Cand un copil este avantajat de timiditate
Cand timiditatea este un handicap
Ce se ascunde in spatele valului timiditatii
Micuta domnisoara extrovertita s-a introvertit
Imbratisati-va comoara
Cu cat insistati, cu atat copilul timid va tinde sa se retraga
Nu puneti copilul direct in lumina reflectoarelor
Mama guraliva si copilul tacut

Timiditatea: calitate sau handicap?

Multi copii sunt etichetati ca fiind timizi. Daca ati inteles ce inseamna cu adevarat acest termen, s-ar putea sa concluzionati ca aveti un copil timid, si ca, la urma urmei, aceasta nu este o insusire negativa. Ea poate fi un ajutor, dar poate fi si un handicap in acelasi timp, in functie de cum este folosita.

Cand un copil este avantajat de timiditate

Timiditatea este o trasatura de personalitate, nu un defect. Unele dintre cele mai frumoase persoane pe care le-am cunoscut vreodata sunt timide. Acestea tind sa fie ascultatori atenti, oameni discreti, care emana o prezenta binevenita chiar si fara sa scoata un cuvant.

Timiditatea este ceea ce m-a atras la Anca. Ne-am intalnit la o petrecere in ultimul an la facultatea de medicina. Statea in picioare, in mijlocul unei gramezi de baieti zgomotosi - toata lumea vorbea, ea doar asculta. Doar intalnirile ochilor ei cu ai celorlalti i-au facut simtita prezenta. Nu iesea in evidenta, dar ii facea pe toti extrovertitii din jurul ei sa se simta confortabil. Si m-am gandit: "Ce agreabila este prezenta ei!" Nimic din ceea ce era ea nu era sclipitor, doar limbajul corpului ei si comportamentul. Am sunat-o a doua zi si restul este o poveste frumoasa.

Timiditatea nu are nevoie de scuze

Nu este nevoie sa ne scuzam: "Este un copil timid" in special in fata micutului. Nu este in neregula sa fii timid, din contra. Inteleasa de catre multi in mod eronat, timiditatea este echivalata cu existenta unei probleme. Multe persoane isi imagineaza ca un copil timid are o stima de sine diminuata. De cele mai multe ori, aceasta eticheta este una nedreapta. Multi copii timizi au un auto respect foarte solid. Ei au o pace interioara care straluceste iar daca extrovertitii ar fi o vreme linistiti, ar observa acest aspect.

Parintii se ingrijoreaza cand copilul lor se inchide in el insusi atunci cand este intr-un grup. E doar timid sau avem de-a face cu o problema serioasa? Un copil timid, care isi cunoaste valoarea foarte bine, face un contact vizual, este politicos si multumit cu el insusi. Nu este decat tacut. Comportamentul lui este in general adecvat. El este un copil placut si oamenii se simt bine in compania lui.

Unii copii "timizi" gandesc in profunzime si sunt precauti

Cu greu se imprietenesc cu persoanele straine. Intai studiaza aceasta persoana, sa vada daca merita efortul. De multe ori, copiii timizi au o pace interioara pe care si-o protezeaja prin timiditate. Al saselea copil al nostru, Matt, este unul dintre cei mai pasnici si fericiti copii de pe fata pamantului. Matt este precaut cand vine vorba de prieteni, dar odata ce isi face un prieten, este pe viata. Este o persoana rezervata, cu o multime de calitati interioare valoroase dar care trebuiesc descoperite de catre ceilalti. Socializeaza greu cu o persoana noua, dar odata ce se simte confortabil in prezenta ei, este fermecator. Este un copil minunat al carui companie este foarte placuta.

La scurt timp dupa ce Andrei a inceput scoala, am avut prima sedinta cu parintii. Profesorul ne-a spus: " Andrei este timid, nu-i asa? - Da, Andrei este rezervat" am explicat. Mai tarziu in dialog, subiectul a revenit: "Andrei este foarte linistit. - Da, el este foarte concentrat" am raspuns. Pe masura ce inaintam in discutie, profesorul si-a dat seama ca trasaturile copilului meu erau pozitive. Pe parcursul anului, odata cu progresele, respectul lui a crescut pentru acest copil linistit si pasnic care s-a dovedit a fi un elev foarte agreabil.

Cand timiditatea este un handicap

La unii copii, timiditatea este manifestarea unor probleme si nu a pacii interioare. Acesti copii sunt mai mult decat timizi, ei sunt introvertiti. Ei evita contactul vizual si au multe probleme de comportament. Adultii nu se simt bine in prezenta lor. Atunci cand reusim sa patrundem in interiorul unui astfel de copil, vom gasi in loc de pace si incredere, furie si frica. Cu cat il descoperim mai mult, cu atat vom gasi ca are multe motive de furie.

Citeste:  Cum ajutam un copil timid: 5 reguli pentru parinti - sfatul psihologului

Ce se ascunde in spatele valului timiditatii

Unii copii se ascund in spatele timiditatii pentru a nu dezvalui un sine care nu le este pe plac. Este mai sigur pentru ei sa nu arate nimic, si sa se retraga intr-o carapace care-i protejeaza. Eticheta "timid" devine o scuza pentru a nu dezvolta abilitati sociale si un motiv pentru a nu le exercita. Copilul nemotivat poate folosi "timiditatea", ca o scuza pentru a ramane la acelasi nivel de dezvoltare a abilitatilor. Pentru acesti copii, timiditatea este un handicap, consolidarea unui sine slab. Pentru a vindeca timiditatea, trebuie sa construim stima de sine. Acest copil are nevoie de parinti in care sa aiba incredere, care il disciplineaza intr-o maniera care nu duce la interiorizare si auto-antipatie.

Micuta domnisoara extrovertita s-a introvertit

Ce putem spune despre o "buburuza" care la doi ani zambea si facea cu mana la toate persoanele straine si care la varsta de trei ani se transforma intr-o scoica? Unele mame isi fac griji, intrebandu-se unde au gresit provocand o astfel de inversare de personalitate. Raspunsul de obicei este "nimic". Inaintea varstei de doi ani, copiii sunt spontani, ei actioneaza inainte de a gandi, in special in relatiile sociale. Intre doi si patru ani, copiii trec printr-o a doua etapa de anxietate, care se manifesta prin frica de oameni straini, necunoscuti.

Am avut cateva experiente cu pacienti "timizi" in cabinetul meu. Cand intram in sala de examinare, copilul isi punea barbia in piept, tinea ochii semi-inchisi, degetul mare in gura, se ascundea in spatele mamei, agatandu-se de picioarele ei. Nu incercam sa ma apropii de copil, ci doar de mama sa, salutand-o prietenos. Deodata ce mama relationa confortabil cu mine, si copilul incepea sa socializeze, gandind: "E in regula cu mama, deci e OK si cu mine".

Daca copilul nu apare din "ascunzatoarea" sa, incep sa ma joc, prefacandu-ma ca il caut: "Unde e Tommy? As vrea sa il vad. Cred ca nu e aici; am sa ma intorc mai tarziu." Ies din camera pentru un moment, pentru a-i da spatiu copilului, apoi ma intorc, de obicei la un copil gata sa socializeze. Retragerea sociala este o faza normala a procesului de dezvoltare. Inainte de a va cere scuze de la rude, de a va inrosi de rusine, sau de a apela la un terapeut comportamental, aveti rabdare. Incurajati-va copilul, oferiti-i spatiul de care are nevoie, si el va iesi din carapace. Parintii se intreaba cum pot sa ajute un copil timid. Este doar o etapa trecatoare? Ar trebui copilul incurajat sa se exteriorizeze? Este aceasta o problema mult mai grava? Iata ce puteti face:

Imbratisati-va comoara

In primul rand, trebuie sa recunoasteti ca ati fost binecuvantati cu un copil sensibil, profund grijuliu, rezervat, care socializeaza cu precautie, dar, in general, pare sa fie o persoana fericita. Imbratisati-va copilul linistit. Lumea va fi un loc mai bland datorita lui sau al ei.

Cu cat insistati, cu atat copilul timid va tinde sa se retraga

Este tentant sa va doriti sa va ajutati copilul sa depaseasca timiditatea. Dar fiti cu grija: unii copiii se introvertesc mai mult daca se simt fortati. Nu puteti sa scoateti un copil din timiditatea lui. Dar este indicat sa creati un mediu confortabil, care sa permita personalitatii lui sociale sa se dezvolte in mod natural. Nu etichetati copilul folosind cuvantul "timid", veti accentua acest lucru. Daca trebuie sa utilizati cuvinte pentru a-l descrie, poate "discret" sau "rezervat" sunt mai indicate. Eticheta afecteaza, de altfel, modul in care altii va trateaza copilul. Numindu-l "timid" ii faceti sa creada ca odrasla dvs. are nevoie de ajutor, sau ca are o problema care trebuie rezolvata. Daca aveti in plan sa o vizitati  pe matusa Nancy si vreti ca copilul dvs sa faca o prima impresie buna, nu spuneti: "Nu fi timid, matusa nu te va musca!" astfel, copilul va deveni si mai timid. Spuneti-i copilului din timp ce asteptati de la el, un simplu salut si un comportament linistit si politicos. Nu cereti mai mult decat va puteti astepta sa primiti in mod rezonabil. Nu-i dati atentie, si, cand acesta se va simti confortabil, aveti incredere ca matusa Nancy il va aprecia. Incurajati-va copilul sa aduca cu el una dintre activitatile lui preferate( un joc) pe care matusa sa-l poata folosi ca punte de comunicare.

Nu puneti copilul direct in lumina reflectoarelor

Bunicii va viziteaza si de abia asteptati sa-l vada pe fiul dvs. de 5 ani cum canta la pian. Nu ii adresati copilului aceasta rugaminte fara a-l avertiza. Ar putea sa o ia la fuga, lasandu-va sa va cereti scuze iar pe bunici intrebandu-se de ce este atat de timid. Ce e ideal sa faceti este sa-i spuneti in particular: "Tu canti foarte frumos la pian, iar bunicii ii place sa te asculte. Ai vrea sa canti un cantecel pentru ea?" Astfel, respectati nivelul de confort al copilului de a arata o abilitate in public. Unii copii sunt OK cand interpreteaza la pian doar pentru ei, fara public, gradat, o fac pentru parinti (deoarece acestia vor aplauda chiar daca fac greseli), dar este necesar ceva timp sa poate sa interpreteze Mozart pentru public.

Mama guraliva si copilul tacut

Combinatia dintre o mama dominatoare extravertita si un copil mai rezervat este punctul de pornire al timiditatii. Suzy, o fetita de 5 ani, politicoasa, discreta si abordabila, si mama ei, au venit in cabinetul meu pentru o examinare de rutina inainte de intrarea la scoala. Am intrebat-o daca a avut dureri sau alte probleme despre care ar dori sa-mi spuna. Inainte de a deschide gura, mama copilului a intrerupt-o, explicandu-mi in detalii starea fetitei. M-am adresat din nou copilei, intreband-o daca e asa cum descrie mama ei, dar, din nou, fara macar ca fetita sa scoata o silaba, mama ne-a intrerupt. Ca si cum, examinarea era a mamei copilului si nu a acestuia. Fetita s-a transformat intr-un soricel retras, ghemuita in poala mamei ei.

Spre sfarsitul examinarii, mama a certat-o spunandu-i: Acum, Suzy, nu fii timida. Spune-i medicului ce te deranjeaza! "Suzy a tacut retrasa tot restul examinarii, dominata de mama ei vorbareata. In timp ce fetita a parasit sala de consultatii cu asistenta pentru a-i face vaccinarile, mama ei mi s-a confesat: "Doctore, e atat de timida, ca nu stiu ce sa fac!" Mama lui Suzy, o mama grijulie si profund devotata, nu "incaleca" in mod intentionat dezvoltarea sociala a lui Suzy, ci doar, acesta este temperamentul ei.

Suzy nu este timida, ea este diferita, adica linistita. Dar aceasta nepotrivire de temperamente o face pe Suzy sa aiba retineri in dezvoltarea abilitatilor de comunicare (cel putin in prezenta mamei ei), iar pe mama ei in cele de ascultare. Fara a judeca care dintre temperamente ar fi ideal, i-am explicat mamei cum sa nu impiedice dezvoltarea personalitatii copilului. I-am sugerat ca, daca ea ar fi mai rezervata in prezenta fiicei ei, aceasta ar deveni mai extrovertita. Urmatoarul control al fetitei a mers mult mai bine. Mama ei a stat linistita in spatele ei si a dat aprobator din cap atunci cand copilul a vorbit.

Mai cititi si urmatoarele:

 

 Forum si consiliere psihologica

Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta. 

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com 
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
referinte: theconversation.com, psychologytoday.com
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2023

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️