Sa stii cand sa pleci...

Tema: Diverse | 0 | 6/12/2012

Prima deziluzie in dragoste este groaznica. Pentru ca tot ceea ce ai primit in dar, ti se ia in cel mai brutal mod posibil. Idolii in care ai invatat sa crezi si la care te inchinai, se surpa deodata si sunt spulberati de vant.

Sa stii cand sa pleci...

Prima deziluzie in dragoste este groaznica. Pentru ca tot ceea ce ai primit in dar, ti se ia in cel mai brutal mod posibil. Idolii in care ai invatat sa crezi si la care te inchinai, se surpa deodata si sunt spulberati de vant. Ramai doar tu cu vantul nimicitor, vant ce te invaluie si te impiedica sa gandesti, sa gasesti solutii, adapost. Incotro o apuci, care este calea si cine te ajuta? Fereastra salvatoare poate fi un parinte, un prieten, jobul. De fapt tu ai nevoie de timp. Timpul care sa vindece, care sa cicatrizeze, stergand voit raul. Ajungi sa reinveti sa zambesti, sa te bucuri de un cer senin de vara, de un film fain, de o prajitura savurata incet.

Iti amintesti ca ti-ai facut o promisiune, tie insati. Sa nu mai lasi niciodata lucrurile sa ajunga aici. Sa nu mai suferi niciodata din dragoste. Usor de zis. Greu de facut. A doua oara cand te loveste flama, constati ca esti si mai putin pregatita decat prima oara. Surprinzator accepti si mai multe necunoscute, si mai multe intrebari. Te consolezi ca esti mai coapta, nu mai ai doar 20 de ani, el la fel, e un om trecut prin viata. Stie mai multe, si nu are motiv sa te minta. Oare?

Privind in urma, realizezi de abia acum: jocul era cu mult mai periculos. Doar ca nu ai remarcat, aveai nevoie de o noua dragoste. Care a inceput la fel ca prima, furtunos, insistent, puternic, te lasa fara suflu. Mereu voia sa fiti impreuna, mereu gasea activitati in comun, tot timpul impreuna. Gata. Asta era. Depuneai armele. De data asta va fi bine. Dintr-o data, scenariul incepe sa se repete, cu similaritati fatale. Si iarasi, Dzeu a intervenit, poate a considerat ca nu meriti lectia dureroasa. Te-a ajutat sa descoperi minciunile, ticluite asa de atent, a ridicat cu rabdare val dupa val ca tu sa vezi realitatea hada. Bruta. Nemiloasa. Te scuturi ca dupa betie, treci la sentimente confuze. De data asta ochii iti sunt deschisi, urechile ciulite si gura neferecata.

Incerci sa il confrunti, probabil te astepti sa recunoasca macar ca si act final, de inchidere a piesei. Nu si nu. O tine pe a lui, ca e altceva, ca nu stie sa explice pentru ca nici el nu stie cum sa ii spuna, ce nume sa ii atribuie. Astepti inclestata cateva zile in plus sa ii demostrezi "injunghiindu-l" cu pumnalele-i murdare. Ramane surprins, clar te subestimase, nu te vedea in stare sa fii persuasiva in jocul asta. Nu stie ce sa mai zica si cum sa mai zica in asa fel incat sa iti arate ca el este un tip bun, urmarit de ghinion. Nu mai musti momeala.

Procesul a fost dur, revenirea dificila, dar te feliciti singura si fara umbra de modestie ca de data asta ai stiut exact cand a fost momentul sa pleci. Cand draga si scumpa decenta comuna ti-a ordonat sa faci stanga imprejur, sa parasesti lupta, sa renunti pentru ca nu exista invingatori, ci doar oameni umiliti cu suflete pustiite, ai ascultat. Ai renuntat. Nu e usor sa renunti, nu este lasitate, nu este frica. Este doar minimul de respect pe care ti-l poti acorda in astfel de episoade.

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi. Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.