Alaptarea gemenilor mei prematuri a fost o experienta foarte grea dar am reusit 5 luni - experienta mea

TEMA: Alaptarea gemenilor | 0 | 6/5/2024

Despre alăptarea gemenilor, nu știu cum aș putea să reformulez mai clar pentru a înțelege poziția mea. Am spus că în primele săptămâni, alăptarea este departe de a fi idilică, dar cu perseverență și răbdare, puteți ajunge la un stadiu în care alăptarea devine un lucru relaxant. Fac parte din categoria de persoane care și-au dorit foarte mult să alăpteze și acum, când băiețelul meu cere la sân, savurez acele momente, chiar dacă pentru el este un moment de răsfăț și nu este vorba despre hrănirea pentru a-și potoli foamea.

Este important să menționez că gemenii mei s-au născut prematur, la 29 de săptămâni. Au trecut mai bine de 5 luni de zile. Din fostele colege de suferință, sunt printre puținele care mai alăptează. Însă copiii mei nu au avut niciodată nici febră, nici muci, deși nu i-am ferit. A fost alăptatul pentru mine o fericire? Nu aș putea spune asta, însă nu cred că am mulțumire mai mare decât asta: că am reușit să îmi alăptez copiii atâta vreme.

Alaptarea gemenilor - fericire sau reusita?

Nu știu cum să formulez mai clar pentru a vă face să înțelegeți poziția mea. Am menționat că în primele săptămâni, alăptarea este departe de a fi idilică, dar cu perseverență și răbdare, puteți ajunge la un stadiu în care alăptarea devine un lucru relaxant. Fac parte din categoria de persoane care și-au dorit foarte mult să alăpteze și acum, când băiețelul meu cere la sân, savurez acele momente, chiar dacă pentru el este un moment de răsfăț și nu este vorba despre hrănirea pentru a-și potoli foamea.

Am trecut printr-o experiență pe care puține dintre voi o pot înțelege cu adevărat, nu pentru că nu ați vrea să empatizați cu mine, ci pentru că, din fericire, ați reușit să duciți sarcina până la un punct în care copiii au putut să sugă singuri și stomacurile lor au fost suficient de mature pentru a face față digestiei cu succes, indiferent dacă au fost hrăniți cu lapte matern sau lapte praf.

I-am nascut pe gemeni la 29 de săptămâni de sarcina

Eu am născut la 29 de săptămâni și primul lucru pe care mi s-a spus a fost: "Tu fă-te bine, ieși din terapie" (am făcut embolie pe masa de operație) "și dă lapte copiilor." După patru zile în care am fost ținută doar pe perfuzii și pe Venofor, deoarece aveam hemoglobina la 6, mi s-a făcut un CT și s-a ajuns la concluzia că lichidul din plămâni s-a absorbit.

Eram deja în blockstart și doream să le dau lapte copiilor, așa că m-am dus plină de speranță în lactarium. Când m-au văzut asistentele, m-au privit cu dispreț: "Acum se vine, la cinci zile după naștere? Păi, doamnă, să vedem, eu am fost la reanimare până azi." Apoi zic: "E, stai la perete să vedem dacă iese ceva, dar după atâtea zile..." M-a strâns de sâni de parcă aș fi lesinat pe loc. Abia s-a zărit o picătură albă. Mi-au dat un borcan în mână și mi-au zis: "Vezi ce iese, că ei mănâncă 2." "2 ce?" întreb eu. "2 ml pe oră. Deci 6. Deci 12." Am stat jumătate de oră încercând să înțeleg cum funcționează treaba asta cu mulsul.

Picăturile mici refuzau să atingă fundul borcanului. A trecut jumătate de oră, între timp celelalte mămici predaseră lichidul prețios. M-am dus și eu la tejghea cu borcanul meu stropit. Când m-a văzut asistenta, mi-a zis cu dispreț: "Vorbiți cu doamna doctor. Duceți-vă cu el în terapie." Era 2, ora la care puteam intra să vedem copiii. Am intrat la ei cu un borcan în mână. Gol. În jurul meu, asistentele hrăneau ceilalți copii, ai mei nu primeau nimic. A venit și "doamna" doctor. Când m-a văzut cu borcanul gol, a explodat instantaneu. "Ce, vrei să le dăm praf?" Eu zic: "Nu vreau, dar nu am reușit să scot." A început imediat să țipe că "uite așa fac copiii enterocolită necrozantă, degeaba se chinuie ei." "Doamnă, stați un pic, ce e aia? Și cum adică de la lapte praf? Și treaba asta, dacă o fac, ce înseamnă?" S-a uitat la mine și mi-a răspuns scurt: "Înseamnă că crapa."

Mai cititi

Minighid de supravietuire in primele zile acasa cu gemenii

Cum se alapteaza gemenii?

Nu pot să vă spun ce a urmat după. Soțul meu mă aștepta pe hol, voia să intre la copii. I-am luat telefonul din mână și am căutat despre enterocolită și prematuritate. Ca să constat că "doamna" doctor a avut dreptate. Afectiune cu doar 30% șanse de supraviețuire, principala cauză hranirea cu formulă, mai ales pentru prematuri născuți înainte de 30 de săptămâni. A fost prima și ultima dată când am intrat pe net. Mi-am propus să nu mai citesc nimic.

Cat stăteam în camera mă înfulecam cu ceaiuri, pastile de lactație, supă, friptură. Mergeam iar în lactarium. Când am muls primii 10ml și pe fundul borcanului se vedea lapte de un deget, eram în culmea fericirii. Copiii primeau lapte de mamă. Completare tot lapte de mamă. De la alta mamă. O practică care nu era obișnuită în spital, însă rezultatul șpagilor date în toate direcțiile a fost acesta, că au făcut rost de el de la o alta mămică "curată" cum zic ei.

Dar eu să nu mă las pe tanjeală, că ei nu au banca de lapte, este ce și-a stocat mămică aceea. Sunteți nebuni, cum aș putea să mă las pe tanjeală? Mă duceam în lactarium cu 10 minute mai devreme și plecam ultima. În vreo 3 zile am reușit să mulg cât le trebuia, ei acum mâncau împreună 40. De fiecare dată când primeam borcanul, mă uitam până la gradatia pe care trebuia să o scot și îmi ziceam: doamne ajută! Va recomandam sa cititi in totalitate subiectul de pe forumul desprecopii.com AICI

Lactația s-a instalat greu.

În spital, cât am stat, 7 săptămâni, nu mi-au curs niciodată sânii. Când am plecat cu ei acasă, mâncau împreună 100 din trei în trei ore. Mereu credeam că nu voi reuși să îi scot. Stăteam însă cât era nevoie, uneori și o oră și îi scoteam. Acasă am putut să îi pun și la san, acesta a fost declicul. Chiar dacă nu știau să suga, nu aveau răbdare să le curga, efectul asupra corpului meu a fost miraculos. Începeam să scot din ce în ce mai mult: când am scos prima oară 200, eram pe punctul de a da bir cu fuga. Pentru că ei mâncau din trei în trei ore cu muls cu tot ritualul de masă, îmi lua 1 oră și jumătate. Pauză o oră apoi mâncat ceva în fugă că o luam de la capat.

Au trecut mai bine de 5 luni de zile. Din fostele colege de suferință, sunt printre puținele care mai alăptează. Însă copiii mei nu au avut niciodată nici febră, nici muci, deși nu i-am ferit. A fost alăptatul pentru mine o fericire? Nu aș putea spune asta, însă nu cred că am mulțumire mai mare decât asta: că am reușit să îmi alăptez copiii atâta vreme.

Citeste : Alaptarea bebelusilor gemeni, o misiune posibila cu aceste sfaturi

Ad-Extra3:

Esti mami sau tati de bebelusi gemeni? Ai mai putea citi si

Sunt mama de gemeni si am avut aceste 10 surprize imense la nasterea gemenilor mei - confidential

Minighid de supravieţuire în primele zile acasă cu gemenii

Cum dorm gemenii?

Cum se alapteaza gemenii?

Ghid de alăptare

Desprecopii este un site dedicat alaptarii, care contine informatii indepedente si ne-influentate de nici un interes comercial - care are un ghid complet si independent al alaptarii.

Nu suntem patetici si nu consideram ca alaptarea trebuie sa fie un chin pentru mamica desi ii dam oate sfaturile necesare pentru a putea depasi obstacolele pe care le poate avea la inceput. Recomandam sa cititi: Despre stresul primelor zile de alaptare

Citeste toate informatiile de la aceasta sectiune dedicata Alaptarii! Citeste si forumul special Alaptarea de la desprecopii.com - vei intalni acolo mamici ca tine care au intrebari si raspunsuri despre alaptare.

Te asteptam pe forumul special dedicat alaptarii - unde vei gasi mii de intrebari si raspunsuri despre perioada alaptarii: ALAPTAREA BEBELUSULUI