veti citi
Acesta e ultimul mail care l-am scris sotului meu...
Din frustrari apar complexele
Si acum sa va povestesc eu cate ceva

≈ Poveste reală de pe forumul Desprecopii:

Acesta e ultimul mail care l-am scris sotului meu...

finally...am priceput si eu marea noastra problema...
si cred ca tot azi ai inteles si tu ...

ma gandeasc la relatia mea cu ai mei...mereu trebuia sa fac cum vor ei...pentru ca asa este bine...pentru ca asa fac copiii altora...pentru ca asta e reteta succesului...viata a facut ca eu sa ma lupt cu ei sa nu i las o secunda sa decida pentru mine...poate fiindca consideram ca eu stiu exact ce vreau sa fac...
si tineam la ei..si ascultam ce spun...dar atat...cand era vorba de o decizie legata de mine nu lasam pe nimeni sa ma influenteze...si cred ca am facut bine... 

in mod sigur tinand cont de trecutul meu, in care imi faceam planuri absolut singura si luptam pt ele...in mod sigur am facut involuntar si cu tine la fel...si de aici complexe...apot frustrari...etc 

dupa ce am discutat mi s a luat o piatra de pe suflet...se zice ca in momentul in care incetezi sa te mai gandesti la o problema i ai gasit solutia...m am linistit 

frustrare este ceva creat involutar de catre propria persoana sau ceva indus de catre alte persoane mai mult sau mai putin binevoitoare. 

Citeste Flirtul via mesaj, este considerat infidelitate?

Din frustrari apar complexele. Iar complexele au numeroase consecinte: nesiguranta de sine, pesimismul etc
combinatia noastra a fost un pic deficitara din start...si asta mai ales pt ca nu am fost capabili sa explicam care e problema...de ex asta cu frustrarile...eu nici nu visam ca le ai ...si oricat mi ai fi strigat SCHIMBA TE....never...dar never nu m as fi schimbat in directia ta pt ca nu stiam care e aia...

si eu vroiam sa fac sa fie bine...in felul meu....eu percepeam altfel de probleme si incercam sa le rezolv...in facultate cand nu aveam bani, mergeam si dadeam meditatii...apoi ne am angajat...apoi ne am facut planuri exacte si le am atins...eu vedeam alte probleme si pe ele, doar pe ele am incercat sa le rezolv....si ma gandeam ca si tu ai nevoie sa ti fie bine...si mergeam la sat, la porumbei...sau puii mei ce mai faceam...nu aveam de unde sa stiu ca undeva ceva se intampla...si ia amploare...

ma gandeam ca esti un om rau acum ceva timp...ca esti violent sau curvar...ca esti inconstient....la ce e mai rau m am gandit...dar nu. nu esti deloc...esti doar un om care vrea sa fie el insusi...sa se regaseasca si sa fie proriul arbitru....si te felicit pentru asta....si ma bucur ca e asa pt ca e cea mai favorabila situatie...nu am fi putut ramane prieteni in alt context...

iti multumesc inca o data pt explicatii si repet...acum chiar am priceput care au fost problemele noastre...si mi am eliberat sufletul pt ca ma gandeam ca desi imi spuneai SCHIMBA TE eu nu ma schimbam...dar acum stiu ca nu aveam ce sa schimb...ca nu stiam care e problema... 

Si acum sa va povestesc eu cate ceva:

acum 2 luni am aflat ca el are o amanta...ca nu ma mai iubeste si tot ce si doreste e ca eu sa l urasc...au urmat clipe de cosmar...am plecat de acasa cu fetitza noastra de 1 an si 2 luni...m am mutat in gazda...ne am certat si ne am improscat cu noroi de fiecare data in care am avut ocazia...

el spune ca de a lungul relatiei noastre el a adunat foarte multe frustrari...ca in prezenta mea simte ca nu este EL...ca vrea sa fie un om liber si linistit...ca amanta a aparut pentru ca langa mine
nu ii era bine...

momentan suntem in divort, fetita mea e la parinti in alt oras, eu stau in chirie...pt toti 3 e foarte greu...el absoltu tot salariul il da pe rate(in vara am cumparat o casa pe care aranjat o si in care am stat doar 1 luna)

intrebarea mea este: intr o astfel de relatie se mai poate face ceva?
este vorba de un moft? de o criza a barbatului ? sau lucrurile sunt iremediabil compromise?
ma intreb mereu care va fi finalul...al acum sustine ca s a despartit de amanta "din motivele lui"...si faptul ca s a despartit de ea nu inseamna ca vrea sa fie cu mine...

Ce spun mamicile de la Desprecopii

Miruna,
Situatia in care esti este una din cele nefericite, asta este clar.
Ca ai hotarat sa va despartiti este ok, avand in vedere situatia data. Ceea ce nu inteleg eu este: De ce ai plecat din casa? Cum adica te-ai mutata cu copilul in gazda? Parca spuneai ca ati cumparat casa impreuna. El are o amanta, frumusel bagajele si la amanta...cum adica tu pleci cu copil cu tot si el ramane bine mersi in casa!? Mie asta nu mi se pare ok deloc.
Si acum sa raspund la intrebari: in orice relatie se mai poate face ceva, depinde acum cat de multe s-au facut pana acum sau nu s-au facut. Tu nu spui ce s-a facut si ce nu.
Eu nu cred in 'criza barbatilor' la fel de bine cum nu cred in 'criza femeilor'. Dar, totusi, cred ca meriti ceva explicatii. 'Nu mai vrea sa fie cu amanta, dar asta nu inseamna ca vrea sa fie cu tine'- asta suna cel putin ciudat. Omul asta stie ce vrea atunci? Cati ani are? 'motivele lui'- totul e invaluit in mister....(teodraghici)

************************

Miruna, exact asa mi-a raspuns sotul la intrebarea mea "de ce m-ai inselat"?: "pt.ca ma saturasem, toti anii astia am fost sub papucul tau, am facut numai ce-ai vrut tu". Binenteles ca nu a fost asa, adica sa faca ce-am vrut eu, dar eu cred ca alta explicatie nu a gasit, la fel ca si sotul tau. De fapt, ei nu sunt in stare sa-si asume responsabilitatea greselii facute, si arunca vina, culmea, tot pe noi.
Imi permit sa-ti spun, ca poate mai exista o sansa pt.voi doi, deoarece stiu prin ce-am trecut si noi, situatia este destul de asemanatoare. Si sotul meu dupa ce-am nascut, la 2 luni, mi-a marturisit ca are pe altcineva, eu n-am reactionat deloc (am fost surprinsa de altfel sa vad ca nu fac nimic, adica sa divortez, asa cum spuneam c-am sa fac daca se va intampla sa ma insele vreodata), sotul s-a "perpelit" vreo luna, intre timp a renuntat la cealalta, dar noi intre timp am locuit impreuna. Si acum ne este greu, dar incercam sa ne regasim.

Stiu ca este f.greu, mai ales ca a aparut si un copil, parerea mea este ca ar fi trebuit sa discutati si sa gasiti o cale de mijloc, nu sa o "rupeti" asa dintr-o data. Pacat! El spune ca nu te vrea nici pe tine, deoarece ii place sa stea acum singur, mai ales cand stie ce greu e sa cresti un copil mic, lui nu-i mai plange nimeni in cap, nu mai are nopti nedormite, nu se streseaza din punctul asta de vedere, si atunci cum sa nu-i convina situatia? Parerea mea este ca daca acum nu vreti amandoi sa va gasiti un echilibru, mai tarziu va fi prea tarziu. Tu ce-ti doresti? Daca stii ca in sufletul tau inca regreti dupa el, daca iti pare rau ca ai plecat de-acasa, atunci fa tu pasul si incearca sa discuti cu el. Daca intr-adevar nu mai simti nimic pentru el, atunci las-o asa, priveste inainte si nu te mai gandi la el. Oricum ar fi, stiu ca iti este f.f.f.greu, sufletul ramane "incarcat" de regrete si melancolia trecutului, este f.usor sa divortezi, dar este greu sa incerci sa repari ceva ce doare atat de tare. Iti doresc succes si sanatate copilului si tie. (Zina)

***************************

Miruna, sunt impresionat de felul in care scrii. Nu subiectul in sine, este o mica drama, ca multe altele pe care le-am intalnit aici.
Mail-ul catre sotul tau pare asa sincer, degajat...esti o tipa voluntara, recunosti asta, dar nu te vaiti...cel putin nu pe fata.
Scriu aici pentru a semnala singurul lucru care strica perfectiunea scrisorii tale : nu te-ai fi schimbat oricum, pentru ca nu stiai directia in care sa o faci.
Mie imi suna a acuza catre sotul tau, dar nu-i gasesc contextul in nici o fraza din restul celor scrise de tine. Aici m-ai debusolat un piculet...
Sau poate nu pe el dai vina...poate nu poti sa vezi alta directie, decat aia din constiinta ta.

Eu vad cheia intregii situatii aici, precum si raspunsul la intrebarile tale. Am incercat sa intru in pielea lui, desi informatiile tale sunt sarace, si am ales varianta optimista, in care chiar se simte condus in permanenta; comportamentul lui e explicabil, e chiar logic, iar amanta nu are decat un rol decorativ, indiferent cat e de imoral. Sansele voastre sunt foarte mari, dar pot fi si nule. Este o situatie extraordinara, de alb-negru, niciodata gri.
Nu pot afirma ca am inteles totul, dar cartea la care multe din fete au facut referire (Femei care iubesc prea mult-parca) mi-a dat mult de gandit...(Rufus)

*********************************  

► Urmariti discutia si scrieti-va parerea la topicul de pe forum > Frustrari, amanta si copil mic  

Despre casnicie si viata in doi, mai cititi

Cat de egoisti sunt barbatii?
 8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte
Ce faci cand simti ca el nu te iubeste ...
Atractia sexuala in cuplu - cand atractia sexuala dispare
Despre infidelitate si hormonii barbatilor
Cele 4 hopuri pe care o casnicie nu le poate trece

 Forumuri de discutie ...

 Femina intim
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici! 

redactor: Milena Sadova - redactor Desprecopii.com - 2024 © - toate drepturile rezervate

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️