Viata + 1 sau cum senzationalul de odinioara are astazi alta definitie - jurnal de tata
Viata + 1 sau cum senzationalul de odinioara are astazi alta definitie - jurnal de tata
-
Cliseul romanesc din nou pus la treaba. Crononologic si firesc, viata de baiatul mamei, viata de unul singur plin de hormoni si posesor rusinat de acnee, viata de adolescent capiat si indragostit, viata in concubinaj ca tot e legala de ceva vreme, apoi cea de om foarte insurat, fiecare dintre ele cu bucuriile si neajunsurile sale s-au cam consumat.
Nevoia umana de acceptare, de integrare cumva intr-o societate superficiala si rautacioasa au pregatit intr-un mod ciudat etapa in care ma aflu: cea de parinte - jurnal de tată.
- despre viata +1, taticul Oliver va povesti:
Nevoia te invata sa devii tata
Despre miracole
Senzationalul de odinioara are astazi alta definitie
Sisif nu avea copii
Daca esti sincer si un pic diplomat in comunicare nu dai gres
In lumea Emmei
Alte ganduri si filozofii de tatic :)
Despre meseria de tata mai cititi
FORUMUL TATICILOR moderni
Nevoia te invata sa devii tata
De la viata de stadion, galerie si texte steliste la cea de schimbat de scutece, scos mucisori si cantece de leagan nu e cale lunga se pare. Am descoperit o trecere pe cat de socanta initial pe atat de naturala. Nu pun tranzitia pe seama vreunei mari abilitati individuale. Cred ca e vorba de capacitatea incredibila a omului in general sa se adapteze la nou. Nevoia te-nvata nene!
Cliseul romanesc din nou pus la treaba. Crononologic si firesc, viata de baiatul mamei, viata de unul singur plin de hormoni si posesor rusinat de acnee, viata de adolescent capiat si indragostit, viata in concubinaj ca tot e legala de ceva vreme, apoi cea de om foarte insurat, fiecare dintre ele cu bucuriile si neajunsurile sale s-au cam consumat. Nevoia umana de acceptare, de integrare cumva intr-o societate superficiala si rautacioasa au pregatit intr-un mod ciudat etapa in care ma aflu: cea de parinte. Tiparele sociale spun nu esti om pana nu plantezi un pom si nu faci un copil. Alunul pus in gradina la Pucioasa in clasa a 4-a m-a scapat de-o grija. Mai aveam una: un Strimbei nou-nout. Na poftim c-am facut-o si p-asta! V-am povestit deunazi cum si un pic mai sus din ce cauza.
Acum ca vremea in care oboseam de somn si plictiseala s-a dus pe pardalnic si viata veche mi se pare pe cat de indepartata pe atat de straina, incerc sa ma prind cu ce se mananca grozavia asta de-o traiesc acum. La prima vedere, ca orice alta activitate pe care o desfasuram si asta devine rutina.
Emma, fata taticului
Toate actiunile sunt enervant recurente. Insa nu vorbim despre o zi de lucru pe camp, la volan, la birou sau mai stiu eu pe unde alege fiecare sa-si petreaca timpul si sa-si consume energia. Secretul e sa presari fara retineri pupici, dulcegarii (nu va ingrijorati de nivelul glicemiei), diminutive si ca prin minune totul devine suportabil.
Mai mult, mirosul de roz o sa vi se para mai apetisant decat cel de saorma mancata in graba dupa o zi de munca la intrarea la meci. Tot ce vezi e dragut, te duci sa faci un laptic, o cauti pe suzi disperat prin asternuturile patutului, hainutele incep sa ramana micute, dai raportul zilnic lui buni ingrijorata, suspicioasa si indoita ca pitica are tot ce-i trebuie si ca poti fi stapanul vietii tale de copil la randul tau, impachetezi sosetele si manusele, le asezi frumos disponibile la o intindere de mana in dulapior, canti catecele si spui povestioare de adormit copii, nevasta e pisicuta mea frumoasa, iar eu sunt bursucel sau mai stiu eu ce jivina simpatica de prin padure. Limbajul din casa s-a transformat fara sa-ti fi dat seama in baby talk. Totul face referire directa sau fara sa vrei la copil, totul se reduce la esente mici. Din fiara inspaimantatoare te-ai transformat in painea lui Dumnezeu.
Despre miracole
In capul tau de bivol african lovit direct intre coarnele falnice, trezit nauc intr-o lume in care e nevoie de blandete si rabdare mai mult decat orice, neuronii tai putini oricum, se lupta sa se adapteze. Incerci macar, daca nu esti vreun idiot oligofren, sa intelegi ce e cu mogaldetea aia care oracaie din te miri ce. Afli de la nevasta, ca doar nu esti in stare sa gandesti cu capul tau, ca strigatele de ajutor ale puiului de om isi schimba tonalitatile si ca modul lui de exprimare incepe sa se diversifice. Eu pe a mea o cred pe cuvant cand imi spune ca plansetele Emmei sunt diferite in functie de nevoia care o incearca. Recunosc ca, in ignoranta mea exersata in savana bucuresteana, inca nu le deosebesc. Foame, scutec plin, colici, tot aia e. Te ingrijorezi, ca doar iti pasa, ca nu pricepi. Te simti un life support din ala din spital, adiacent, complementar, si tu pe-acolo. Iti trece repede. Adormi cu gandul la cursa din Moto GP. Il Dottore Rossi pleaca maine din Pole Position. Asta miracol.
Chiar si asa, in calitate de a cincea roata la caruta, programul tau se invarte aproape exclusiv in jurul nevoilor celui mic. Aproape. Surprinzator, dupa ce te dai de ceasul mortii ca din vulturul care erai odata te-ai inmuiat precum cea mai fina matase, mai suporti si arogantele parintilor cu state mai vechi ca ale tale, descoperi ca n-ai murit social. Daca respecti ad literam lista cu activitati obligatorii intocmita de nevasta gasesti timp, cu lingurita bineinteles, sa-ti vezi si de tine. Aleile din Bazilescu, din pacate din ce in ce mai pline de coji de seminte scuipate cu patos din guri de reprezentanti ai miscarii de rezistenta a prostului simt, m-au reprimit calduros la 2-3 ture. Printre picaturi (de lapte si espumisan) si fara concentrarea adecvata, dar se poate.
Saptamana trecuta am plusat cu o bere la Surlei dupa o incercare timida de fotbal pe sintetic. Orgasm. Mai vreau o data!
Senzationalul de odinioara are astazi alta definitie
Oricat de dor ti-ar fi de vechiul tu, stii ca asa cum erai odata nu se mai potriveste cu momentul si ca senzationalul de odinioara are astazi alta definitie. Incepi prin a tolera fericit oracaielile din miez de noapte, cand cu ochii carpiti de somn te tarasti pana la bucatarie sa faci biberonul, bucatarie care seamana mai nou cu un laborator de chimie, accepti cu zambetul pe buze mitraliera cu gazute de la funduletul lui (fie vorba intre noi, nu sunt zambete, sunt hohote de ras ca-ti amintesti de tine), gasesti fascinante grimasele care-i schimonosesc fatuca frumoasa, si te trezesti indragostit iremediabil de zambetul schitat in goana visului.
In contrast cumva, dar nu in competitie, cu relatia simbiotica intre mama si bebe, demonstrata de mai multe ori in cele 8 saptamani de ciudat minunat din viata mea, tu, tatic, trebuie sa muncesti sa creezi din, sincer, aproape nimic, o relatie. Poti compara senzatia cu cea de la primele intalniri cu marea pasiune din liceu, cand nu stiai cu ce se mananca dragoastea. Ca in orice iubire noua, in stomac fluturasii iau locul burgerilor de la fast food, visele cu ochii deschisi nu mai sunt despre cai putere sau aventura cu playmate-ul lunii.
Sisif nu avea copii
Esti coplesit, lesinat, ai mereu zambetul ala tamp si larg pe fata cand te gandesti la mogaldeata de acasa. Increderea cu care puiutul isi pune viata in mainile tale e covarsitoare. Si totusi stau sa ma intreb daca nu cumva e invers. Oare nu ea va fi lumina partii tale intunecate? Speranta ta de mantuire? Nu-i asa ca acum poti umbla pamantul linistit sufleteste? Nu-i asa ca acum poti cu adevarat muta muntii din loc? Sigur Sisif nu avea copil. Altfel ar fi reusit sa duca nenorocitul ala de bolovan pana in varf.
Stiu ca voi fi printul ei in armura stralucitore. Stiu ca ma va iubi cu forta si neconditionat. Ca isi va intinde mainile spre mine si va sopti : Ti-e frig? Te incalzesc eu cu mainile mele... Nu poti pune asta in cuvinte, nu poti explica nimanui, nu ai cum. Chiar daca fiecare parinte a trait-o pe pielea lui. De fiecare data e diferit. Fiecare clipa e o fericire imensa. Stiu acum ca vom deprinde impreuna noul stil de viata, vom invata unul de la altul, ne vom iubi pana la sfarsitul timpului.
Vazandu-le insa, Emma si mami sorbind viata impreuna din san sau biberon, inteleg ca la un moment dat voi pierde soapta din plapuma, ca vor fi lucruri, momente, trairi din care voi fi exclus din considerente feminine. Au dreptul asta dupa 35 de saptamani de melanj. Ma simt un pic trist, dar ma consolez cu gandul ca am incercat sa ma ridic la nivelul la care se asteaptau amandoua de la mine. Ca am fost, sunt si voi fi oricine si orice au nevoie oamenii pe care ii iubesc, cu orice risc si orice compromis. Ca principiile pot deveni simple linii de ghidare. Ca indiferent de ce am facut am pus pasiune si am facut momentele traite sa merite. Fara suflet, la dracu’ cu ratiunea!
Daca esti sincer si un pic diplomat in comunicare nu dai gres
Am descoperit ca daca esti sincer si un pic diplomat in comunicare nu dai gres. Mai ramane sa te si faci inteles. Sper sa-mi iasa. Macar cu putinii oameni din viata mea care merita. Sper sa invat sa am rabdare, fara sa fie una din calitatile mele, sa raspund la toate intrebarile copilariei, sa am replica la imaginatia nastrusnica si curata a Emmei. Sper sa nu raman niciodata fara cuvinte. Sa fiu rational si coerent.
Orizonturi noi, trairi noi, mai intense ca niciodata. Cand voi acumula ceva experienta in noul job imi voi permite, un pic arogant si usor superior, si alte pareri pe care alti parinti mai putin experimentati decat noi le vor citi si dupa ce vor trai experientele lor unice, vor zambi regasindu-se printre randurile mele. Deocamdata vreau sa traiesc momentele astea si cele care vor urma trup si suflet si sa le asimilez corespunzator. Asa voi putea fi mai explicit pe viitor. Nu-mi fac griji insa. Educatia, trecutul cu mai multe rele decat bune asa cum ii sade bine pacatosului, instinctul, inima deschisa, ma crediteaza sa fiu martor vinovat si in acelasi timp implicat direct in sustinerea unei noi vieti.
In lumea Emmei ...
Lumea se schimba. Ireversibil. Intr-una de poveste. In lumea Emmei florile poarta cercei, pomii sunt mereu verzi si scutura petale de flori parfumate, animalutele canta in limba printeselor, soarele zambeste si o rasfata cu raze aurii si calde, vantul hoinar adie racoare de primavera, apa vie ii inunda cu fericire buzele, timpul sta si el buimac in loc ca sa admire miracolul din viata noastra, zanele o apara de intuneric, iar luna ii vegheaza somnul de ingeras.
Emma in lumea ei (dormind)
In lumea Emmei totul va fi posibil. Iar tati, strunind in haturi de flacari un dragon infricosator, va patrula nebun hotarele povestii sa se asigure ca nimic nu se va schimba. Niciodata.
semneaza: Plin de speranta, un tatic fericit,
Oli Strimbei
Alte ganduri si filozofii de tatic :)
Iarna nu-i ca vara. Clar. Tradus in limbaj apolitic: Viata fara copil nu-i ca viata cu copil. Fact: am nascut. Nu eu, nevasta-mea, dar cam tot aia e :)) Citeste mai departe
Oliver Strambei - un proaspat tatic fericit de la Desprecopii
Despre meseria de tata mai cititi
Ce este colina si de ce este atât de importantă în timpul sarcinii
Colina este un nutrient esențial din clasa vitaminei B, dar este uneori clasificată și ca un nutrient non-vitaminic. Este importantă pentru funcționarea normală a…
Drama vesela cu hormoni
Sotia are probleme cu hormonii. E insarcinata si e altfel decat cum o stiam eu. E in saptamana a 32-a de sarcina si imi trimite in fiecare zi pe mail un articol de la Desprecopii.com care ma…
Depresiile proaspatului tatic: de la fericire la oboseala si depresie sau de ce barbatii devin mai sensibili cand devin tatici
Chiar dacă Desprecopii.com acordă o mare atenție, și pe bună dreptate, depresiei postnatale a tinerelor mămici, studiile de peste hotare demonstrează că…
Forumul taticilor
Doar pentru tatici, acei tatici care vor sa conteze in viata copiilor lor
autor: Oliver Strambei, un tatic redactor la Desprecopii.com - Toate drepturile rezervate desprecopii.com 2024
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 1 comentarii
Sensibilitate, adevar gol-golut, lumea Emmei prin ochii lui Oli, un amestec curat si sincer. Poate sunt subiectiva cunoscandu-l pe Oli dar daca tatii ar avea curaj sa expuna la fel ca el ce simt (dezbracati de orgolii, incercand sa patrunda discret in universul creat intre mama si copil ) si coplesiti de darul minunat al vietii ar scrie poate la fel. Felicitari pentru talent si nu in ultimul rand pentru sinceritate si caldura
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII