Parentingul permisiv: percepții și greșeli de educație care afectează universul emoțional al copilului

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 6/9/2024

Parentingul permisiv - perceptii si greseli de educatie care afecteaza universul emotional al copilului

Parentingul permisiv este un stil de parenting caracterizat de așteptări scăzute din partea copilului corelate cu o apatie educațională din partea părintelui.

Pentru că există foarte puține reguli, cereri și așteptări, copilul crescut de părinți permisivi are de multe ori probleme în a-și găsi și impune singur propriile limite. Din păcate, acest lucru este greu pentru un copil - iar mai târziu, în adolescență, de exemplu - poate fi cu adevărat o provocare - atât pentru copil, cât și pentru părinții în cauză.

Iată mai multe despre parentingul permisiv: greșeli și percepții de educație care afectează universul emoțional al copilului.🌸Ce crezi că sunt atuurile și provocările parentingului permisiv în dezvoltarea unui copil?

in acest articol veti citi mai multe despre:
Ce este parentingul permisiv
Parenting fara reguli, asteptari sau limite
Stabilirea anumitor limite reprezinta o parte importanta a procesului de educare
Dorintele copilului sunt satisfacute in detrimental altcuiva
Copilul invata ca dezamagirea si tristetea sunt intolerabile
Copilul nu invata niciodata auto-disciplina
Copilul are o perioada grea atunci cand isi dezvolta fericirea interna stabile
Copiii trebuie sa stie ca parintii au un rol diferit fata de al lor
Parintii permisivi fac in mod constant compromisuri
Stilul parintelui permisiv submineaza relatia parinte-copil

Ce este parentingul permisiv

Parentingul permisiv este un stil de parenting caracterizat de asteptari scazute din partea copilului corelate cu o apatie educationala din partea parintelui.

Desi in cea mai mare a cazurilor parintii permisivi sunt parinti iubitori - acestia nu se implica decat foarte sumar in a controla educatia copilului, nesetand reguli sau limite. Acesti parinti nu asteapta din partea copilului un comportament adecvat varstei sale - si sunt in general vazuti de copil mai mult ca prieten decat parinte.

Parenting fara reguli, asteptari sau limite ...

Pentru ca exista foarte putine reguli, cereri si asteptari, copilul crescut de parinti permisivi = are de multe ori probleme in a-si gasi si impune singur propriile limite. Din pacate, acest lucru este greu pentru un copil - iar mai tarziu, in adolescenta de exemplu - poate fi cu adevarat o provocare - atat pentru copil cat si pentru parintii in cauza.

Stabilirea anumitor limite reprezinta o parte importanta a procesului de educare

Majoritatea parintilor urasc ideea de a provoca suparari propriilor copii. Ei nu doresc sa le provoace copiilor accese de furie si, cu siguranta, nu vor ca odraslele lor sa fie suparate pe ei. Nu am experimentat cu totii aceste sentimente? In plus, este foarte greu sa stim daca cerintele noastre pot urma o dezvoltare rezonabila.

Ad-Extra3:

Dorintele celor mici se identifica cu nevoile lor

DAR ... dorintele celor mici se identifica cu nevoile lor. Insa, odata cu trecerea timpului, aceasta se schimba. Dorintele copiilor mici sunt in contradictie directa cu nevoile lor de dezvoltare si de siguranta pe termen lung. Atunci cand parintii nu fac acest pas catre dezvoltare si nu invata sa stabileasca limite, copiii lor nu isi dezvolta abilitatea de a tolera frustrarea sau de a se stapani pe ei insisi. Alte persoane ii numesc pe acesti copii “rasfatati”. Cercetarile au descoperit ca atunci cand nu stabilim anumite limite, copiii au mai putine sanse de a dezvolta auto-disciplina.

Asadar, consider ca cei mici au nevoie de limite pentru o sanatoasa dezvoltare emotionala. Nu vorbim despre limite nerezonabile, ci ne referim la puternice limite empatice in contextul unei stranse legaturi parinte-copil, insa copiii au nevoie de limite adecvate. Iata ce se intampla atunci cand parintii nu stabilesc limite:

Parintii promit indeplinirea unor dorinte ce nu ar trebui implinite, avand consecinte daunatoare, precum statul pana tarziu seara in mod regulat, ceea ce duce la epuizarea copilului si la un comportament capricios, acesta neputandu-se ridica la asteptarile corespunzatoare varstei sale. Nu numai placerea de a locui impreuna cu un astfel de copil scade, ci si stima de sine a copilului are de suferit deoarece el nu isi poate indeplini datoriile asa cum o fac ceilalti copii de varsta sa.

Dorintele copilului sunt satisfacute in detrimental altcuiva

...o sora sau un frate, parintele, restaurantul la care a mers familia sa serveasca cina, etc. Pe langa impactul asupra fratelui/ sorei, restaurantului sau parintelui, acest lucru dauneaza copilului. Ea invata ca intotdeauna obtine ceea ce isi doreste, ceea ce ii va ingreuna procesul de imprietenire cu alte persoane sau, in cele din urma, ii va fi greu sa fie multumita intr-o relatie romantica. Acesta este motivul pentru care ne gandim la copiii crescuti permisivi ca la niste persoane “ rasfatate” si “egoiste”.

Copilul invata ca dezamagirea si tristetea sunt intolerabile

...atunci cand isi da seama ca parintii ei fac aproape totul pentru a nu o lasa sa experimenteze dezamagirea. Apoi, ea isi va petrece restul vietii facand tot ceea ce este necesar pentru a evita trairea acestor sentimente de care se teme ca sunt nesuportabile. Alungarea dezamagirii va necesita savarsirea unor lucruri care se dovedesc a fi distructive pentru ea – de exemplu, ar putea include, evitarea tuturor riscurilor, incapatanarea fetei ca ea trebuie sa-si urmeze propria ei cale, sau castigul prin inselaciune. Deoarece nu invata niciodata sa se simta comfortabil cu simtamintele din ce in ce mai provocatoare, ea are o scazuta inteligenta emotionala.

Copilul nu invata niciodata auto-disciplina

Aceasta fiind o importanta aptitudine a vietii de adult, chiar si a vietii de liceean. Ea nu isi va dezvolta niciodata aptitudinea numita auto-disciplina, iar aceasta nu se inscrie in categoria ‘goluri’, o parte necesara in crearea unei vieti fericite. Asadar, parintii permisivi saboteaza capacitatea copilului de a se realiza in viata.

Copilul nu va invata niciodata ca fericirea nu deriva din starea de belsug si din indeplinirea pe rand a tuturor dorintelor si ca, de fapt, fericirea poate fi mentinuta in fata dezamagirilor. Este foarte posibil ca el sa isi petreaca viata urmarind indeplinirea fiecarei dorinte despre care crede ca ii va aduce fericirea, insa astfel va descoperi ca fericirea ii scapa din maini.

Copilul are o perioada grea atunci cand isi dezvolta fericirea interna stabila

...aceasta nu depinde de circumstantele exterioare, deoarece ea are de parcurs un drum greu pentru a-si dezvolta sentimente profunde despre sine. Ce inseamna acest lucru?

Fericirea interna stabila provine, foarte simplu, din a avea o gama larga de acceptare de sine si intelegere fata de sine, sentimente printre care se includ si supararea, tristetea si dezamagirea fata de sine. Parintii care actioneaza in asa fel incat acea parte a copilului sa fie evitata, ii transmit acestuia mesajul ca acea parte ‘negativa’ a copilului este inacceptabila. Mesajul pe care il primesc copiii este ca ei nu sunt pe deplin demni de iubire.

Copiii trebuie sa stie ca parintii au un rol diferit fata de al lor, care include mentinerea copilului in conditii de siguranta

Atunci cand oamenii spun “Copiii vor persevera pana cand vor gasi limitele” chiar la acest lucru se refera. Copiii vor limite deoarece isi doresc ca cineva sa fie la conducere. Este destul de inspaimantator pentru un copil sa creada ca nimeni nu este la conducere, protejandu-l de ceea ce poate fi o lume ingrozitoare.

Parintii permisivi fac in mod constant compromisuri in privinta lucrurilor care sunt importante pentru ei

De exemplu, ei isi pot lasa copilul sa ii trateze urat. Sau isi pot lasa copilul supra-rasfatat sa isi manifeste dependenta fata de micul ecran, in loc sa se focuseze pe temele de la scoala, desi acesti parinti stiu ca saboteaza invatarea academica a copilului lor. Aceste compromisuri fac procesul de educatie mult mai lipsit de satisfactii, deoarece parintele isi sacrifica asteptarile care sunt importante pentru el si ar fi benefice pentru copil.

Stilul parintelui permisiv submineaza relatia parinte-copil

Copiii nu se simt conectati cu parintii lor atunci cand nu au incredere ca acestia ii pot ajuta cu o intreaga gama de emotii. Cand un copil nu are incredere ca parintele va impune reguli care vor il vor pastra in siguranta si sanatos (“Ok, presupun ca nu trebuie sa porti casca de bicicleta daca aceasta nu iti face placere…Ok, presupun ca iti poti petrece noapea la o petrecere la care nu exista parinti) acesta nu isi va respecta parintii, devenind din ce in ce mai dificil, cautand limite (si dovezi care sa ii arate ca este iubit). Cand un copil se poarta urata fata de parinte, in mod natural acesta devine furios si plin de resentimente, ceea ce este mai putin benefic pentru copil.

Nota Bene: Stabilirea unor limite stricte care nu ii ofera copilului empatie este o idee la fel de rea ca educatia permisiva. Copiii evolueaza atunci cand limitele sunt stabilite cu empatie.

Replici pe care nu ar trebui sa le spui niciodata copilului tau

Atunci cand le vorbim copiilor incercam sa o facem pe intelesul lor, insa sunt destule situatii in care replici spuse sub impulsul momentului pot darama tot ce am cladit pana in momentul acela prin comunicare. Cu totii rostim uneori cuvinte pe care apoi le regretam, iar pentru un copil, astfel de cuvinte inseamna durere, furie sau, de foarte multe ori, confuzie. De aceea, atunci cand ne adresam lor, celor mai dragi dintre fiintele care ne inconjoara, ar trebui sa gandim de doua ori inainte de a rosti anumite propozitii si sa incercam sa gasim calea cea mai putin bulversanta pentru ei de a le comunica ceea ce simtim noi, parintii adulti.

Iata cateva fraze pe care parintii nu ar trebui sa le spuna niciodata copiilor lor, dar pe care le rostesc adesea, fara a se gandi prea mult la consecintele dezastruoase pe care le pot avea citeste in continuare ce replici nu trebuie sa spui niciodata copilului tau.

Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?

A inceput scoala si odata cu ea au inceput si multe lucruri pe care eu una le-as mai fi vrut parca amanate o vreme, cum ar fi trezitul copiilor de dimineata, dupa program fix si cu rutina de rigoare. Va suna cunoscut?

Daca da, atunci probabil ca v-ati pus, la fel ca si mine, cel putin o data intrebarea din titlu – de ce trebuie sa le spunem copiilor de 10 ori un lucru ca sa il inteleaga o data?

Citeste in continuare: Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?

Despre PARENTING - CITITI PE LARG AICI.

Lecturi suplimentare

Marea Britanie: părinţilor prea permisivi li se ia copilul

Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri? Ce se intampla cu copiii lasati sa faca tot ce vor - de la prabusirea disciplinei in scoli pana la suicid

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Forumuri dedicate psihologiei copilului

Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.

PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Milena Sadova, redactor Desprecopii - toate drepturile rezervate © 2024
referinte:
- Francois Dumesnil: QuestiOns des parents responsables
- Baumrind, D. (1991). The influence of parenting style on adolescent competence and substance use. Journal of Early Adolescence,

Ad-Extra3: