Alte link-uri
|
Andrei (sau Andy) s-a nascut pe
21 Martie 2000 la ora 10.40, intr-o zi cetoasa, in Zoetermeer,
Olanda. Era ziua solstitiului de primavara si prima zi a zodiei
Berbecului din anul Dragonului. Avea 3,250 kg si 51 cm. Cind a venit
pe lume ? cele doua moase se intrebau mirate de ce nu plinge ca toti
nou-nascutii. Avea insa ochii mari si se uita curios in jur. Se
intreba probabil cine sint persoanele care il inconjoara si de ce a
fost deranjat din leneveala calduta si tacuta a ultimelor luni...Ca
sa ii trezeasca o reactie ? o moasa i-a suflat aer in fata. Atunci a
inceput sa protesteze destul de iritat. Tatal lui ? Florin ? a fost
de mare ajutor in timpul nasterii. Imi ridica capul si imi
"administra" comprese reci pe frunte. Cind moasa l-a ridicat in sus
pe Andy prima oara, ca pe un trofeu, taica-su avea lacrimi in ochi
si era deja indragostit de Andy.Tot el a facut gestul sadic de
inceput de viata: I-a taiat cordonul ombilical. Dupa asta l-a
insotit pe Andy intr-o camera unde i s-a administrat un "dus" cu
oxigen. Eu am asteptat fericita, cu gindurile si sufletul pline de
un sentiment de usurare si dragoste. Mi se parea ca e cel mai frumos
copilas din lume. Dupa 4 ore de la nastere am plecat toti trei spre
casa. Ce senzatie ciudata...! Plecasem doi si ne intorceam trei. Din
cosulet, ne priveau doi ochisori care luceau ca niste stelute.
| M-am gindit sa pastrez un fel de Jurnal numai pentru despre el si timpul acesta minunat. Timpul trece oricum prea repede si momente simple dar pretioase trec prea usor neobservate. Jurnalul lui Andy este deci o invitatie de a pretui fiecare minut din minunea de a avea un copil. ----- Jurnalul este in ordine invers cronologica. inapoi la pagina principala >>> Primavara 2002 - 2 anisori Pe 21 Martie, berbecutul nostru a implinit 2 anisori.Probabil ca daca o sa cautam bine - cornitele incep deja sa ii creasca pe sub parutul des, blond. Cum astfel s-ar putea explica inceputul micilor obraznicii si mai ales convingerea cu care spune NU! atunci cind este indemnat sa faca ceva. Desi am auzit multe mamici vorbind despre 2 ani = varsta lui NU - nu am putut sa ma conving de valoarea acestei teorii pina cind l-am auzit pe Andy sustinind-o. La 2 anisori, Andy are citeva jucarii foarte importante - care ii ocupa majoritatea timpului 'liber'. O sa le trec un pic in vedere. Incep cu familia Teletubbies - pentru care are o adevarata pasiune. Totul a inceput de la faptul ca - in orice moment in care ne vede lucrind la computerul din sufraierie - Andy vine grabit si declara "Vreau sa lucrez!" Asta bineinteles - dupa ce i s-a raspuns de atitea ori la intrebarea "Ce face tata acolo?" cu raspunsul "Tata lucreaza la computer" Asadar - ce poate fi mai interesant pentru Andy - decit sa isi imite taticul? Hop si asa - aterizeaza deci - de voie - de nevoie - in bratele celui care sta in fata computerului. Asa a inceput deci Era Digitala in familia noastra! Am inceput deci sa cautam impreuna - sub presiunea faptelor (altfel ar fi batut cu picioarele in taste...) - lucruri interesante pentru copiii in jurul varstei de 2 anisori. Dupa citeva cautari - am constat ca BBC-ul isi respecta toata gama de potentiali admiratori. Asa i-am descoperit impreuna pe Teletubbies. Pe site-ul interactiv veti gasi tot felul de joculete si personaje - care l-au captivat pe Andrei din prima zi. Asadar - se facuse cunostinta cu ei.
In februarie, cand au iesit primii ghiocei in gradina, Andy a fost primul care i-a observat. Destul de prudent in alte ocazii - s-a aplecat peste un gardut - a cazut probabil ca un cartof peste el - nu a obiectat - si a cules un buchetel. A venit cu el in mana - fugind - in ceea ce s-a constituit o sublima declaratie de dragoste. "Pentru mamica" mi-a spus intinzindu-mi buchetelul, nu inainte de a-l mirosi...I-am pus intr-un paharel cu apa in bucatarie si nu m-am indurat sa ii arunc pina nu s-au vestejit de tot.
29 Octombrie 2001 - 1 AN si 7 luni Surpriza cea mai placut este faptul ca Andy a dat de gustul mancarii iar in ultima vreme mesele au devenit 'enjoy-able' de ambele parti. Ba mai mult - cere PAPA PAPA! si aproape ca nu mai are rabdare sa manince. Schimarea aceasta de proportii este cu siguranta rezultatul educatiei de la cresa. Probabil - convis ca toti copilasii de acolo maninca civilizat - fara zeci de trucuri si scenete...a inceput sa realizeze ca e "cool' sa manince. Daca pina mai de curind - arunca scarbit - orice felie de paine care avea ceva pe ea... acum este foarte amuzat sa manice painica cu unt si mai ales cu unt de arahide. O alta surpriza de proportii care ne-a lasat fara glas in weekend-ul trecut este faptul ca a luat canita cu suc de portocale si a baut singur din ea...in premiera! Si eu si taica-su am ramas muti de uimire si mandrie... Deh - parintii sint parinti... Andy merge asadar 3 zile la cresa (pina la 17;30) iar in celelalte 2 zile - vine un Baby-sitter (Manu - o elvetianca pe care am rugat-o sa ii vorbeasca in olandeza doar pentru a nu-l zapaci total si cu germana ei...) acasa sa stea cu el. Dupa o acomodare care a durat cam o luna - acum nu mai plinge dimineata cind o vede venind sau cind taica-su il lasa dimineata la cresa. Inca un lucru cu care ne putem mindri este ca incepe sa vorbeasca si cuvinte din limba olandeza. Am vazut cum de exemplu - noua ne aratase un soricel de plus numindu-l "Socelu" si imediat intorcindu-se spre Manu si aratindu-il spunindu-i "Mouse"... Evident ca am ramas din nou perplexi de mandrie... Un lucru pe care l-a impresionat recent pe Andy a fost curcubeul - care a primi denumirea de Cubebeul. Foarte des rosteste acest cuvint si se uita spre cer. De altfel - pentru atractia lui pentru avioane si elicoptere.. si mai ales pentru faptul ca ne arata unele avioane care abia se vad - in departare - ne-am gandit ca apelativul lui indian ar fi ...Ochi de Vultur. 18 Octombrie 2001 - 1 AN si 7 luni Andy a revenit din vacanta de la bunici la mijlocul lui septembrie. L-am asteptat plin de emotie la Schiphol - aeroportul Amsterdam - cu un balon mare cu Winnie de Pooh. De-a lungul vancantei in Romania, Puc (Pooh) i-a fost cel mai de apropiat prieten - nu ar fi adormit fara sa il stringa in brate...Si eu si taica-su l-am asteptat deci la poarta Sosiri cu emotii si lacrimi in ochi... Balonul i-a captat atentia mai mult decit noi ...si plin de curiozitate si povestiri (in limba lui proprie...) despre avioane ... bineinteles... am ajuns acasa. Pentru a ne re-acomoda unul cu altul - si mai mult pentru a petrece "timp de calitate" - cum spun americanii - ne-am hotarit sa petrecem 10 zile in Mallorca. Pe 22 Septembrie, inarmati cu lopatele, greblute si galetusa ... am ajuns cu totii trei in Palma. In urma evenimentelor teroriste din America - controlul bagajelor a fost foarte strict in Amsterdam si am putut vedea cum confiscau orice fel de forfecuta si unghiera la alti pasageri. Avionul spre Palma a fost aproape gol - ceea ce l-a facut pe pilot sa ne "inveseleasca" spunindu-ne prin microfon ca din acest motiv avionul este foarte instabil si ca va fi un zbor destul de dificil... Am zburat cu Condor (o linie germana pentru destinatii de vacanta). Surpriza a fost totala cindin timpul zborului am primit la masa tacimuri de metal (cutite foarte ascutite si furculite...) Noroc ca teroristii nu aveau nimic planificat in acea zi...si noi nu am tinut in mod deosebit sa schimbam destinatia zborului... :-) Locul de vacanta din Mallorca a fost Alcudia - partea nord-estica a insulei. Hotelul - desi de 4 stele ... ni s-a parut destul de lipsit de originalitate si stil. Cred ca aceasta se intimpla cu lanturile de hoteluri cu vechime - in timp isi cam pierd din poleiala. Atentie deci la Iberostar-uri...In schimb piscina arata impecabil - desi nici macar nu am folosit-o o data - de vreme ce plaja era superba iar apa Mediteranei curata ca lacrima si calda ca un vis. Andy s-a obiosnuit foarte repede cu luxul de a fi tot timpul impreuna si s-a comportat excelent. Trebuie sa recunosc ca si de data asta am carat borcanase si am privit geloasa la copiii care stateau frumos in scaunelul lor in restaurant si mancau frumos din farfurie... In plus am carat din Olanda si lapte la cutii pentru copii - ceea ce ne-a fost de mare ajutor. Laptele de la hotel era destul de diluat si intotdeauna fierbinte...
23 August 2001 - 1 AN si 5 luni Reincep serialul dupa o pauza imposibil de justificat. Pentru o aducere la curent - fac o descriere telegrafica a prezentului. Andy se afla la bunici in Romania - intr-o zona extrem de frumoasa. Da - la Campulung Moldovenesc. Desi imi lipseste teribil - si eu si tatal lui - am concluzionat ca pe timpul verii, acolo activitatile sunt mult mai variate. In plus - bunicii il inconjoara cu multa dragoste si ... cu mancare ecologica. Am ajuns sa ma bucur foarte tare la ideea ca acolo maninca supita cu legume din gradina bunicilor care nu folosesc sub nici o forma pesticide. Si unde sa mai pun supitele de pui ... sacrificati din cotetul cu gaini de care este responsabil bunicul... Pe strada bunicilor - o noua generatie isi ia avintul. Sunt copiii fostilor mei prieteni de joaca. De dupa gardul fiecarei case - se iveste un copilas... spre marea placere a lui Andy care se simte foarte fericit printre ei. Desi e cel mai mic ... copiii il numesc "seful nostru" Probabil si pentru ca odata veniti la gard, bunica lui Andy ii indoapa cu dulciuri olandeze. Este si asta o metoda 'rafinata' de a le cumpara interesul pentru Andy care pur si simplu ride pina la sughit cind baieteii de pe strada se trintesc pe iarba in fata lui. Ca fapt divers, bunicul (Bundu) are si o closca cu pui pe care o tine inca in garaj de frica uliului. Din cind in cind insa deschide usa si il lasa si pe Andy sa ii vada. L-am vazut de citeva ori pe Andy cu un puiut de citeva zile in mana si mi-a fost sincer frica sa nu il omoare de atita dragoste.
Pe plan educational bunica (bunda) a avut mai mult succes ca noi - parintii. A reusit un lucru care nu ne-a reusit noua in nici un chip. Pina la plecarea in Romania (la 1 iulie) capitolul somn era destul de greoi. Andy nu adormea la pranz daca cineva nu statea jos linga patut iar noaptea nu accepta decit sa doarma intre noi. Nu mi-a venit sa cred cind am vazut ce disciplinat doarme acum. Este pus in patut si i se spune By By si este lasat singur. Dupa citeva minute este adormit - fara comentarii - cu prietenul lui de patut: Winnie de Pooh caruia ii spune Puc. Noaptea se mai trezeste uneori si ... daca nu sint dintii si masele de vina (oare cind se termina campania asta?)... nu isi doreste decit lapte...pe care il bea din canita cu o lacomie uimitoere.
15 Iunie 2001 - 1 AN si 3 luni In urma cu un an, in plina 'drama' a alaptatului - incercam sa-mi arunc gindurile in viitor, asteptindu-l pe Andy sa creasca si depaseasca stadiul de baby. Desi - oficial, Andy nu mai este un baby - in limba romana nu este nici un termen care sa ii denumeasca pe copilasii mai mari de un an. In limba olandeza, pentru fiecare anisor pina la 5 - exista denumiri specifice. Pe 1 iunie am lansat oficial web-ul http://www.desprecopii.com/ . Odata cu dorinta de a avea un copil, am inceput sa caut pe internet tot felul de informatii legate de preconceptie, sarcina, stadiul dezvoltarii sarcinii, peripetiilor nasterii si mai apoi despre prima febra, primul vaccin, primul dinte...Impreuna cu niste fete minunate si un medic al familiei, Cristian, am cautat si tradus tot felul de articole care ni s-au parut noua accesibile si de ajutor tinerilor parinti. http://www.desprecopii.com/ este unicul web de acest gen de pe internetul de limba romana care trateaza atit de exact si atit de organizat odiseea de a fi parinte. Pe 29 mai, Andy a avut control la clinica de copii si desi nu e foarte solid, a ajuns la 9700grame si 82 cm. Un adevarat omulet. Tot cu ocazia asta a primit un nou vaccin - de data asta in mina si nu mi s-a parut sa fi avut vreo reactie. Andy are un nou favorit. Primul lucru pe care il cere dimineata (la 7) este "Panda" - un ursulet pe care il iubeste si il pupa cu pasiune in ciuda lui Pooh cu care si-a mai racit relatiile. De cind au venit bunicii, Andy a inceput iar sa se acomodeze cu mancare gatita. S-a atasat mult de ei iar pe bunicul in striga "Bundu". Bundu este foarte mandru sa il tina pe burta si sa il scoata la plimbare in fiecare dimineata. Bineinteles ca acum - Andy nu mai accepta sa stea in caruciur si prefera sa fie tinut de manuta. Una dintre pasiunile lui este sa fie pus pe iarba si sa culeaga floricele. Desi am crezut ca va fi imposibil si am fost foarte cinici, la sfatul clinicii de copii, Andy a inceput sa se spele pe dinti in fiecare seara. Mai precis ...accepta sa fie spalat. Prima 'sedinta' a fost o lupta 'corp la corp' - insa de la a doua 'sedinta' a realizat ca 'actiunea' ii face placere iar acum inainte de culcare cere 'Diti!" si asteata sa fie spalat pe dintuci, cascind gurita. Di punct de vedere educativ - cu un singur lucru nui ne putem mandri: si asta este faptul ca in fiecare noapte reuseste sa se impuna in 'fata' noastra. Dupa citeva scantece foarte hotarite, taica-su il ia si il 'depune' in pat cu noi - unde - in plina satisfactie - adoarme instantaneu. Rezultatul este deci ca eu am ajuns sa dorm la marginea patului, cu grija iar taica-su - inghesuit la picioarele noastre...Se pare ca aceasta 'activitate' este semnalul inceputul unei schimabari de putere in casa. Cine este 'sefu' in casa?? Bineinteles ca Andy....! 23 Mai - 1 AN si 2 luni sau despre Cherios si McLaren Andy creste, creste - asa cum spun olandezii - "ca varza". In sfarsit ne bucuram cu totii de o primavara cu soare si asta il bucura chiar si pe Andy pentru care ocupatia favorita este 'statul' afara. Aproape ca a devenit de "netinut" in casa. Mereu se indreapta spre usa si de acolo bate hotarit cu manutele in geam. Intre timp, au venit la schimb din nou bunicii de la Campulung. Ca si anul trecut, pentru o luna si ceva stiu ca Andy e in miini bune. Este in continuare destul de susceptibil in a incerca noi feluri de mincare iar in unele zile face mari nazuri, neacceptind decit cerealele de dimineata si coji piine. Are in continuare o mare preferinta pentru niste cereale rotunde numinte Cherios pe care le ia una cite una si sint acceptate in orice moment al zilei. O colega de servici mi-a adus o cutie mare din Canada si trebuie sa declar ca daca nu as fi avut o punga de Cherios in vacanta - serile din restaurant ar fi fost de-a dreptul insuportabile. Exact in momentul in care incepea sa protesteze de plictiseala in scaunul "inalt'" ii dadeam un pumn de Cherios. Deodata se calma si ii colecta tacticis unul cite unul ducindu-i la gurita si molfaindu-i. Este ca adevarat ca uneori uita sa ii mestece si desi se inmuiau in gurita - ni s-a intimplat si noua faza tipica. Intr-o seara, la restaurant, s-a innecat cu un Cherios si a vomitat absolut tot ce a mincat in ziua aceea - spre disperarea si jena noastra. Chelnerii au navalit sa stearga pe jos si taica-su a incercat timid sa-si stearga tricoul. Morala ar fi: pastrati intotdeauna la voi niste servetele umede - gata pentru actiune. Tot din experienta vacantei mai pot impartasi faptul ca am avut mereu rucsacul pregatit pentru comando: o punga cu felii de paine, un biberon cu suc de fructe si o punga cu Cherios. Cu citeva zile inaninte de sfarsitul vacantei - s-a intimplat si inevitabilul... ni s-a terminat rezerva de Cherios. Am cautat disperati in magazinele de pe insula insa.. nici urma de asa ceva. Am gasit un fel de pufarin pentru copii - care insa nu a avut nici un fel de succes la Andy. O alta aventura a vacantei ar fi faptul ca odata ajunsi in Fuerteventura - la impartitul bagajelor am descoperit ca nu mai era copertina de soare a caruciorului. Dupa ce am alertat toti personalul spaniol somnoros (am ajuns la 10 seara) si am dat declaratii peste declaratii - am aflat ca nu avem nici o alta solutie decit sa ne consolam. Tatal lui Andrei si-a dovedit din plin talentul ingineresc si a reusit sa improvizeze un fel de copertina de soare fabricata din trei umerase de haine si un scutec de panza. La mai mult de o luna dupa ce am revenit din vacanta - am primit de stire de la compania aeriana ca ne platesc caruciorul de nou...Si ca sa fiu dreapta am sa mai spun ca de data asta ii voi cumpara un buggy McLaren pentru ca mi se pare mai usor de manevrat si pentru ca acoperisul de soare nu se detaseaza la fel ca la Chicco. Morala este: Investiti intr-un carucior bun de la inceput - si nu va zgarciti - calitatea costa!
26 Aprilie 2001 - 1 AN si 1 luna Ne-am intors din vacanta. Dupa o iarna interminabila - am simtit ca trebuie sa plecam in cautarea soareului. 15 zile pe insula Fuerteventura (insulele Canare), in plin climat tropical, bateriile au reusit sa se incarce cit de cit. Andy s-a bucurat de atentia noastra exclusiva si probabil ca ... asta e motivul pentru care a devenit capricios si destul de incapatinat. Incep sa ma consolez cu faptul ca totusi, e nascut in zodia berbecilor. Despre vacanta cu un copil de un an - am asadar destula esperienta de impartasit. Mai intii de toate nu este asa de idilic cun s-ar putea crede insa nici atit de infiorator cum ar spune cinicii. In orice caz, daca pina acum in vacante, eram super-plini de activitati si excursii, de data asta, excursiile s-au consumat intre plaja, restaurant si camera. Exact in miezul zilei, Andy isi facea siesta de 3 ore de somn si pentru asta nu am decit mare recunostinta hotelului care ne-a oferit o camera cu balcon cu o superba vedere spre mare. Asa cel putin, am avut timp sa citesc sau sa dezleg rebus si sa imi scald ochii din balcon in oceanul Atlantic. Am pleact inarmata de acasa cu mincare la borcanase pentru ca - desi alti copii au depasit faza asta - Andy nu maninca ceea ce mancam noi la masa. Probabil ca inca nici noi nu l-am stimulat sa manince ceea ce avem noi in farfurie si am preferat sa ii pasez inca mincarea....
21 Martie, 2001 - 1 AN - aici este jurnal lui Andrei pina la un anisor va fi completat atunci cind mamica va avea timp!-
|
||||||||||||||||||||||||
