Parentingul atașat: mai multă presiune pentru mame - sau conceptul mama servitor și copilul rege

Parentingul atasat -  mai multa presiune pentru mame - sau conceptul mama servitor si copilul rege

Parentingul atașat: mai multă presiune pentru mame - sau conceptul mama servitor și copilul rege

Parentingul atașat este o abordare a creșterii copiilor care pune accent pe crearea unei legături emoționale strânse și sigure între părinte și copil. Această metodă se bazează pe principiile teoriei atașamentului, care susține că un copil care formează o legătură sigură cu părintele său va avea o dezvoltare emoțională și psihologică sănătoasă.

Dr. Bill Sears, cunoscut ca un exponent al parenting-ului atașat și, nu întâmplător, un creștin devotat, subliniază importanța dedicării mamelor la creșterea copiilor într-o manieră inspirată din principii biblice. El este de părere că mamele nu ar trebui să aspire la o carieră sau la un job, sugerând chiar ca familiile să împrumute bani de la părinți sau rude pentru a permite soției să rămână acasă.

Cu toate acestea, în timp ce dedicarea integrală a femeii - creșterii copilului în spiritul parenting-ului atașat poate fi lăudabilă, acest model poate aduce presiuni semnificative asupra mamelor. Aceste așteptări pot deveni copleșitoare, ducând uneori la sentimente de insuficiență sau nefericire din cauza standardelor înalte și a idealurilor greu de atins.

Trebuie să recunoaștem că fiecare familie este unică și că soluțiile ideale de parenting diferă. Un echilibru între viața profesională și cea familială poate fi nu doar posibil, dar și benefic pentru sănătatea emoțională și financiară a familiei. De asemenea, implicarea ambilor părinți în creșterea copilului, precum și suportul comunității și al rețelei de sprijin familial, pot atenua presiunile și pot contribui la o experiență de parenting pozitivă.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Mamele renunta la cariera pentru a imbratisa parentingul atasat
Femeile sunt atat de dornice sa dea vina pe ele insele
Maternitatea intensiv obsesiva nu este de bun augur pentru egalitatea femeilor
Moda de crestere a copilului vine si pleaca
Echilibrul intre viata personala si profesionala este de obicei clasificat ca “o problema a femeilor”
Parentingul atasat: conceptii gresite, capcane si realitati

Când parentingul devine o obsesie...

Este, fără îndoială, un lucru bun să îți crești copilul în spiritul principiilor de parenting atașat. Însă, oare regulile specifice acestui stil - alăptatul, dormitul în același pat, evitarea lăsării copilului să plângă - sunt ele garanția dezvoltării unui copil independent și sigur pe sine? Răspunsul este nu. Nu există dovezi științifice solide care să susțină că regulile parenting-ului atașat garantează obținerea unor astfel de rezultate.

Cu ceva timp în urmă, respectata publicație Time a publicat o poveste de copertă care susținea că femeile sunt pe cale să devină “sexul mai bogat din toate punctele de vedere”, obținând o educație mai aleasă decât bărbații, lucrând asiduu și, în una din patru căsnicii, aducând acasă mai mulți bani decât soțul. Această tendință a fost urmată de povestea de copertă a publicației Newsweek, care argumenta că femeile au devenit atât de epuizate de rolul lor de lider al familiei încât le permit bărbaților să domine în dormitor.

Aceste tendințe subliniază o schimbare culturală și economică semnificativă, dar aduc în discuție și impactul pe care obsesia pentru un anumit stil de parenting îl poate avea asupra echilibrului și dinamicii familiale.

Femeile renunță la cariera profesională pentru a îmbrățișa parentingul atașat de copil

Totuși, acest aspect nu este cel mai important. În prezent, conform publicației Time, femeile optează să lase deoparte cariera profesională în favoarea adoptării stilului de parenting atașat. Acest lucru implică alăptarea copiilor până la vârsta de trei ani sau chiar mai mult, dormitul în aceeași cameră cu copilul, dacă nu chiar în același pat, și practica „purtatului copilului” - adică purtarea acestuia într-un sling aproape fiecare minut al zilei, evitând să-l lase vreodată să plângă. Un birou la colț? Roluri și reprezentații profesionale? Transformarea propriei persoane într-un fel de cangur uman? Devine dificil să ții pasul cu aceste schimbări.

Această tendință reflectă o schimbare profundă în prioritățile și valorile societății actuale, punând accentul pe importanța legăturii dintre părinte și copil și pe beneficiile pe termen lung ale unei astfel de abordări. Totuși, este esențial să recunoaștem că echilibrul între viața profesională și cea personală variază considerabil de la o persoană la alta și că deciziile privind cariera și parentingul ar trebui să fie influențate de dorințele, nevoile și circumstanțele individuale ale fiecărei familii.

În timp ce unii părinți pot găsi împlinire și satisfacție în dedicarea totală față de creșterea copiilor, alții pot simți nevoia să-și păstreze și să-și dezvolte cariera profesională. Importanța constă în găsirea unui echilibru care să funcționeze pentru fiecare familie, permițând părinților să se simtă împliniți atât în rolul lor parental, cât și în viața profesională. În acest context, sprijinul comunității, flexibilitatea locurilor de muncă și accesul la servicii de îngrijire a copiilor de calitate pot juca un rol crucial în facilitarea acestui echilibru.

Femeile sunt atat de dornice sa dea vina pe ele insele

Inițial, intenționam să scriu acest articol ca un reproș adresat femeilor care nu au reușit în parentingul atașat, cu scopul de a le face să se simtă vinovate la nesfârșit, și apoi să le încurajez să își proiecteze vina asupra altor mame mai relaxate. Femeile sunt adesea predispuse să se autoincrimineze și să se critice reciproc pentru, ei bine, aproape orice - greutate, aspect, vestimentație, comportament sexual (nu ai trăit cu adevărat până când nu ai auzit o elevă de clasa a șaptea numind o altă fată „curvă”), relații și, desigur, copii. Parcă fiecare greșeală minoră, dar considerată fatală, a copiilor lor este direct atribuită mamelor.

Ad-Extra3:

Maternitatea intensiv obsesiva nu este de bun augur pentru egalitatea femeilor

Însă această perspectivă ar trebui să fie inclusă în discuția critică asupra parentingului. De aceea, sunt în acord cu feminista franceză Elisabeth Badinter, care, în polemica sa concisă și incisivă, "The Conflict", susține că o maternitate intensiv obsesivă nu prevestește nimic bun pentru egalitatea de gen.

Atâta timp cât femeile se concentrează predominant pe sfera domestică, bărbații vor explora lumea și vor stabili regulile (și dacă ești mulțumită cu un Congres în care doar 17% sunt femei, atunci poți să nu mai citești de aici înainte). Dr. Bill Sears, promotor al parenting-ului atașat și, nu întâmplător, un creștin devotat, este destul de explicit în opinia sa că mamele nu ar trebui să aibă locuri de muncă – el sugerează chiar ideea că cuplurile ar trebui să împrumute bani de la părinți pentru ca soția să își poată permite să rămână acasă.

parenting atasat

Nu numai că acest aranjament este defavorabil pentru femei, dar nu cred că este neapărat benefic pentru copii să fie în permanență centrul atenției și să fie nevoiți să satisfacă nevoile emoționale ale unui adult care s-a autoizolat de plăcerile și realizările unei vieți normale de adult. (O femeie, ale cărei experiențe au fost prezentate în Time, a renunțat chiar și la prietenii ei. Singura dată când a lăsat pe altcineva să aibă grijă de copilul ei a fost când era în sala de nașteri pentru a aduce pe lume un alt copil.) Ce mesaj transmite parentingul atașat fiicelor despre cât de înalte ar trebui să fie aspirațiile lor?

Cum îi învață pe fii să nu se aștepte ca femeile să le satisfacă fiecare dorință?
Cum învață orice copil că lumea nu se învârte în jurul său sau al ei? Este adevărat că doar un număr mic de familii adoptă în totalitate stilul de parenting atașat, majoritatea dintre ele fiind fie extrem de bogate, fie extrem de sărace. Cu toate acestea, idealurile parentingului atașat sunt promovate pe scară largă: Copilul este rege; Mama este servitoare.

Moda de crestere a copilului vine si pleaca

Moda de creștere a copilului vine și pleacă, însă întotdeauna este vorba despre reglementarea comportamentului femeilor – în special al celor educate din clasa mijlocie. Dacă aceste discuții ar fi cu adevărat despre copii, am dezbate politicile care îi afectează, cum ar fi ce să facem pentru a reduce nivelul de sărăcie în rândul copiilor, de exemplu. Acest subiect rar ajunge în centrul atenției, exceptând cazurile în care mamele singure, datorită presupusului lor egoism licențios, pot fi învinuite pentru situația copiilor lor. Totuși, sărăcia în rândul copiilor cu siguranță afectează bunăstarea acestora mai direct și cu mai multe prejudicii decât o face o femeie însărcinată care se complace, ocazional, în câte un pahar de vin, sau care se întreabă dacă să folosească scutece de pânză sau scutece de unică folosință.

Doar tangențial, capriciile legate de creșterea copilului sunt satisfăcute de tați; bărbații sunt mult mai „implicați” acum decât în urmă cu 50 de ani, însă nu îi vei găsi prea des în postura de a se autocritica sau de a se critica între ei pentru că nu pregătesc mâncare organică pentru bebeluși. Intr-adevăr, pachetul de parenting atașat prezentat de Time include un „Manifest al Tatălui Detașat” plin de umor, care sugerează că rolul tatălui este să ofere „o mică doză de distanță părintească” față de cerințele stricte ale parentingului atașat. Acest lucru îți spune tot ce trebuie să știi despre aceste scrieri menite să inducă sentimentul de vinovăție.

Badinter critică maternitatea intensivă pentru denaturarea feminismului și reîntoarcerea femeii la cratiță. De asemenea, se poate spune că, din punct de vedere social, acesta este un mod aprobat de a se retrage de la un loc de muncă care, pe lângă obișnuitele greutăți și frustrări, a fost, în general, sexist și ostil față de mame, în special, și de a rezolva frustrările legate de dubla zi de muncă – povara cea mai mare a femeii casnice. Acestea sunt, de asemenea, caracteristici ale vieții în Franța, în ciuda sistemului excelent de îngrijire a copiilor pe timp de zi. SUA este notoriu de neprietenoasă cu mamele, fără concediu maternal plătit, cu lipsa accesibilității la centrele de îngrijire de zi și la programele after-school, cu zile lungi de muncă și vacanțe scurte. Chiar și zilele legale de concediu medical plătit sunt o controversă. Unele mame reușesc individual să negocieze aceste beneficii - până la urmă, majoritatea mamelor sunt angajate – dar, în general, lipsa de sprijin social este modul în care America le transmite că ele nu au ce căuta la muncă. Adevăratul lor „loc de muncă” este considerat a fi acasă.

Echilibrul intre viata personala si profesionala este de obicei clasificat ca “o problema a femeilor”

Acest lucru se intampla pentru ca “viata” in acest context nu inseamna socializare, invatare de lucruri noi, voluntariat sau bucurare de propria persoana. Inseamna traditionala munca a femeilor – cresterea copiilor si efectuarea treburilor casnice. Din motive similare, trade-off-urile de scurtare a orelor de lucru se numesc “capcana mamei,” nu “capcana parintelui” si, cu siguranta, nu “capcana tatalui.”

Unde greseste Badinter este din cauza ca da vina pe femei pentru adpatarea la aceasta nedreapta stare a lucrurilor prin moralizarea propriei lor supuneri, facand acest lucru baza pentru identitatea lor. Acest lucru permite barbatilor sa preia conducerea din nou. Pentru ca “razboiul mamelor” sa se termine, poate ca “razboiul tatilor” trebuie sa inceapa.

Parentingul atasat: conceptii gresite, capcane si realitati

Sunt o mamica ce e devenit un avocat puternic al parentingului ataşat  după experienţa mea pozitivă cu acesta. Mulţi părinţi sunt încă confuzi cu privire la ceea ce implică parentingul atasat - aşa că am trecut in revista o serie de coceptii gresite isi capcane cand e vorba despre parentingul atasat. Iata-le: Din confesiunile unui mamici ce a adoptat parentingul atasat...

Despre parentigul atasat mai cititi:

Parentingul atasat este un concept la moda. Forumul Desprecopii este plin te topicuri despre parentigul atasat care combina teoria atasamentului prin alaptare indelungata, dormitul in acelasi pat cu bebelusul, ne-lasarea bebelusului sa planga nici o secunda si purtatul in brate sau marsupiu pana la varsta gradinitei.

Este insa acest stil parental garantia atasamentului copilului si ce consecinte poate avea aceasta dependenta indelungata de mama acest stil? Cat de mult mai este pana la transformarea acestui stil intr-o dogma? Iata o alta perspectiva care merita citita.

Citeste si discutia de pe forum: Attachment Parenting sau metoda Ferber?

Te asteptam pe forumul de Parenting, unde discutam cam totul despre educatia copiilor nostri.

autor: echipa redactiei Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2024
ziarul contine paragrafe din Ziarul The Guardian - theguardian.com

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII