Depresiile copilariei: cauze și simptome- sfatul psihologului
Pot fi copiii deprimați? Poate avea un copil depresie? Cand ne gandim la un copil deprimat, ne inchipuim adesea un copil nefericit, care e mereu trist. Cu toate acestea, s-ar putea ca nu tristetea sa fie simptomul care sa defineasca starea unui copil ca fiind deprimat.
• Se estimeaza ca 5% din totalitatea copiilor sufera de depresii severe care necesita o anumita forma de tratament si interventie din partea medicilor sau a altor persoane din sfera asistentei de sanatate. Lucrul cel mai important pe care il putem face ca parinti si profesori este sa invatam sa identificam si sa intelegem semnele si simptomele acestei boli, ca sa putem actiona cat mai corect. Iata sfatul psihologului de la Desprecopii.com:
- vei citi:
Poate avea copilul depresie?
Copilul isi exprima deprimarea in arta si in joaca
Probleme de comportament
Performantele scolare
Letargie
Probleme de ordin fizic
Medicamentele (drogurile) si alcoolul
Amenintarile cu sinuciderea
Trebuie sa devii un Sherlock Holmes al simptomelor copilului
Cum sa cresti un copil optimist
Forum dedicat psihologiei copilului
Poate avea copilul depresie?
Pot fi copiii deprimati? Poate avea un copil depresie? Cand ne gandim la un copil deprimat, ne inchipuim adesea un copil nefericit, care e mereu trist. Cu toate acestea, s-ar putea ca nu tristetea sa fie simptomul care sa defineasca starea unui copil ca fiind deprimat.
Copilul isi exprima deprimarea in arta si in joaca
Copiii experimenteaza si manifesta simptomele depresive intr-o paleta unica de moduri, diferite de ale adultilor. Numerosi copii nu isi pot identifica depresiile folosind cuvinte, asa ca este vital ca noi sa recunoastem alte semne distinctive. De exemplu, copiii de varste foarte mici ar putea sa exprime semne depresive in modul cum se joaca sau in desene, folosind culori intunecate si teme triste.
Copiii deprimati ar putea desena constant copaci fara frunze, ramuri sau fructe; ar putea desena case daramate, ar putea sa-si imagineze luna, soarele sau animalele plangand. Ar putea chiar desena imagini reprezentandu-i pe ei insisi si pe membrii familiei lor lipsiti de viata, tristi sau in dispozitie morbida. Acestea ar putea reprezenta semne ca dispozitia lor este extrem de afectata. Astfel de teme depresive in arta si in joaca ar putea indica posibilitatea existentei unei mosteniri genetice primare a depresiei, o reactie la stresul familial sau scolar, sau ambele.
Probleme de comportament
Copiii ce au depresie pot avea probleme de comportament acasa si la scoala. Se poate ca ei sa fie mereu iritabili si hipersensibili fara sa-si dea seama de ce. Adesea, gradul lor de toleranta lor la conflicte si frustrare este foarte scazut. Puterea de concentrare (atentia) este considerabil limitata, ceea ce inseamna ca copiii deprimati ar putea parea foarte distrati (absenti). Reactia obisnuita la acest tip de comportament este actiunea disciplinara, iar posibilitea existentei depresiei este adesea trecuta cu vederea.
Ad-Extra3:
Performantele scolare
Un semn-cheie care indica o depresie si care nu trebuie ignorat este o schimbare brusca a randamentului scolar. Daca un copil cade in zona notelor periculoase sau manifesta o schimbare brusca in performantele sale, aceasta ar putea fi un indiciu ca copilul este deprimat. Copiii care devin mai puternic deprimati se izoleaza adesea de prieteni si de familie intr-un mod care nu ii caracterizeaza in mod normal.
Letargie
Unii copii dorm in timpul zilei mai mult decat de obicei, pot parea inceti, letargici si lipsiti de interes in activitatile lor obisnuite.
Probleme de ordin fizic
Multi copii de varste mai mici care sufera de depresie acuza o larga varietate de probleme de sanatate, ca dureri de cap, dureri de stomac, de picioare sau de maini. Daca astfel de simptome apar adesea, parintii trebuie sa ia in considerare si posibilitatea depresiei. Aceste probleme ar putea avea o insemnatate deosebita daca copilul le foloseste cu regularitate ca sa scape de scoala, de prieteni sau de ceilalti membri ai familiei
Copiii ar putea fi atat de concentrati asupra durerii lor de cap, sau ar putea simula asa de bine o durere abdominala, incat pregatirea pentru scoala devine o povara. Daca aceasta stare de lucruri continua, acesti copii pot sa se confrunte cu sentimente depresive pe care nu le pot exprima in cuvinte.
Parintii, profesorii si consilierii (instructorii) trebuie sa fie constienti de existenta unui astfel de tipar suplimentar, alaturi de alte simptome ale depresiei, care nu trebuie neaparat sa aiba legatura directa cu tristetea.
Medicamentele si alcoolul
Intoarcerea catre tovarasiile nepotrivite sau o inclinare brusca catre droguri si alcool ar putea insemna ca copilul tau se confrunta cu o depresie grava. In locul unei confruntari severe, parintii trebuie sa verifice daca nu cumva depresia este o cauza posibila. Copiii care folosesc medicamente ar putea avea o problema primara de abuz de substante, dar unii copii isi mascheaza depresia cu ajutorul medicamentelor (drogurilor) si al alcoolului in incercarea de a scapa de durerea lor.
Amenintarile cu sinuciderea
O incercare sau o amenintare de suicid este un strigat de ajutor. Interventia directa a personalului medical este vitala pentru a discerne ce anume se afla in realitate dincolo de amenintare si daca amenintarea este serioasa. In orice caz, o amenintare de suicid este un indiciu clar ca un copil sau un adolescent are nevoie de ajutor de specialitate.
Parintii trebuie sa ia in serios orice tema cu referire la moarte care apare in scrierile, in desenele sau in conversatiile copilului. Interventia incepe intreband direct copiii despre sentimentele lor, si facandu-i sa se simta suficient de relaxati ca sa-si aduca la lumina sentimentele adeseori ciudate si dificile. Consilierii (instructorii) scolari reprezinta o resursa valoroasa. Pediatrul principal al copilului va ajuta in mod sigur la gasirea indiciilor de depresie. Un psihiatru pentru copii si adolescenti va ajuta familiile sa discearna simptomele si va avea un rol important in echilibrarea tratamentului cu terapie psihologica, medicatie si chiar spitalizare daca e necesar.
Trebuie sa devii un Sherlock Holmes al simptomelor copilului
Identificarea si apoi intelegerea naturii depresiei unui copil necesita ca parintii, educatorii si cei ce se ingrijesc de sanatate sa devina detectivi de simptom. Cu putina investigatie, cercetare si tratament, copilul poate fi scutit de ani de suferinta si, probabil, s-ar putea chiar salva vieti.
Cum sa cresti un copil optimist
Optimismul este mai mult decat doar gandire pozitiva - este o inteligenta emotionala iar psihologii sunt de parere ca a creste un copil optimist inseamna a-i oferi de fapt o doza foarte pretioasa de imunitate pentru toate problemele care i-ar putea afecta mai tarziu viata.
De atlfel, optimismul este o inteligenta emotionala care poate fi invatata. Primul pas care trebuie facut de un parinte -daca vrea sa isi educe copilul sa fie optimist - este sa stie sa diferentieze gandirea optimista de cea pesimista. Asa cum spunea Winston Churchill: Pesimistul deve dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate citeste mai departe aici.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
Forum dedicat psihologiei copilului
Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.
autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com -
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2023
referinte:
theconversation.com, psychologytoday.com
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 14 comentarii
Baietelul meu are 5 ani ,si de o peroiada se comporta ciudat.REFUZA sa manince singur,sa doarma ,sa se trezeasca pentru a merge la gradinita si chiar sa se joace ,zice ca sa plictisit si cauta prin casa sa faca alte lucruri .Daca mergem la un parc de joaca sau petrecerea unui copil ,el e cel mai rau.... bate copii ,baga in sin la animatoare confeti si tot asa .mentionez ca si la gradinita refuza activitatile care le fac ceilalti copii si binenteles la masa nu maninca ba mai mult ii chinuie si pe ceilalti din jurul lui......va rog sa imi dati un sfat cum sa fac cu el avind in vedere ca mai am o fetita de 7 luni si deci nu e singurul de care trebuie sa am grija.
am o fetita de 6 ani este foarte inteligenta nu am avut probleme nici de comportament,dar de ceva vreme aproxim 1 luna are un compotrament mai ciudat,ii este frica sa mai stea singura in casa sau sa iasa afara singura.uneori ne da impresia ca sant simple fite copilaresti pe care ea le are probabil pt ca a fost foarte alintata,insa uneori totusi mie frica sa nu fie totusi o problema.ma puteti ajuta cu un sfat,cum sa ma comport eu si familia cu ea?va multumesc astept un raspuns
imi place ce a scris domna educatoare .mult sucess saitului
PE BAIATUL MEU DE 8 ANI IL DOARE BURTICA CAND PLECAM LA SCOALA PANA IN CLASA PE URMA SE LINISTESTE DE CE OARE ? CE SA-I FAC?
V-o recomand pe d-na dr. Goglinache Otilia Rodica, psihiatru de copii, care lucreaza la un cabinet in Tg. Mures. E foarte competenta si draguta.
Nepotica mea are 5 ani, si chiar acum un an tatal sau a murit intr-un accident de munca si pt ca era foarte apropiata de tatal sau a trbuit sa-i explc ca tata nu va mai fi cu ea si surioara ei mai mica dar de undeva de sus el le va veghea in permanenta si le va iubi. Pt a-mi ajuta fiica,le-am adus cu mine in Italia pt a le fi sprijincer la greu. Cea mica are acum 1an si 7 luni, merge la camin, e foarte sociabila, in schimb cea mare de 5 ani are probleme de socializare dar cel mai rau este ca fura lucruri fara valoare si le ascunde sau le arunca, pt ca nu le mai putem gasi. recunoaste ca ea le-a furat dar ne induce in eroare cu locul in care le-a ascuns. Pana acum a furat doar din lucrurile mele dar ultimamente a furat telefonul mamei . nu stiu ce modalitate sa mai abordez de a o determina sa nu mai faca asa! va multumesc anticipat si astept un raspuns.
Sunt educatoare si de curand s-a transferat la mine o fetita de 5 ani.Mentionez ca si la fosta gradinita au fost aceleasi probleme. Este sanatoasa fizic,face parte dintr-o familie in care mama lucreaza aproape nonstop,iar tatal bea si nu este niciodata acasa.Fata sta toata ziua la calculator.Ma ingrijoraza faptul ca este agresiva cu mine,cu parintii ei si colegii,are un vocabular mult sub limita,iar cand vorbeste de abia deschide gura.Nu participa la jocurile in grup sau individuale,pur si simplu sta pe scaunel cu o jucarie in mana.Nu cere lucruri,ci arata cu degetul(asta in cazul in care vrea neaparat ceva).Nu stie sa se joace cu ceilalti copii,mereu ii impinge ,dar daca este certata sau intrebata de ce face lucrurule astea se infurie,vorbeste deosebit de urat,devine mai agresiva,inchisa in ea .Daca un copil o atinge tipa ca a fost batuta si ca o doate(cand o atinge din greseala).Am incercat cu stimulente verbale si materiale,cu dulciuri,dar pur si simplu nureactioneaza la ce ii spunVa rog,ajutati-ma sa imi dau seama de ce este traumatizata.
Pentru d-nul florin , ati mai citit vreodata despre traducerea visurilor ?Ar putea sa insemne ceva .I-ati explicat fiului dvs.ca a bate pe alt copil e rau si ce inseamna consecintele ?I-ati spus copilului ce inseamna un copil bun si unul rau ?Care e diferenta ? L-ati dus pe copil la o plimbare mai lunga 2-3 ori/sapt.?
cred ca unii copii nu sunt pe deplin multumiti de ceea ce au si vor mai mult
Sunt tata a unui baiat de 10 anisi ma angrijoreaza comportamentul lui.Astazi cand l-am luat de la scoala mi-a spus ca vede mai mereu um om anbracat an negru care ai spune sa faca tot timpu ceva rau .Astazi mi-a zis ca acel om a aparut din nou in mintea lui si l-a indemnat sa loveasca un alt copil cu o rigla .Insa cu putin timp inainte acel copil l-a sicanat.va rog din suflet ajutati-ma.
Baietelul meu de 8 ani si zece luni face tratament hormonal de crestere injectabil zilnic,iar ce ma ingrijoreaza mult este faptul ca este foarte sensibil (plange foarte repede daca este certat),este fricos si mult prea dependent de noi,parintii lui.Altfel,este comunicativ,sociabil,dar destul de egoist si posesiv.Trebuie sa va spun si faptul ca mai toate desenele lui contin tornade,meteoriti care lovesc pamantul(e pasionat de aceste lucruri)iar cand ne deseneaza pe noi,aparem intotdeauna impreuna,el fiind intre noi,tinandu-ne de mana.Il influenteaza faptul ca face tratamentul acela?Se simte oare complexat? Va rog sa ma ajutati in legatura cu aceasta problema,sa stiu cum sa procedez cu el.Multumesc mult!
Cine nu-si doreste un copil perfect sanatos care sa nu se confrunte in viata cu depresii ori alte boli de natura psihica unde vindecarea nu depinde in totalitate de noi?Spun ca nu depinde in totalitate de noi parintii deoarece ma confrunt cu un caz in carema simt total neajutorata... Am o fetita de 5 ani si 6 luni care de vreo 2 luni are ticuri verbale si motorii. Medicul psiholig la care am mers a diagnosticat-o cu nevroza motorie. se pare ca a
sunt o tanara si fericita mamica a unei fetite de doar 2 anisori pe nume MIRUNA ,o fetita extraordinar de fericita si plina de viata care ne uimeste pe mine si pe tati cu nazdraveniile,jocurile si ghidusiile atat de inventive si variate in fiecare zi.Ii place enorm de mult sa se joace cu copii mai mici ,mai mari chiar si majori,varsta celorlalti parteneri de joaca nu constituie un motiv de inhibare pentru ea.Ii place sa se joace foarte mult,sa danseze ,sa fie plimbata dar desigur prin locuri de cele mai multe ori alese de ia,ii place multimea (de persoane desigur),ii place sa alerge,sa fie plimbata cu bicicleta,cu masina ,cu tramvaiul,cu trenul n-a avut inca ocazia,si nu sta locului absolut deloc.E o fetita care radiaza de bucurie si fericire si-ti este si mai mare fericirea sa fii in preajma unui asemenea copil.Este satena cu ochii albastri-verzi,cu nasucul carn si o privire angelica incat ti-e imposibil sa nu intorci capul dupa ia.Insa am o intrebare :de ce nu reusesc sa ma impun ?Este foarte rebela ,desigur in sensul pozitiv,dar exista situatii in care nu are voie sa faca ceva.Atunci nu reusesc sa o conving din prima ,nu reusesc sa ma impun,trebuie sa o iau pe ocolite cu tot felul de povesti si in cele mai fericite dati sa si reusesc.Insa trebuie sa recunosc ca nu intotdeauna imi reuseste acest mic truc.Nu reusesc sa fiu suficient de severa de fapt nu pot,ma doare sufletul sa-i aplic cate o palmuta la fundulet in momentele propice.Nu pot,asta este.IMI DORESC DIN TOT SUFLETUL SA INTERVENITI IN ACEST SENS CU UN SFAT.
Mi se pare foarte interesant tot ce am citit in legatura cu depresiile copilariei.As vrea totusi sa adaug ceva si cu aceasta ocazie sa va cer si un sfat. Cred ca una dintre manifestarile acestor depresii (care sunt destul de frecvente , mai ales la o varsta frageda, si cu atat mai greu de "detectat" intru-cat copii nu stiu sa spuna ce ii face nefericiti)este refuzul de a comunica.Cunosc un copil de aproape 5 ani care nu vrea sa vorbeasca.Este normal din punct de vedere psihic si fizic, parintii lui au consultat foarte multi medici care le-au confirmat acest lucru. Totusi baietelul refuza sa vorbeasca. Spun refuza pentru ca intelege perfect tot ce i se spune, reactioneaza ca un copil normal , se joaca, asculta muzica, danseaza , este extrem de atasat de parinti... Cu toate acestea este foarte introvertit, singuratic, prefera sa se uite la ceilalti decat sa se implice .Atunci cand leaga cateva cuvinte o face mai mult la insistentele parintilor si fara chef.Este un copil foarte timid si destul de fricos. Printii lui cred ca acest comportament este o consecinta a unor episoade in care i s-au facut injectii(COPILUL fiind bolnav)care l-au traumatizat. As vrea sa intru in legatura cu dumneavoastra pentru mai multe sfaturi in ceea ce priveste cazul pe care am incercat sa-l descriu.Daca se poate, va rog sa-mi raspundeti pe adresa de mail.
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII