De ce parentingul si grija nu se opreste... cand copilul implineste 18 ani

Când copilul tău ajunge la vârsta de 18 ani, nu este o simplă dată în calendar; ci este un vârf de emoții. Este momentul când, teoretic, ei devin adulți. Dar pentru un părinte, inima nu încetează niciodată să vibreze cu grijă și dragoste. Poate fi ca și cum ai urcat vârful muntelui doar pentru a descoperi că călătoria nu s-a încheiat, ci doar a intrat într-o nouă fază.

Parentingul după ce copilul implineste 18 ani poate părea un teritoriu strain - dar este un drum continuu, plin de surprize și provocări. Este acel moment când începi să îți dai seama că încă ai multe de învățat și de oferit copilului tau. Este momentul când rolurile se schimbă, iar tu începi să devii un ghid în călătoria către maturitate și independență totală a copilului tău.

Gândește-te înapoi și amintește-ți de tine la vârsta de 18 ani.

Gândește-te înapoi și amintește-ți de tine la vârsta de 18 ani. Știai tot ce trebuia să știi despre viață? Erați pregătit să vă întrețineți financiar? Ați avut sprijinul emoțional, încurajarea și disciplina pentru a vă lua deciziile cu încredere?

Pentru majoritatea adulților, răspunsul la aceste întrebări este nu. Chiar dacă, în mod legal, copiii pot fi considerați adulți la 18 ani, asta nu înseamnă că sunt pe deplin crescuți și dezvoltați, fizic sau mental. În această etapă de limb între dependență și autosuficiență , poate fi o provocare să găsești nivelul potrivit de educație pentru copilul tău.

Oare e OK ca si dupa 18 ani sa mai facem parenting?

Înseamnă asta că a fi părinte peste 18 ani este dăunătoare copiilor tăi? A fi implicat în viața copiilor tăi este legat de rezultate pozitive, dar poate fi dăunător dacă implicarea ta este inadecvată - sau de super control  - pentru vârsta sau nivelul de dezvoltare al copiilor. Un cercetător american a studiat  efectele educației cu elicopterul  asupra bunăstării studenților. Studiul a arătat că studenții care s-au identificat ca având părinți - de supercontrol -  au raportat că se simt mai puțin mulțumiți de viața lor de familie și au o bunăstare psihologică mai scăzută.

Cât de mult parenting este prea mult? Sau despre overparenting

Overparenting-ul inseamna prea mult parentinh - adica o implicare excesivă a părintelui în viața copilului, caracterizată prin intervenție constantă, supraveghere excesivă și rezolvarea problemelor în locul copilului. Această abordare poate fi dăunătoare pentru dezvoltarea copilului, deoarece îi limitează autonomia, încrederea în sine și capacitatea de a lua decizii independente.

Părinții care practică overparenting-ul sunt adesea hipervigilenți și intervin în fiecare aspect al vieții copilului, de la activitățile școlare până la relațiile sociale și alegerile de carieră. Ei pot fi excesiv de protectori și preocupati de a evita orice dificultate sau dezamăgire pentru copilul lor, ceea ce împiedică dezvoltarea abilităților de reziliență și adaptabilitate.

Prin overparenting, părinții pot transmite copiilor un sentiment de lipsă de încredere în propriile capacități și pot inhiba dezvoltarea independenței și responsabilității. De asemenea, această abordare poate genera stres și anxietate pentru copii, deoarece nu le oferă spațiu și libertate pentru a-și exprima identitatea și pentru a-și explora propriile interese și pasiuni.

Chiar si dupa 18 ani, copiii invata din greseli

Chiar dacă greșelile și întâmpinarea eșecurilor sau dezamăgirii sunt în mod inerent inconfortabil, acestea sunt experiențe și sentimente necesare care îi ajută pe copii să învețe să se îmbunătățească. Copiii trebuie să înțeleagă că aceste sentimente și evenimente negative sunt o parte normală a vieții și o oportunitate de creștere, iar acordarea unei mai multe autonomii le oferă copiilor mai multe oportunități de a experimenta neajunsuri. Drept urmare, copiii tăi pot dezvolta și exersa abilități esențiale de viață, cum ar fi gestionarea timpului, autodisciplina și independența generală.

Cheia pentru părinți, ca orice altceva, este găsirea echilibrului potrivit între a-ți ajuta și controla copilul prin viața de zi cu zi. Nivelul de autosuficiență al unui copil poate fi afectat negativ de părinții care aplică tactici de supracontrol sau de elicopter-parenting. Când părinții se angajează în mod regulat într-o creștere a părinților pentru a-și proteja copiii de dezamăgiri sau eșecuri, ei nu îi învață pe copii abilitățile de care au nevoie pentru a fi adulți autosuficienți.

Chiar dacă este esențial să susțineți sănătatea fizică, mentală, emoțională, socială și intelectuală a copiilor dvs. de la copilărie până la vârsta adultă, trebuie să echilibrați protecția copiilor și să le permiteți să crească și să experimenteze viața.

Este important să vă ajustați procesul parental pe măsură ce copiii dvs. cresc și vă puteți modifica obiceiurile parentale pentru a vă sprijini copiii în mai multe moduri.

Oferă copilului mai multă responsabilitate

Analizeaza rutina copilului si vezi unde are sanse de a lucra pe cont propriu. Dacă refuză să învețe, poate fi o șansă de a da un pas înapoi și de a-i lăsa să experimenteze independența . Atâta timp cât nu există riscuri de pericol fizic sau emoțional, oferirea copilului tău de mai multă autonomie poate fi o oportunitate excelentă de a-l lăsa să ia propriile decizii și să accepte consecințele alegerilor lor.

Evită sa dai sfaturi nesolicitate

La 18 ani e timpul sa invete ca va deveni responsabil pentru angajamentele sale iar sfaturile nesolicitate și bataia la cap pot fi contraproductive. Lăsați copiii să învețe să se ocupe de sarcini și să ceară ajutor în mod independent.

Tratează-ți copilul cu respect

Când iti inveti copilul sau ii ceri sa fie respectuos - este esențial să-i tratezi cu respect.  A-ți trata copilul cu respect  le arată că oamenii ar trebui să se trateze unii pe alții cu considerație și grijă .

Poți arăta copilului tăi că il respecți asa:

🔸 apreciind si necriticand alegerile sale

🔸 vorbindu-i politicos

🔸 oferindu-i sfaturi de suport in luarea deciziilor - desigur dacă le cere

🔸revolvarea conflictelor de idei cu empatie

🔸acordandu-i atentia completa in conversatii

🔸 iubind copilul neconditionat - indiferent de deciziile sale

Chiar dacă un copil are nevoie de mai puțin fizic pe măsură ce ajunge la vârsta adultă, are in continuare nevoie de sprijin emoțional la orice vârstă. Fii acolo pentru ca copilul tau - raspunde-i la întrebări, asculta-i preocupările, incurajeaza-i interesele, lauda-i realizările și ofera-i sfaturi atunci când vi se solicită.

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

Cabinetul Psi - Psihologie

Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta 

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2024
 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️