OPERAȚIUNEA OLIȚA in 7 zile

Ca sã începi antrenamentul cu sanse de succes, sunt importante câteva semne pe care poti sã le vezi usor în comportamentul lui. Este esential sã observi momentul în care vrea  un pisu înainte de a-si da drumul în pantaloni. Treptat, un copil foarte mic reuseste sã facã legãtura între ceea ce simte, ce înseamnã de fapt ceea ce simte el si rezultatul a ceea ce simte. Si tot treptat intrã în functiune cãile nervoase de la rinichi la creier. Capacitatea de a le controla - continenta, în termeni medicali - variazã de la copil la copil.

Si iar este bine sã stii cã, de obicei, poate mai întâi sã se controleze când face... treaba mare, decât... pe cea micã. Si cã fetitele sunt mai precoce decât bãietii în aceastã privintã!

Medicii sunt de parere ca cã acei copii care sunt ajutati  sã-si controleze musculatura învatã mai repede sã foloseascã olita si cu  accidente mai putine.

Pasul 2. Pregateste din vreme ziua debutului

Spune-le si celor din casã ce ai de gând si cum ai sã faci - astfel câstigi aliati importanti.

Cumpãrã din vreme o olitã - unii spun cã o poti aduce în casã chiar de la prima aniversare a copilului, ca sã-i dai timp sã se obisnuiascã cu ea.

Începe prin a-l aseza în joacã, si e important sã-ti aduci aminte cã la vârsta lui se sperie de tot ceea ce este neobisnuit, strãin. Nu-si va aseza usor poponetul în gura balaurului! Lasã-l sã stea când si cât vrea el, chiar îmbrãcat. Nu-l forta, trebuie sã o facã numai atunci când simte el dorinta sau curiozitatea, altfel spus... când vrea. A, dacã vezi cã, din întâmplare, reuseste sã si facã ceva, laudã-i mãreata izbândã! Asa, va veni mai repede clipa când se va aseza si fãrã pantalonasi pe el. De-a lungul acestei perioade în care se obisnuieste cu ideea, e bine sã tii olita într-un anume loc... si, de fiecare datã când se asazã, aminteste-i cã poate sã stea oricât doreste si, de fiecare datã când face ce trebuie, laudã-l!

Continuã aceste sedinte - initial la întâmplare, apoi, dirijatã de orarul la care se produce  inevitabilul , adu-l sã sadã pe olitã explicându-i mereu la ce foloseste acel obiect. Dacã nu poti sã observi o anume regularitate a iesirilor, fii atentã când i se înroseste fata, privirea i se concentreazã si  încremeneste brusc. E momentul... asazã-l repede pe olitã. Dacã îti iese figura, încearcã s-o repeti, mai ales dupã mese sau dupã ce se trezeste din somn.

Regularitatea momentelor când îi vine sã facã pipi sau caca nu înseamnã cã are control constient asupra acestor procese.

Nu-l forta! Expertul nostru ne spune cã asta este o pierdere de timp. Laudã-l de câte ori ai motiv. Dacã nu, pãstreazã-ti optimismul si rãbdarea. Blândetea e un bun aliat; treptat, va întelege ce vrei, va reusi sã lege si el toate aceste actiuni între ele si antrenamentul cu olita nu-ti va mai crea probleme.

Pasul 3. Fii consecventa cand începi antrenamentul

Planificã totul pentru o perioadã când esti acasã si, timp de o sãptãmânã, nu mai adãuga alte lucruri de învãtat.

Semnele încurajatoare pot fi destul de subtile. Observi, de exemplu, cã îsi dã seama si se simte stânjenit cã si-a udat scutecul sau pampersul, îsi duce mâna la locul cu pricina sau chiar îti spune cã a fãcut pipi. Ori chiar te anuntã cã îi vine sã facã, înainte de a-i da drumul. Alte semne bune le ai dacã e capabil sã se tinã câteva secunde (ceea ce se întâmplã de obicei dupã ce reuseste sã-si controleze scaunul, ceva mai târziu, în al doilea an de viatã), dacã întelege ce-i spui când îi arãti olita, dacã descoperi cã s-a obisnuit sã se aseze singur...

Poti sã-i ceri cu blândete sã o foloseascã, întrebându-l dacã are nevoie de olitã - dar sã nu te enervezi dacã uneori o refuzã si prompt face în pantalonasi ceea ce îi ceri tu sã facã în olitã! Dacã se întâmplã asa, nu-l critica. Lasã-l sã i se dezvolte spiritul de independentã, nu mai decide tu pentru el când sã stea pe olitã. Scopul tãu este sã-l ajuti sã recunoascã singur semnele acestor momente.

În paralel, obisnuieste-l sã poarte haine mai putine - chilotei sau pantalonasi care pot fi scosi usor, la nevoie. Puteti merge împreunã sã cumpãrati pantalonasi - si ai grijã sã luati destui!!! Treptat, poti sã-l lasi tot mai mult fãrã scutec sau pampers în chilotei.

 Accidentele sunt inevitabile: în loc sã te enervezi, încearcã sã fii sensibilã la eforturile si nereusita lui. Accidentele se întâmplã mai adesea când este preocupat de joacã sau când se aflã într-un mediu cu care nu este familiarizat. De asemenea, boala, oboseala, vacantele... si un nou bebelus în casã pot duce la perioade în care parcã uitã complet ceea ce abia a învãtat. Cu întelegere pentru starea lui, nu cu mânie, poti trece cu vederea esecurile, dar fãrã sã te grãbesti sã te întorci imediat la pampersi sau scutece!

Înainte de a pleca de acasã, pune-l pe olitã. Îi ia timp pânã va învãta sã facã pipi  la comandã , fãrã sã aibã întâi semnalul cã îi vine sã o facã, asa cã ai rãbdare cu el. Când iesiti împreunã, ia cu tine olita si nu te simti jenatã sã o folosesti oriunde e nevoie.

Dacã se împotriveste si vezi cã toate acestea nu merg si nu merg... uitã deocamdatã de antrenamente, lasã deoparte olita si nu mai vorbi de esec în fata lui. Peste câteva sãptãmâni, cu blândete, poti încerca din nou.

Pasul 4. Adio, scutece, adio, pampersi!

Dacã operatiunea  olita a avut succes mai multe zile, poti folosi scutecele sau pampersii doar peste noapte. Probabil va mai avea din când în când accidente, dar persevereazã. Adu-ti aminte cã mai are nevoie de tine pentru deprinderi care îi dau încã bãtaie de cap: sã-i desfaci fermoarul sau sã-i deschei nasturii pantalonilor.

Dacã începe sã se simtã confortabil si sigur pe olitã, poti sã-i explici cã si adultii au olita lor, toaleta (oricum, v-a vãzut intrând acolo!). Lasã-l sã se aseze pe toaletã, dacã devine curios, asistându-l la început, dar fãrã sã-l fortezi. El decide când va începe sã o foloseascã. 

Întamplari cu si despre olite: Cateva  mamici  de la Desprecopii - ne  împartasesc  din  experienta  lor:

Am intrat la subiectul asta sperand sa ma amuz putin si eventual sa invat cate ceva de pe la alte mamici si cand colo... multe contre. Teorii sunt multe legate de varsta la care e cel mai bine sa punem plodul pe olita. Cred ca cel mai potrivit moment este cel in care parintele si copilul se simt pregatiti. Si itnr-adevar, cred ca e o odisee, mai lunga sau mai scurta, cu nervi si bucurii de la copil la copil.

Eu parcurg aceasta odisee a doua oara. Evident ca e complet diferit de prima data. Cu baiatul am inceput la 2 ani si 4 luni pentru ca atunci mi s-a parut mie momentul potrivit: era vara, era in vacanta de la gradi si mi s-a parut destul de mare incat sa inteleaga ce vreau de la el. Asa ca am pus pampersul in cui si am umplut dulapul cu chilotei si pantalonasi. In doua saptamani in care doar noaptea a purtat pampers, a invatat cand vine pipi sau caca si reusea sa spuna din timp astfel incat sa ajunga la olita. Am inceput sa iesim in parc la joaca bineinteles cu olita la noi caci timpul de asteptare nu era prea mare. Nu mai povestesc de situatiile in care eram pe autostrada si deodata auzeam strigatul "pipi" din spate. Urma strigatul parintilor: "fuck, n-avem iesire decat in 2 km". De cate ori n-a stat pe oala in portbagaj... S-a intamplat sa nu avem unde goli continutul pretios; imaginati-va o zi calduroasa in masina cu o olita in poala care raspandea miresme si apoi o benzinarie unde "doamna" care face curat la toaleta comenteaza ca nu se poate sa golim olita in wc ca murdarim. Dintr-un pic nu i-a golit-o barbatu-meu in cap. Dar... a trecut totul de parca nici n-a fost.

Acum, cu fetita credeam ca o sa fie la fel: imi propusesem ca la vara cand o fi cald in casa sa punem pampersul in cui. Insa fetita mea are alte socoteli asa ca intr-o zi m-a luat de mana si m-a dus la olita spunandu-mi caca. nu mi-a venit sa cred caci n-am facut nimic in directia asta. I-am adus in casa olita de vreo juma' de an si am asezat-o langa toaleta noastra. Cand mergeam noi la wc, venea si ea cu noi si statea langa noi pe olita dar fara s-o dezbracam. Bineinteles ca i-am povestit ce facem noi acolo (de vreo 4 ani usa de la toaleta nu se mai inchide la noi in casa caci am considerat ca noi suntem cel mai bun exemplu pentru copii). Asa ca desi are doar 20 de luni ea vrea sa faca la olita desi mama n-are chef de o asemenea operatiune. N-am avut ce face si m-am supus: avem olita, pampers tip chilotel si de cate ori vrea o pun pe oala. SIngura problema e ca ar sta pe oala non stop, se aseaza de n-spe mii de ori pe zi. E foarte incantata cand reuseste sa produca ceva si ar vrea sa faca asta cat mai des, nu se poate insa asa ca ma innebuneste pe mine cerand la oala asa des. In consecinta, acasa face totul la olita: si pipi si caca desi pe amandoua le anunta ca fiind "caca". Cnad plecam insa undeva parca uita complet si face totul in pampers. Nu am deranjeaza deocamdata pentru ca ma scuteste de stresul cu oala in portbagaj si toate cele. Insa chiar cred ca atunci cand o sa simta si o sa vrea ea sa faca asta, o s-o faca, nu vad de ce ar trebui sa ma grabesc sau s-o grabesc. Cu cat copilul e mai mare cu atat e mai cooperant si intelege mai bine ce se intampla. Nu stiu de ce se aprind atatea discutii pe tema olitei. Succes tuturor! (ClaudiaH - membra a comunitatii Desprecopii)

Eu am cumparat olita cand avea Andrei un an. La inceput a fost un simplu obiect de joaca, plimbat prin toata casa si pus pe cap drept palarie, apoi, dupa vreo 7-8 luni am hotarat ca olita sta numai in baie. Pe la un an jumate am inceput sa-i arat la ce foloseste, iar la aproape de 2 ani am inceput sa-l las in chilotel prin casa. Facea pe el, si-i aratam olita. Fara suparare sau nervi, ci cu calm. Eventual ma asezam eu si ma prefaceam ca umplu olita cu pipi (o umpleam cu apa inainte). Iar Andrei a inceput sa se abtina si cand ii venea, ma lua repede de mana: "hai sa facem pipi la olita, mamy". Pe la 2 ani si 3 luni stapanea aceasta "arta".

Cu kk a fost mai greu, nu vroia deloc la olita, si daca nu-i puneam scutecel, nu facea, sau scapa pe el... si mai si icnea cand il schimbam de scutecel si il spalam. Ca-i tare scarbos. Dar acum cateva luni "s-au terminat scutecele si nu ne-a mai dat doamna de la magazin voie sa cumparam". Asa ca, la 3 ani jumate, copilul meu, deja constipat de 2 zile (ce moment am ales si eu) cand in sfarsit a venit kk, a fugit iute la olita, ca sa nu faca pe el.
Si de-atunci s-a imprietenit tare mult cu olita, ca a costatat ca nici nu se mai murdareste (oricum il spal dupa ce-si face nevoile - ceea ce e o mare placere pentru el) si nici nu mai miroase asa ca-n scutecel.

Cu ocazia asta am impuscat doi iepuri ca am scapat definitiv de scutece, nici noaptea nu i-am mai pus. Mai scapa pipi in somn, daca nu-l trezesc eu sa-l pun la olita), dar avem masina de spalat, nu-i mare bai...

Pe-olita am incalecat / Si povestea v-am gatat! (Andruskandu - membra a comunitatii Desprecopii )

 Cel mai neplãcut era când trebuia sã folosim olita în afara casei. Si eu mã simteam nelalocul meu în mijlocul unui magazin sau mi-era jenã de trecãtorii de pe stradã, asa cã i-am cerut sã nu facã pipi când nu suntem acasã. Are acum 7 ani si refuzã sã facã pipi în altã parte decât acasã. Are probleme mai ales în orele când este la scoalã. Regret cã nu am procedat normal atunci. Irina, mama lui Adrian - 7 ani

 Când Mara a fãcut prima datã caca în olitã, a exclamat: «Seamãnã cu o broscutã.» Acum a devenit o joacã obisnuitã pentru ea sã gãseascã tot felul de asemãnãri si cam neplãcutã pentru mine când suntem în public si exclamã: «Vreau sã fac un purcelus!» Dar cel putin asa foloseste curent olita! Alexa, mama Marei - 2 ani

 Mi-am dat seama cã, în fine, Adi a înteles câte ceva, când i-a cerut cu glas alarmat unei prietene venite în vizitã: «Tanti, nu sta pe fotolu nou, posi sã fasi pipi pe el!» . Jana, mama lui Adrian - 2 ani

 Corina a învãtat repede sã foloseascã olita pentru pipi, dar când trebuia sã schimbe registrul era în stare sã stea toatã ziua pe oalã. Mai mult, se supãra si-mi cerea sã-i dau voie sã facã în scutec. M-a îngrijorat atunci refuzul ei si nici nu prea stiam cum o sã ne descurcãm. Totul a fost doar o fazã si a trecut mult mai repede decât credeam. (Beatrice, mama Corinei - 5 ani)

Nopti fãrã scutece

Sã începi sã te gândesti la dormitul fãrã pampers doar când copilul se scoalã dimineata cel mai adesea cu scutecul uscat, iar în timpul zilei poate sta pânã la 4 ore fãrã sã simtã nevoia sã facã pipi.

Încurajeazã-l sã facã pipi înainte de a se duce la culcare; pune o olitã lângã pãtut si lasã o luminã de veghe. Nu utiliza pentru culcare un costum dintr-o bucatã, ci unul care sã permitã scoaterea rapidã a pantalonasilor de pijama si, la nevoie, a hãinutei udate.Pune sub cearsaf o folie protectoare acoperitã cu un prosop, pentru protejarea saltelei.

Nu-l certa dimineata pentru accidentele din timpul noptii si, cu atât mai mult, nu-l certa noaptea. Vorbeste-i cu blândete dacã vrei sã nu dureze la nesfârsit.

 

 Experientele cu si despre olita ale mamicilor de la Desprecopii

Mersul la olita prea timpuriu nu e recomandat
Operatiunea Olita si Fluieratul
OLITA, DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC
Invatatul la Olita 
Are 2 ani si nu se cere la Olita 

 Forum dedicat psihologiei copilului

 Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori. 

autor: Desprecopii.com  - Toate drepturile rezervate (c) 2020