Autismul la copil: semne, tulburari si comunicare - tot ce trebuie sa stie un parinte

Autismul la copil -  semne, tulburari si comunicare - tot ce trebuie sa stie un parinte

Autismul la copil: semne, tulburari si comunicare - tot ce trebuie sa stie un parinte

Autismul pare sa fie prezent peste tot in jurul nostru pentru ca in sfarsit, a inceput sa i se dea atentia cuvenita. Specialistii spun ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Va sti insa pediatrul sa le recunoasca?

Iata pe larg totul despre autismul la copil: semne, tulburari si comunicare - tot ce trebuie sa stie un parinte.

- despre autismul la copil, veti citi:
Ce este autismul?
Trei caracteristici comune ale copiilor autisti
Semne ale autismului
Cum se detecteaza problemele din spectrul autismului
Cati copii cu autism sunt oficial in Romania?
O categorie larga de autisme
Grade de afectare cu autism
Caracteristicile tulburărilor din spectrul autismului
Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale
Tulburări la nivelul comunicării verbale şi nonverbale
Comunicarea pre- şi nonverbală in cazul autismului
Comunicarea verbală in autism
Tulburări la nivelul imaginaţiei, repertoriu restrîns de interese şi comportamente
Suportul cumunitatii Desprecopii pentru parinti cu copii cu autism
Despre autism  mai merita citit

Ce este autismul?

Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti. Specialistii sunt de parere ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Va sti insa pediatrul sa le recunoasca?

Informatiile arata ca rata prezentei autismului la copii este in crestere rapida, si fiecare dintre noi cunoaste deja cel putin un copil avand acest spectru de probleme.  Si intrucat ultimele noutati sugereaza ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism.  Iata cateva informatii care ne fac sa intelegem ce este autismul si sfatul de la Desprecopii.com :

Preocuparea tuturor fata de acest aspect are cote tot mai mari, dar adevarul din spatele ei ar trebui sa va mai usureze grijile.

Trei caracteristici comune ale copiilor autisti

Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti:

Prefera relationarea fata de obiecte in loc de oameni.
Sunt obsedati de mentinerea obiceiurilor (a rutinelor) si a asemanarilor in viata lor.
Au tendinta de a cauta insingurarea completa, inchizandu-se fata de lumea din jurul lor.


Desi s-a spus intotdeauna ca boala reprezinta un  spectru sau o arie de probleme, azi acest diagnostic le este pus mai multor copii decat in trecut, copii care au simptome mai mult sau mai putin severe.

De exemplu, copiii care au sindromul Asperger, care presupune un nivel ridicat de inteligenta fara probleme de limbaj, insa cu deficiente sociale, sunt inclusi in spectrul autismului, la fel ca si cei ale caror simptome sunt atat de severe incat cu o generatie in urma ar fi fost cel mai probabil considerati retardati mintal.

Sindromul Asperger - un alt mod de a privi lucrurile de citit pe larg: Sindromul Asperger - un alt mod de a privi lucrurile

Este indiscutabil ca numarul copiilor diagnosticati cu o problema din spectrul autismului a crescut foarte mult fata de statisticile de acum 30 de ani.

Dar pe cat de larg raspandite par problemele din spectrul autismului (PSA), acestea afectand cam unul din 150 de copii, conform informatiilor oferite de Centers for Disease Control and Prevention din Statele Unite, expertii sunt de acord ca aceasta nu este o problema epidemica .

Semne ale autismului:

Desi cauzele autismului raman misterioase, semnele nu sunt neaparat aparute din senin. Cei mai multi parinti ai copiilor autisti recunosc intarzieri ale limbajului la circa 18 luni. Si de fapt, exista avertismente pe care parintii le pot urmari la copiii lor cu mult inainte de aceasta varsta. Conform unui raport din Octombrie 2007 al Academiei Americane de Pediatrie, printre semnele sunt timpuri. Citit pe larg urmatoarela informatii despre semne ale autismului.

10 semne ale copilului cu Sindromul Asperger de citit: 10 semne ale copilului cu Sindromul Asperger

Cum se observa autismul copilului din primele 6 luni de viataCum se observa autismul copilului din primele 6 luni de viata

Semne ale autismului -  infograficSemne ale autismului - infografic

Ad-Extra3:

Cum se detecteaza problemele din spectrul autismului

In realitate, este imposibil de comparat autismul din zilele noastre cu cel de acum 10 sau 20 de ani. Nu numai ca medicii stiu mai bine sa detecteze PSA, asa incat diagnosticul este mai frecvent, dar si multi experti spun ca interpretarea spectrului de catre medici a devenit atat de larga incat un diagnostic de autism nu mai este deloc un diagnostic.

Folosirea termenului a fost largita pana in punctul in care copiilor despre care mi se spunea ca sunt autisti le lipsea deficitul social, care este simptomul de baza, declara Susan Swedo, doctor in medicina, pediatru si cercetator principal in cadrul programului intern de cercetare asupra autismului al Institutului de Sanatate Mintala a SUA. Ne aflam in ape tulburi in privinta diagnosticarii.

Se manifesta ceea ce se poate numi supra-diagnosticarea, confirma Joe Piven, doctor in medicina, psihiatru la University of North Carolina in Chapel Hill, care conduce UNC Neurodevelopmental Disorders Research Center, SUA. Exista multi copii care nu au neaparat autism, dar au simptome aproape de autism, declara el, care interfera cu capacitatea lor de a functiona normal. Si, desi cateva comportamente repetitive sau ciudatenii sociale nu inseamna neaparat ca un copil este autist, pot duce la diagnosticarea sa cu autism.

Cati copii cu autism sunt oficial in Romania?

În România, la nivelul anului 2012, erau declarate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sănătăţii) însă numărul real al acestora este mult mai mare, majoritatea nefigurând în evidenţa oficială. Pentru o rată ridicată de succes în ce priveşte recuperarea, autismul necesită intervenţia unor specialişti bine pregătiţi, o intervenţie începută cât mai din timp, susţinută, cu o frecvenţă foarte ridicată şi pe termen îndelungat. Autismul cere intervenţia unor echipe multidisciplinare formate din psiholog, psihoterapeut, logoped, kinetoterapeut, terapeut ocupaţional. În ce măsură pot copiii autişti din România să beneficieze de asemenea intervenţii care le pot schimba viaţa?

Incidenţa autismului este de 1/88 persoane, conform unui studiu publicat în 2012 de Centrul pentru Controlul Maladiilor din Atlanta, Statele Unite ale Americii, iar pentru ţara noastră specialiştii estimează că există cel puţin 15.000 de persoane cu autism. Studiile şi experienţa organizaţiilor de profil internaţionale arată că diagnosticarea timpurie, la vârsta de 18 – 36 luni, intervenţiile specializate şi integrarea socială, cresc cu până la 47% şansele persoanelor cu autism de a dobândi abilităţi pentru viaţă independentă, conform studiului publicat de Ivar Lovaas, UCLA, 1987.

Dat fiind că, în România, serviciile specializate se situează sub nivelul cererii, tulburarea de spectru autist (TSA) rămâne o afecţiune extrem de costisitoare pentru majoritatea familiilor afectate. În condiţiile în care, în ţara noastră, nu există deocamdată un cadru legislativ care să reglementeze drepturile persoanelor cu TSA, responsabilitatea recuperării copiilor cu autism – asigurarea intervenţiilor terapeutice necesare, integrarea copiilor în sisteme de învăţământ, acoperirea tuturor costurilor aferente acestui proces anevoios – revine aproape exclusiv familiei. Părinţii caută, pe internet sau prin cunoştinţe, atât informaţii cât şi servicii în care se aplică terapii ce şi-au demonstrat eficienţa (ABA, PECS etc.), iar ajutorul unor consultanţi certificaţi poate să ducă la costuri foarte ridicate, de până la 4.000-5.000 lei pe lună, investiţi în terapie şi în alte mijloace de recuperare.

La toate acestea se adaugă faptul că, în majoritatea cazurilor, unul dintre părinţi este nevoit să renunţe la locul de muncă şi să devină însoţitorul permanent al copilului cu autism, fapt care diminuează şi mai mult venitul familiei, iar părintelui îi reduce şansele de a se reintegra pe piaţa muncii.

Ce inseamna sa fii parinte de copil cu autism, in Romania? de citit: Ce inseamna sa fii parinte de copil cu autism, in Romania?

O categorie larga de autisme

Expertii sunt de acord, totusi, ca nu exista ceva numit autism, ci ca exista autisme, o categorie larga de autisme regresive (in care un copil care se dezvolta normal pana la un punct incepe sa regreseze in autism) si tipuri  non-regresive (cu probleme care se manifesta inca din primii doi ani de viata), precum si subtipuri ale acestor categorii.

Pentru a ajuta la lamurirea controversei, Institutului de Sanatate Mintala din Statele Unite a lansat in luna septembrie a anului trecut un studiu vast pentru a identifica variantele si a rafina modul in care medicii pun diagnosticul. Asa incat ne putem astepta ca, la fel ca in cazul prevalentei actuale a autismului, in cativa ani sa vedem o prevalenta a diagnosticelor PSA si mai mare.

Grade de afectare cu autism

Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, iar acesta se intersectează cu diverse nivele de inteligenţă care, şi acestea, variază de la dificultăţi profunde de învăţare, pînă la nivele normale de inteligenţă sau, în cazuri mai rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de genialitate (aşa numiţii savanţi - autistic savants ).

Aceştia din urmă au un talent special, insule de genialitate, în anumite domenii: de ex., calcule matematice făcute cu o incredibilă viteză , calcule calendaristice (ex. Kim Peek, o enciclopedie, a memorat peste 7,600 cărţi- şi un geniu în calcule calendaristice; el este cel care a inspirat personajul Raymond Babbitt din filmul  Rain Man), muzică (ex. cazul lui Leslie Lemke, adult cu tulburare de dezvoltare şi cu paralizie cerebrală, care, deşi nu a studiat pianul, compune muzică şi poate cînta sute de piese după ce le-a auzit o singură dată), artă -desen, pictură, grafică, etc- (ex. Richard Wawro, adult cu autism din Scoţia, pictor recunoscut la nivel internaţional), computere, domenii în care nu sînt necesare comunicarea sau alte abilităţi sociale.

Totuşi, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scăzut de funcţionare intelectuală (diverse grade de retardare intelectuală, de la uşor la sever) şi adaptativă. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) , hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebrală, ş.a.

Caracteristicile tulburărilor din spectrul autismului

În ciuda a diferitelor cauze organice şi a unei largi varietăţi a manifestărilor clinice, există un tipar comun al disfunctionalităţilor psihofiziologice şi neuropsihologice.

Descrierea tulburărilor din cadrul spectrului autismului se face la trei nivele: biologic (creierul), psihologic (psihicul) şi comportamental. Nu s-au descoperit încă factorii biologici specifici care ar provoca apariţia autismului, deşi cercetările din ultimii ani au relevat existenţa anomaliilor şi disfunctionalităţilor în diverse regiuni şi sisteme ale creierului, diferenţe structurale, funcţionale sau chimice.

Printre teroriile cognitive care încearcă să explice autismul şi variabilitatea comportamentului persoanelor cu autism, cele mai cunoscute sunt: teoria minţii/ Theory of mind ( Baron-Cohen, Leslie şi Frith, 1985), teoria slabei coerenţe centrale/ weak central coherence theory (Frith, 1989) şi teoria deficitului executiv/executive functioning (Ozonoff s.a., 1991, 1995).

În timp ce teroriile de la primele două nivele sînt încă la nivel de ipoteze (deşi rezultatele cercetărilor privind implicarea anumitor gene în apariţia autismului certifică responsabilitatea factorilor genetici pentru apariţia tulburărilor), există un consens general în ceea ce priveşte simptomele pe baza cărora se face clasificarea tulburărilor din spectrul autismului. Astfel, descrierea comportamentală în cadrul celor două principale sisteme de clasificare,  Clasificarea Internaţională a Bolilor (1977, 1992) şi  Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (1980, 1987, 1994) este aproape identică şi are la bază  triada de deteriorări/ triad of impairmentsformulată de Lorna Wing (1993) : deteriorări / tulburări la nivelul interacţiunilor sociale, în comunicare şi în imaginaţie, deseori şi printr-un repertoriu restrâns de interese şi comportamente (prezenţa unui comportament înalt obsesiv, repetitiv sau rutinier).

Aşadar, nu există o singură caracteristică ce ar putea singură să ducă la stabilirea diagnosticului de autism (tulburare din spectrul autismului), ci existenţa tulburărilor în toate cele trei arii de dezvoltare este tipică pentru autism.

Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale

Dificultăţile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interacţiunilor sociale cu ceilalţi reprezintă problema centrală a acestei tulburări (principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare. Studiile arată că acest deficit este permanent şi este întîlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei.

Unele persoane cu autism pot fi foarte izolate social; altele pot fi pasive în relaţiile sociale sau foarte puţin interesate de alţii; alţi indivizi pot fi foarte activ angajaţi în relaţiile sociale, însă într-un mod ciudat, unidirecţional sau de o maniera intruzivă, fără a ţine seama de reacţiile celorlalţi. Toate aceste persoane însă au în comun o capacitate redusă de a empatiza, deşi sînt capabili de a fi afectuoşi, însă în felul lor.

Lorna Wing a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism în funcţie de tipul interacţiunilor sociale, indicator şi al gradului de autism:

grupul celor distanţi , forma severă de autism, unde indivizii nu iniţiază şi nici nu reacţionează la interacţiunea socială, deşi unii acceptă şi se bucură de anumite forme de contact fizic. Unii copii sînt ataşaţi la nivel fizic de adulţi, dar sînt indiferenţi la copiii de aceeaşi vîrstă.
grupul celor pasivi, forma mai puţin severă, în care indivizii răspund la interacţiunea socială, însă nu iniţiază contacte sociale;
grupul celor activi, dar bizari  , în care indivizii iniţiază contacte sociale, însă într-un mod ciudat, repetitiv sau le lipseşte reciprocitatea; este vorba adesea de o interacţiune unidirecţională, aceştia acordînd puţină atenţie sau neacordînd nici o atenţie reacţiei/răspunsului celor pe care îi abordează;
grupul celor nenaturali ,  în care indivizii iniţiazã şi susţin contacte sociale, însă într-o manieră foarte formală şi rigidă, atît cu străinii, cît şi cu familia sau prietenii. Acest tip de interacţiune socială se întîlneşte la unii adolescenţi şi adulţi înalt funcţionali.

În cursul evoluţiei lor, indivizii cu autism pot să treacă dintr-un grup în altul datorită dezvoltării, de ex. persoanele înalt funcţionale pot trece la pubertate din grupul celor activi dar bizari, în grupul  pasivilor sau, în urma unui ajutor sau antrenament specific, cei  distanţi sau evitanţi pot învăţa să tolereze şi chiar să se bucure de compania celorlalţi, devenind mai  activi .

Tulburări la nivelul comunicării verbale şi nonverbale

Problemele de comunicare se manifestă la persoanele cu autism atît în componenta verbală cît şi cea nonverbală a comunicării.

Clara Park descrie limbajul fiicei ei la doi ani şi apoi la 23 de ani.

"La doi ani folosea cuvinte din cînd în cînd dar nu pentru a comunica. La 23 de ani, oricine o aude pe Jane spunînd mai mult de unul- două cuvinte îşi dă seama că ceva nu e în regulă. Ea a învăţat engleza (limba sa maternă) ca pe o limba străină, deşi foarte încet şi o vorbeşte ca un străin. Cu cît e mai prinsă de ceea ce are de spus cu atît vorbirea sa se deteriorează, atenţia ei neputîndu-se concentra atît la ceea ce spune cît şi la felul în care spune. Pronumele se amestecă, - tu pentru - eu , - ea pentru - el, - ei în loc de - noi. Acordurile şi articolele dispar, verbele sunt omise."(Park, 1982)

Comunicarea pre- şi nonverbală in cazul autismului

Problemele de comunicare apar la vîrste foarte mici (prima copilărie). Copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă în mod spontan acel comportament, tipic pentru copiii obisnuiţi, de atenţie comună/ împărtăşită (joint attention, shared attention). Acest comportament presupune indicarea cu degetul către un obiect (alternînd privirea între obiectul respectiv şi adult) ,cu intenţia de a-l obţine, de a spune, comenta ceva despre un obiect, un eveniment sau de a arăta /da cuiva un obiect pentru a împărtăşi interesul pentru acel obiect.

Comportamentele de cerere, sînt prezente şi la copiii cu autism, însă în scopuri instrumentale sau imperative, copilul considerîndu-i pe ceilalţi ca agenţi ai acţiunii. Astfel, el poate utiliza contactul vizual împreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la îndemână sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane în a obţine un obiect, întinzînd mîna spre obiectul dorit sau luînd mîna adultului şi ducînd-o spre obiectul dorit.

Persoanele care nu comunică verbal nu dezvoltă în mod spontan alternative de comunicare. Acestea trebuie să fie învăţate să folosească un sistem alternativ de comunicare (limbajul semnelor, obiecte-simboluri, fotografii, pictograme, cuvinte scrise, ex.sistemul Picture Exchange Communication Sistem/ PECS.)

Comunicarea verbală in autism

Se estimează că 30-50% dintre persoanele cu autism rămîn funcţional mute de-a lungul vieţii, adică nu dezvoltă un limbaj cu ajutorul căruia să poată comunica, în timp ce alţii pot fi aparent foarte fluenţi în vorbire. Cei care au limbaj încep să vorbească, de regulã, mai tîrziu şi o fac într-un mod neobişnuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediată sau întârziată, inversiunea pronominală, neologismele, idiosincraziile.

Structurile gramaticale sunt adesea imature şi includ folosirea repetitivă şi stereotipă a limbajului (de exemplu, repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situaţie; repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale) ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi înţeles clar doar de către cei familiarizaţi cu stilul de comunicare al individului). Au, de asemenea, probleme la nivelul formal al limbajului (fonetic, prozodic, sintagmatic- înălţimea vocii, debitul şi ritmul vorbirii sau accentul pot fi anormale, de ex. voce monotonă sau piţigăiată, vorbire  cîntată sau cu ascensiuni interogative la finele frazelor), dar şi semantic şi pragmatic.

Pentru persoanele cu autism este foarte dificil să aleagă şi să menţină un anumit subiect de conversaţie; par să nu înţeleagă că o conversaţie ar trebui să determine un schimb de informaţii sau că o există are anumite  reguli ce trebuie respectate (a asculta partenerul, a aştepta să-ţi vină rîndul să vorbeşti, a  construi pe ceea ce se spune, etc), au dificultăţi în a răspunde adecvat unor cerinţe indirecte, pe care tind să le interpreteze literal, fără să surprindă nuanţele; nu reuşesc să-şi adapteze comunicarea la contexte sociale variate, etc. Chiar şi cei cu autism înalt funcţional sau sindrom Asperger au probleme de limbaj, în special în ceea ce priveşte aspectele sale pragmatice.

Reacţiile emoţionale ale persoanelor cu autism, atunci cînd sunt abordate verbal şi nonverbal de către ceilalţi, sunt de cele mai multe ori inadecvate şi pot consta în: evitarea privirii, inabilitatea de a înţelege expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celorlalţi, adică tot ceea ce presupune angajarea într-o interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia.

Indiferent de abilităţile verbale, persoanele cu autism au, în general, probleme în înţelegerea comunicării şi dificultăţi serioase în înţelegerea şi împărtăşirea emoţiilor celorlalţi.

Ajutând persoanele cu autism să înveţe să comunice, indiferent de modalitatea de comunicare folosită, le ajutăm să-şi diminueze şi comportamentele problemă care apar cel mai adesea datorită dificultăţii sau a incapacităţii persoanei de a-şi comunica nevoile, dorinţele într-un mod adecvat.

Tulburări la nivelul imaginaţiei, repertoriu restrîns de interese şi comportamente

La copiii cu autism jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvoltă în mod spontan ca la copiii obişnuiţi. Jocul acestora este repetitiv, stereotip, luînd forme mai simple sau mai complexe. Copiii mai înalt funcţionali au stereotipii mai complexe.

Forme mai simple: învîrtirea jucăriilor sau a unor părţi ale acestora, lovirea a două jucării între ele, etc, scopul fiind autostimularea. Alte activităţi stereotipe pot fi: mişcarea degetelor, agitarea obiectelor, rotirea sau privirea obiectelor care se rotesc; zgîrierea unor suprafeţe, umblatul de-a lungul unor linii, unghiuri, pipăirea unor texturi speciale, legănatul, săritul ca mingea sau de pe un picior pe altul, lovirea capului, scrîşnitul dinţilor, mormăitul repetitiv sau producerea altor sunete, etc.

Forme mai complexe pot fi: ataşarea de obiecte neobişnuite, bizare, interese şi preocupări speciale pentru anumite obiecte (ex. maşini de spălat) sau teme, subiecte (ex. astronomie, păsări, fluturi, dinozauri, mersul trenurilor, cifre .. ), fără vreun scop anume, care devin preocuparea de bază şi singurul subiect despre care este persoana este interesată să vorbeascã, în multe cazuri punînd aceeaşi serie de întrebări şi aşteptînd aceleaşi răspunsuri (cei care au limbaj); aliniatul sau aranjarea obiectelor în anumite feluri, colecţionarea, fără vreun scop anume, a unor obiecte (ex. capace de suc, sticle de plastic).

Autismul se manifesta diferit la fete de citit si: Autismul se manifesta diferit la fete

Lipsa imaginaţiei duce şi la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenţei la schimbare şi a insistenţei pe rutina zilnică, de ex. insistenţa în a urma exact acelaşi drum spre anumite locuri; acelaşi aranjament al mobilierului acasă sau la şcoală, acelaşi ritual înainte de culcare; repetarea unei fracţiuni ciudate de mişcare corporală. Adesea orice minimă schimbare într-o anumită rutină este deosebit de frustrantă pentru persoana cu autism, producîndu-i o intensă suferinţă.

Persoanele cu autism pot avea o gamă largă de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea, reducerea volumului atenţiei, impulsivitatea, agresivitatea, comportamente autoagresive (ex., lovitul cu capul ori muşcatul degetelor, al mîinii sau al încheieturii mîinii) şi, în special la copiii mici, accesele de furie. Pot exista răspunsuri neobişnuite la stimuli senzoriali (ex., un prag ridicat la durere, hiperestezie la sunete sau la atingere, reacţii exagerate la lumină sau la mirosuri, fascinaţie pentru anumiţi stimuli). De asemenea, pot exista anomalii de comportament alimentar (ex., limitarea dietei la cîteva alimente, consumarea de poduse necomestibile, ş.a.) sau tulburări de somn (ex., deşteptări repetate din somn în cursul nopţii, cu legănare). Pot fi prezente anomalii ale dispoziţiei sau afectului (ex., rîs sau plîns fără un motiv evident, absenţa evidentă a reacţiei emoţionale). Poate exista o absenţă a fricii ca răspuns la pericole reale şi o teamă excesivă de obiecte nevătămătoare.

Manifestările clinice ale tulburării la nivelul imaginaţiei sînt foarte variate de la un individ la altul, dar pot varia şi de la o etapă de dezvoltare a aceluiaşi individ la alta. Unele manifestări pot fi mult mai accentuate la o vîrstă (ex. la vîrsta copilăriei cea mai vizibilă manifestare a afectării imaginaţiei este lipsa jocului de rol, deşi unii copii pot copia acte de joc simbolic), dar acestea pot suferi modificări de natură şi intensitate la o altă vîrstă (ex. la vîrsta adultă este mai vizibilă incapacitatea de a înţelege intenţiile şi emoţiile celorlalţi), conducînd la un alt profil clinic al persoanei, dar care rămîne totuşi în cadrul manifestărilor specifice sindromului autismului.

Lorna Wing (1996) scria:  Întreaga valoare a imaginaţiei şi creativităţii este dată de asocierea experienţelor trecute şi a celor prezente şi realizarea planurilor pentru viitor, pornind de la banalul ce voi face mîine, pînă la planurile măreţe pentru întreaga viaţă. Persoanele cu autism, indiferent de nivelul lor intelectual, au probleme la acest nivel, nu numai în copilărie, ci de-a lungul vieţii. Aceste probleme pot fi însă diminuate considerabil dacă există intervenţie timpurie şi educaţie permanentă pentru formarea sau sporirea abilităţilor sociale şi de comunicare ale persoanelor cu autism.

Suportul cumunitatii Desprecopii pentru parinti cu copii cu autism

In cazul in care copilul nu manifesta astfel de simptome, dar dumneavoastra sunteti inca ingrijorata de perspectiva autismului, incercati sa va linistiti. Fiti atenta la aceste modele de comportament (si amintiti-va ca chiar cei mai sanatosi copii pot fi uneori timizi si lenti in reactii uneori), puneti intrebari pediatrului si comunitatii Desprecopii.com si incercati sa nu va lasati temerile sa stea in calea bucuriei de a va petrece timpul cu fiica sau fiul dumneavoastra! Este posibil ca totul sa fie in regula!

Pe Desprecopii veti gasi cele mai multe si documentate informatii despre autism precum si o baza solida de discutie si pareri. Pe forumul specializat AUTISM - veti gasi cel mai activ forum de suport al parintilor cu copii autisti din Romania. 

Mesaje si grupuri de suport pentru parintii cu copil autist:

De ce atatia copii cu autism in Romania?
Integrarea copiilor cu autism in gradinita normala
Sa vorbim despre autism
Autism la 7 ani?
Mi-e teama sa nu aiba autism
Autismul si oxigenarea hiperbara
ABA - cine mai are copii care fac terapia ?
Grup de suport pentru parinti cu copii autisti 

Despre autism  merita citit si:

Autismul copilului incepe din burta mamei: cauze si semnale

Autismul copilului incepe din burta mamei: cauze si semnale

Noile cercetari medicale sugereaza faptul ca autismul copilului isi poate avea originea din perioada in care se afla in uter si nu in perioada de alaptare asa cum s-a crezut o lunga perioada de…

Afectiunile psihiatrice asociate cu autismul si tratarea lor

Afectiunile psihiatrice asociate cu autismul si tratarea lor

Terapia aplicata in tratarea autismului contine adesea numeroase programe si elemente adaptate si altor afectiuni asociate cu autismul. Aplicarea lor vine in completarea terapiei de baza si implica…

11 lucruri pe care să nu le spui NICIODATĂ unui părinte de copil cu autism

11 lucruri pe care să nu le spui NICIODATĂ unui părinte de copil cu autism

A fi părinte de copil diagnosticat cu autism este, fără îndoială, o provocare, și acest lucru nu se datorează doar situației în sine și modului…

Forumul special despre Autism

Despre autism. Informatii si grupuri de suport ale parintilor cu copii afectati de autism. 

autor: redactor Milena Sadova,  redactor Desprecopii.com - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2018

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Tema:Autism

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 2 comentarii

  1. Hortensia Mihailescu
    Hortensia Mihailescutrimis la 25/6/2012

    Cu mare drag iti recomand sa te adresezi domnului doctor Radu Naghiu, care il poate consulta pe micut. Datele de contact ale clinicii unde lucreaza dl. doctor sunt: Str Esarfei Nr. 60, Sector 3 Bucuresti, Romania 0721324969/0724530593

    Raspunde la acest comentariu
  2. nicoleta
    nicoletatrimis la 30/9/2011

    am un baietel de 2 ani si 10 luni dar nu prea vorbeste nu rosteste decat uneori tata pa papa caca dar intelele foarte bine ce i se spune ma ingrijoreaza faptul ca nu vorbeste alti copii de varsta lui vorbesc este foarte inteligent stie sa numere pana la 5 pe degete dar nu poate sa spuna din gura

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII