voie sa fumez in curtea spitalului. Vad scrumiera, aprind tigara. Ma cam plictiseam da’ ce era sa fac?!

Si dintr-o data ziua se aprinde in cel mai neasteptat mod. Suna Anisca. Plangea si parea disperata. Avea si de ce.

Copilul face convulsii de febra

Uitand pentru o clipa de nota comica a textului meu, Emma facea convulsii de la febra care aparuse de nicaieri. In 10 minute, de la temperatura normala a corpului ei fragil, febra ajunsese la 39. Ma urc in masina, nu stiu cum ajung acasa, urcam copilul si fugim inapoi la spital. Intra la urgente, o stabilizeaza cele 4 asistente si medicul de garda care cheama ambulanta pentru un drum la sectia de pediatrie a spitalului judetean din Targoviste. Gonesc cu masina in urma salvarii cu grija sa nu cumva s-o depasesc. Acolo ne povestesc oamenii ca se intampla la copiii mici sa intre in astfel de crize cand fac brusc febra mare, ca nu au urmari in dezvoltarea ulterioara si sa ne linistim ca nu se vor mai repeta.

Pediatra noastra prin telefon ne spune acelasi lucru. Dar cine dracu’ sa-i asculte?! Panica-i la ea acasa. Ca sa fie sigura ca nu facem vreunul infarct pe-acolo medicul de garda ne spune ca ne interneaza ca sa ne tina sub observatie cu toate ca nu-i cazul. Virusul gasit in sange la analize isi va urma cursul normal si-i va da Emmei cateva zile de febra care va trebui tinuta sub control cu antitermice. Asa a fost. Panadol, Nurofen combinate, impachetari (ceva nou pentru noi) si acum, miercuri noaptea la ora 1 si 5 minute copilul are deja 15 ore de la ultimul grad peste 37. Doarme linistita in brate la mami.

Ne-am informat intre timp despre convulsiile astea. Spectacolul este inspaimantator, prefer sa nu vi-l descriu. Dar va pot spune ca daca veti fi pusi in fata faptului cu copilul din dotare sa incercati sa nu va panicati. Nu aveti cum sa cititi simptome pentru ca ele nu exista, nu aveti cum sa opriti criza. Puteti doar sa-l tineti in brate, sa cronometrati momentul si dupa ce se linisteste sa mergeti la medic pentru un control. O sa va rog sa cititi articolele pe acest subiect de pe net. Contin informatii destul de complete despre convulsiile febrile la copii.

Acum putem face un pic haz de necaz ...

Asaaaa, acum ca am depasit momentul si ne-a venit inima la loc, respectam traditia romaneasca si facem haz de necaz. Ne gandim ca in loc sa-l vedem pe Francisc, batranul de treaba, si casa lui minunata, vedem curtea mamei Cosac cu rosiile ei de-abia iesite, in loc sa ma lupt ca un gladiator la Colosseum in timp ce Anisca arata mana cu degetul ridicat spre a mea vesnica glorie, aliniez melcii gasiti prin gradina spre delicul copilului, in loc sa-mi trag sufletul pe Treptele Spaniole, fumez tigara de la tigara pe treptele casei Cosacilor, in loc sa mancam paste si sa bem un pahar cu vin la o terasa in Piazza Navona, ud gradina cu furtunul si beau un Ursus caldut, in loc sa zicem “Mamma mia!” zicem “Mama ei de treaba!”.

Sa speram doar ca Cetatea Eterna va ramane la fel de eterna cum zice istoria si va fi acolo si la anul. Sau peste doi, cine dracu-si mai face planuri de calatorie!

Asteptam cu interes concediul din vara, de la sfarsitul lunii iunie, pentru care avem deja cumparate biletele.
Emma, ai cuvantul iubita mea frumoasa.

► autor: Oli Strimbei, un tatic de la Desprecopii. 05/2017 - Oli scrie si despre meseria de tatic aici: Tatic cu lipici

Taticii care schimba scutecele sunt barbatii care schimba lumea

Sunt un tatic care schimba scutecele bebelusului propriu. Si cred ca barbatii care schimba scutecele sunt barbatii adevarati care schimba lumea. De fapt, orice barbat poate fi tata insa doar un barbat adevarat poate fi tatic.

Pagina tatilor - actuali si viitori

Ganduri si ... sa spunem ... sfaturi, pentru taticii de azi. Vorbim cu seriozitate despre cea mai frumoasa meserie din viata unui barbat: aceea de tata.

Si nu numai cea mai frumoasa - dar si cea mai plina de suprize, emotie, sensibilitate si impliniri. Deci, aici e locul taticilor care vor sa conteze in viata copilului lor.